Aşteptând un frățior sau o surioară

Am promis că voi scrie despre cărțile pe care le-am cumpărat piticului ca să-l pregătim pentru perioada următoare în care va apărea surioara lui. Omul meu este foarte încrezător că piticul o va iubi pe cea mică și va fi maxim de înnebunit după ea. Eu am dubiile mele, însă mi-aș dori să aibă dreptate. M-am setat să nu am nicio așteptare și să iau lucrurile așa cum vor veni. Oricâte scenarii mi-aș face am toate șansele să nu-l nimeresc pe cel care se va întâmpla. 

Fiindcă timpul trece altfel pentru copii și ei învață noțiunea de azi, mâine, o săptămână, lună după 4-5 ani, nu m-am grăbit să fac prea multe activități cu el de foarte devreme. Am zis că cel mai intens voi pregăti terenul cu o lună înainte de moment cu pricina. Până acum, la 32 de săptămâni ale mele și 27 de luni ale lui, am avut grijă să-i povestim ce face bebe prin burtică, să-i arătăm pe stradă bebeluși mici, să-l învățăm să iubească burtica, să o mângăie, să o protejeze (cu toate că mi-a mai tras câte o palmă sau picior de nu mai știam cum mă cheamă). Un lucru care a contribuit foarte mult la crearea unei legături foarte speciale între noi toți și burta mea a fost momentul injecției cu anticoagulante. Foarte mult timp am reușit să ne ascundem de pitic când făceam înjectia, însă de vreo săptămână este omniprezent. Aseară, când l-a auzit pe tac-su spunându-mi să mă pregătesc pentru injecție, s-a dus fuga în dormitor, m-a strigat tare MAMA! și a bătut cu mâna în pernă în semn de: hai așează-te aici și treci la injecție!. A rămas foarte impresionată. Apoi a stat cuminte și s-a uitat cum se derulează tot procesul, a ținut neapărat să mă șteargă cu discheta demachiantă cu spirt pe toooată burta și după ce tac-su a pupat burta, s-a apucat și el să mă pupe pe burtă, foarte serios și conștiincios. Inutil să spun ca îmi stăteau șiroaie de lacrimi în colțul ochilor. 

Se revenim, că am divagat. 

Deci, pe lângă cărți, am început să-i arăt poze și filmulețe (trăiască tehnologia) cu el de când era mic mic de tot, să-i povestesc cum erau zilele noastre atunci la început, cum va fi cu bebe. E foarte fascinat să se uite la filmulețe cu el, ascultă tot ce îi povestesc, pare să înțeleagă mai multe decât cred eu că înțelege.

Pe lângă asta, vom pregăti împreună un cadou pentru surioară. E foarte încântat când mă vede tricotând la păturica la care tot lucrez de ceva vreme. Știe că e cadou pentru ea și din când în când îmi ia andrelele și începe el să tricoteze, după propriul lui sistem. Știe că are și el una, i-am arătat-o, s-a tot jucat cu ea și s-a arătat foarte încântat. Acum trebuie să mă gândesc la ce cadou să-i luăm surioarei...

Cărțile, că de ele vroiam să vă povestesc, nu prea m-au impresionat...Aș fi vrut altceva, însă având în vedere că nu prea am avut o ofertă mare din care să aleg, m-am mulțumit și cu astea. AM mai văzut câteva pe bookdepository, dar nu știu dacă mai are rost să le comand. Piticul pare destul de ok cu ele, cere să citim din când în când din cartea cu bebe.

Le-am făcut poze ambelor cărți, integral, că poate va fi de folos cuiva. Eu le-am cumpărat de pe libis.ro, erau mai ieftine decât pe elefant.ro și mi s-au părut avantajoase. Am mai cumpărat câteva cărticele, dar cu acelea mi-am luat țeapă că nu am fost atentă la dimensiuni și recomandările de vârsta, dar asta e, data viitoare sigur voi fi.

Așteptând un frățior sau o surioară de Cathrine Dolto e mai succintă, în timp ce Bebelușul, din Mica Enciclopedie Larousse e mai detaliată, are mai multe explicații, e pentru un copilaș mai mare. Per total, combinate oferă toate informațiile necesare.