Prolog


Nu, nu mănânc fericire pe pâine, însă vreau să mă bucur de fiecare clipă pe care o trăiesc, trâind-o la maxim, cu toţi porii deschişi pentru a capta toate zâmbetele copilului meu, cu inima curată şi-mpăcată, cu zâmbetul pe buze (atât cât pot), mulţumind mereu pentru toate lucrurile mici, pe care cei mai mulţi dintre noi le luăm de-a gata. Viaţa e prea frumoasă ca să o trăim indiferenţi, trişti, supăraţi. Aşa că, hai să ne bucurăm de o floare, de un fir de iarbă, de soarele de afară, de aerul pe care îl respirăm, de oamenii frumoşi care ne înconjoară, de oameni pe care nu i-am cunoscut încă şi care vor intra în viaţa noastră la momentul potrivit, de o bucată de ciocolată (sau un fruct:P), de melodia preferată, de o cafea băută cu cineva drag, de un pahar cu apă băut cu sete, de o masă pregătită cu drag, de o strângere de mână, de o îmbrăţisare, de un te iubesc, de un mulţumesc, de un la revedere ca un prilej de revedere, de tot ce ne stă la îndemână şi de tot ce încă nu putem atinge. Fiţi fericiţi oameni buni, ACUM, AZI, nu mâine, nu altădată. Acum! Trageţi aer în piept şi bucuraţi-vă că trăiţi! Cine ştie, s-ar putea ca mâine, peste o săptămână, o lună sau un an să nu mai puteţi face asta şi ar fi păcat să vă irosiţi viaţa fără să fi apucat să o gustaţi din plin. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu