Un haos, mai multe haosuri

Am avut 2 săptămâni agitate, cu multe schimbări, cu alergătură, cu surprize şi nopţi nedormite. Dacă înainte totul părea a fi un haos controlat, acum m-am trezit în mai multe haosuri de necontrolat.

Am terminat cu munca, au fost 2 zile intense, am încheiat un capitol care trebuia încheiat. Elegant, frumos, de n ori mai bine decât mi-aş fi închipuit vreodată. Până la urmă restructurarea asta a fost bună.

Lipsind de acasă mai mult decât de obicei, omuleţul meu mic de 2 ani a trecut printr-o perioadă mai dificilă. Cred, totuşi, că vârsta de 2 ani începe să-și arate colții. Ne-am luptat cu somnul de după-amiază vreo câteva zile, într-o zi nu a mai vrut să doarmă deloc. Aparent, de luni lucrurile s-au liniștit, cu o mică modificare: somnul de după-masă are loc la 13.30-14 și seara, uneori, sare de 9. Daar, acum am parte doar de o singură trezire pe noapte și, surpriza-surprizelor, am avut parte chiar și de o noapte fără nicio trezire. Am speranța că până vine bebe no. 2 o să prind măcar o lună de somn bun, cu 6-7 ore legate, fără întreruperi. 

Una peste alta, lucrurile se asează și pe partea profesională. De mâine încep o perioadă de probă pentru un post de community manager, program flexibil, de acasă, fix ce îmi doream. Să sperăm că e cu noroc și că colaborarea va fi de lungă durată.

Bebe no. 2 e un agitat, face tumbe și e mega activ. Eu am dificultăți în a merge și a mă deplasa, ceea ce mi se pare dubios că se întâmplă de la 5 luni. Am avut și un episod urât cu nervul sciatic, fix înainte de ziua tânărului, de mi-era frică că va trebui să stau la pat. A trecut și sper să nu se mai repete.

Petrecerea de 2 ani a juniorului a fost mișto. Piticul s-a simțit atât de bine că mă pune să-i când zilnic La mulți ani și să-i arăt filmulețele făcute la party. Cum aude cuvântul tort, cum începe să cânte a mi aaa miii, adică la mulți ani:))) PlayBake face cele mai bune prăjituri și torturi, oficial sunt fanul lor numărul 1, abia aștept un moment care să necesite tort. O iau ușor pe urmele ăstuia mic!

Sper ca acum să revin la haosul meu controlat, că mi-a ajuns perioada de vrie. Sper să îmi revin și cu scrisul și cu restul lucrurilor pe care le am în plan, chiar dacă îmi va lua ceva mai mult timp decât de obicei. Sănătoși să fim!

La coafor

Am aşa o baftă când vine timpul să merg la coafor, ceva de nedescris. Motiv pentru care am schimbat la centre de înfrumuseţare de mai că rămân fără opţiuni.

Eram chiar fericită că găsisem un salon ok, cu personal amabil, care te întâmpina mereu cu o cafea sau ceai, vorbea super politicos şi nu mă trăgea de păr de parcă ar fi urmărit să-mi scoată firele de păr, nu să mă coafeze. Totul până astăzi când am dat peste o gagică, care mi-a stricat tot zenul.

Am întârziat 10 minute. De obicei sun şi anunţ, de data asta vorbeam la telefon şi am zis că nu e o tragedie.

Ajung, mă scanează, mă pune la spălat, nu mă întreabă de sănătate, dacă vreau să mă spăl pe cap, dacă mă frige apa, dacă ceva, orice.

Mă spală temeinic, dar nu foarte bine, subestimând volumul podoabei capilare.

Mă pune să mă aşez pe scaun, îmi bagă o husă cu care mă strânge de gât şi face mişto de mine că acum pot să îmi verific liniştită telefonul (asta pentru că atunci când mă spală pe cap primisem un mesaj și mă chinuiam să-l citesc). Oki...

Mă-ntreabă cum vreau să mă tund, eu îi zic drept, ea insistă pentru în scări, eu îi zic că vreau drept, că nu am nevoie de volum, am suficient păr. Se dă bătută. Îi arat cam cât să ia din el şi se apucă de treabă.

Termină cu tunsul şi începe să mă usuce cu peria. După 2 minute, pufneşte: Nu, nu se poate, trebuie să te mai spăl o dată părul tău e foarte gras şi în plus ai o mare problemă cu pielea capului! Hai să te spăl că nu am cum să te fac cu peria.

Mă mai spală o dată. De data asta mai agresiv, face multă spumă, îmi laudă câteva produse şi apoi mă usucă. După 50 de minute, când credeam că totul e gata, scoate şi placa şi dă să pună placa în păr când vede că mă schimb la faţă. Fară placă nu se poate! Păi zic, nu prea mai am timp, trebuie să ajung acasă. Şi pufneşte din nou: Păi ai întârziat o juma de oră, ce crezi că eu pot să te fac în 2 minute, la cât păr ai? Hm... Am întârziat 10 minute, nu 30 şi nu e vina mea că am păr mult. Data viitoare să pui mâna să îţi rezervi timp dublu ca nu te poate aranja nimeni în timpul standard. Eh na, să mori tu? Colegii tăi cum de s-au descurcat până acum, fără să comenteze atât?

Apoi a încercat să o dreagă și a băgat un ton mai mieros. Într-un final îmi zice: hai că ne încadrăm, mă grăbesc...

Și eu mă grăbesc să nu mai trec pe aici sau măcar să nu mai ajung pe mâna duamnei. E prima oara când vin de la coafor, după aproape o oră jumătate și dacă te uiti la mine nici nu zici că am fost la coafor...

Pregătiri pentru aniversarea de 2 ani

Încă puţin şi piticul va face 2 ani. Pe bună că nu-mi dau seama cum a zburat timpul, parcă ieri veneam de la maternitate cu o mogâldeaţă mică. Acum e ditamai hăndrălăul:)))

De cel puţin o lună mă gândesc la cum să-l sărbătorim. După ce am analizat multiple scenarii am rămas pe opţiunea: cu cât mai puţină lume, cu atât mai bine. Aşa că de ziua lui va veni bunica în vizită de dimineaţă, iar după-masă vor veni naşii lui cu fetiţa lor de 2 ani şi jumătate şi naşii noştri de cununie cu băiatul lor de 3 ani şi jumătate, plus încă 2 perechi de prieteni fără copii. A doua zi va sărbători ziua lui cu bunicul şi cu miau şi undeva în timpul săptămânii cu mătuşica lui aka my bff. And that is all folks. Nimic mai mult. Nu e cazul de mai mult deranj, e mic, are nevoie de 2-3 copilași și puțini adulți, fără haos și agitație. 

În privința mâncării, am optat deja să comandăm ceva de mâncare, ușor și potrivit și pentru cei mici. Tortul îl vom face la PlayBake, pentru că fac torturi child friendly, cu blat din banana bread, cremă de brânză cu miere și fructe. Încă nu m-am hotărât dacă îi vom mai face o figurină de tort din fimo, ca cea de la prima aniversare, în mare parte fiindcă nu am o idee clară cu ce aș vrea să fie figurina. Acum la 2 ani îi place în continuare să se dea în leagăn, îi plac pisicile fooarte multe, mașinile și motoarele (în special ale noastre, pe care le călărăște fără milă cu fiecare ocazie). Cam dificil de ales. Oricum ar fi azi ar trebui să mă hotărăsc ca să aibă timp Ana de la Deliciu Mic să și execute comanda.

La capitolul cadouri am început să fac o listă de mai de mult. Pe zi ce trece încerc să o restrâng și mai mult, dar nu-mi iese. Din contră se adună.

- mașinuță cu telecomandă - fiindcă cea pe care o avea s-a stricat și vreau una mai trainică. Tot găsea telecomanda de la cea veche și o căuta prin casă disperat minute întregi.

- mozaic de la Quercetti, doar aici l-am mai găsit în stoc. I-am luat de Crăciun un mozai de la Lidl, însă avea piesele prea micuțe și cu toate că ne-am jucat doar sub supravegherea mea băga piesele în gură și nu mai vroia să le scoată. Așa că mai bine cumpăr unul cu piese mari ca să stau liniștită și să nu-l mai hăituiesc prin casă

- marble run adecvat pentru vârsta de 2 ani - am găsit pe acesta în State:( și încă câteva modele prea scumpe. Mai aștept să crească puțin ca să îi iau unul potrivit pentru vârsta de 3 ani.

- nisip kinetic

- foarfecă de plastic pentru tăiat hârtie și un lipici child friendly pentru că am observat un interes maxim pentru tăiat și lipit.

- ceas de lemn educativ gen puzzle în genul acestuia pentru că e absolut fascinat de ceas şi cred că o să-i placă tare mult

- tricicletă de la Puky, modelul acesta

- aqua doodle, ca e singura modalitate prin care o să mai avem pereți cât de cât curați.

Pe lânga toate acestea, noua garderobă de primăvară-vară comandată de la Tesco și o pereche de ochelari de soare, pentru că piticul are ochii deschiși la culoare și îl deranjează foarte tare lumina puternică.

Și cam atât. Cred că e suficient. De fapt, e mai mult decât suficient. Cel mai important e să fim toți 4 împreună, restul sunt detalii.

Farsa de 1 aprilie

Era aproape 9 dimineața, omul era la bucătărie, trebăluia ceva pe acolo, eu eram în living cu băietul, când de o dată aud un zgomot dubios și multe înjurături: Ah, băgă-mi-aș, m-am tăiat rău! Vino repede! Inima mea era în gât, am o groază de sânge ceva de nedescris și mai ales de tăieturile de cuțit. Când mă îndreptam spre bucătărie omul tocmai ieșea și ne-am intersectat. Își ținea mâna de parcă și-ar fi retezat-o din cot și un deget întins în sus, plin de ”sânge”. ”Sânge” care de fapt era ketchup:)))) Și asta a fost farsa de 1 aprilie.

Nu știu cum de credeam eu că scap fără să-mi iau nicio păcăleală de la jumătatea semnificativă. Pur și simplu trăiam cu impresia că după ce a pus în scenă spargerea apartamentului acum vreo 3 ani s-a lăsat de glume proaste. Nu, m-am înșelat amarnic. Băi, dar și când îmi voi lua revanșaaaa, vai de curul lui.

Obsesii muzicale

De data asta, de 1 aprilie o să vă povestesc despre obsesii și nu despre păcăleli. Nu de alta, dar am ajuns la vârsta la care nu mai gust deloc farsele, în schimb îmi întrețin obsesiile (unele dintre ele, nu toate:)) ).

Când eram mică, dar nu foarte mică (cam pe la 14 ani) maică-mea era absolut disperată de capacitatea mea de a asculta aceeași melodie la nesfârșit, zile întregi, fără să mă plictisesc. De aceea mi-a cumpărat și căști pentru că efectiv nu mai putea să suporte să asculte de o mie de ori diverse melodii, care bașca nu-i plăceau, deci din start era deranjată acustic. 

Am crescut mare și nimic nu s-a schimbat la capitolul ăsta, în continuare pot asculta fără oprire melodiile care îmi plac. Și am o groază, numai că nu mai am atâta timp să le ascult de o mie de ori.

Obsesia curentă este aceasta, îmi place fooarte mult coloana sonoră, mi-aș dori tare mult varianta acustică:

 Obsesii trecute
 

Obsesie permanentă:D De fapt orice e de la Frank aș putea asculta incontinuu. Apogeul a fost în Madrid, acum câțiva ani, când hotelul la care am fost cazată avea un sistem audio în camere și în baie, gen radio, la care cânta non stop Frank Sinatra. Divin!