vineri, 11 aprilie 2014

Pregătiri pentru prima aniversare


În curând odrasla din dotare va face un an. Bineînţeles că evenimentul nu poate trece neobservat; nu au trecut ele neobservate cele 11 aniversări lunare, era culmea ca tocmai a-12-a să scape.

Era de aşteptat ca şi în sânul familiei noastre să iasă ceva discuţii pe tema acestei aniversări. Jumătatea semnificativă deja avea planul facut (dinainte de a discuta măcar opţiunile).
Eu: ar trebui sa vedem ce facem de ziua piticului.
El: Păi facem la restaurant, te-ai gândit pe cine chemăm?
Eu: Păi când am stabilit că facem la restaurant?

Pauză de 5 secunde. Privire gingaşă şi suavă care se uită mieros la mine. Zic: Eu vreau să facem acasă, ceva foarte restrâns, doar cu familia. Dezbatem vreo câteva zile subiectul, până la urmă ca să împăcăm şi capra şi varza alegem să-l serbam pe pitic de 3 ori. Da, de 3 ori. 3 e cifră magică, e cu noroc. O dată de ziua lui, doar noi trei, în sânul familiei, nu de alta dar ziua pica fix în Vinerea Mare. A doua oară, cu bunici, naşi, unchi, mătuşi şi câţiva prieteni foarte apropiaţi, ca să-i tăiem moţul. Ajungem deja la 15 persoane. Mai mult decât m-aş fi aşteptat. Şi a treia oară, cu prietenii noştri, dar fără copii, la un bar/terasă/restaurant. Mi-e şi ruşine acum de toţi oameni cărora le-am ţinut prelegeri pe tema cheltuielilor enorme şi nejustificate cu petrecerea de un an. Eu, una, sunt mai rău ca ei. Voi medita asupra acestei problematici după ce trec de eveniment:D, acum trebuie să găsim idei! Idei de meniu, de cadouri, de aranjat masa, casa, îmbrăcat odrasla.

Am plecat de la premisa că nu-s prima şi singura mamă din univers care s-a lovit de aceste probleme şi m-am apucat să răscolesc puţin internetul ca să aflu cât mai multe informaţii. Din păcate nu am avut chiar atât de mult timp la dispoziţie în ultima vreme, aşa că pe măsură ce voi mai găsi idei drăguţe le voi adăuga la finalul postării.

Invitaţiile - prin viu grai, telefon sau dacă vreţi puteti folosi paperlesspost.com să trimiteţi o invitaţie virtuală. Pentru impact maxim puteţi să faceţi voi invitaţiile pe calculator (sau pe paperlesspost), le printaţi, tăiaţi şi expediaţi prin poştă. Presupune ceva mai multă muncă şi bani pentru expedierea invitaţiilor însă mi se pare o idee foarte drăguţă.

Tortul - dacă te pricepi la cofetărit şi-ţi ies toate dulciurile merită să te rişti să faci unul, două torturi pentru mica/ul sărbătorit. Eu încă oscilez între a face tortul acasă sau a comanda. Am primit review-uri bune pentru grace couture cakes, cookiejar, caruselul cu briose; mai avem timp o săptămână să luăm o decizie. Aş vrea să-i pot da şi micuţului să guste din tort şi mă gândesc că aş putea face un cheesecake bun cu topping de afine, mango sau căpşuni. Ar merge şi un tort cu blat de vanilie şi o cremă de iaurt. Câte opţiuni, timp să fie să le pot face pe toate. Mai pun un link, că m-am îndrăgostit de omiduţa din brioşe, e genialăă!

Ce dăm de mâncare - Sunt mare fan Laura Adamache, deci nu o să lipsească quiche-ul cu mazăre şi bacon, andivele cu cremă de brânză, mousse-ul de ton, salata de ciuperci. Deja salivez la ele! Să nu uitam de brioşe! Muuullte brioşee! Le voi încerca şi pe cele cu mazăre şi prosciuto, adică astea, par a fi perfecte pentru un bufet suedez. Pentru pitici voi pregăti nişte chifteluţe de legume, de somon la cuptor, biscuiţi cu cereale, două-trei paste tartinabile şi mai dau o tură pe Amaînbucătărie, Bebster şi Diversificare ca să mă mai inspir puţin.

Decor - Îmi plac la nebunie mesele aranjate, cu pahare de cristal, cu 3 rânduri de tacâmuri, cu serveţele albe, cu flori multe. Mai visez puţin şi-mi revin. Nu de alta, dar al meu copil încă crede că faţa de masă e acolo pentru amuzamentul lui, pentru a fi trasă, muşcată, pipăită. Aşa că voi opta pentru o faţă de masă scurtă, cea mai scurtă, pahare de plastic, farfurii de plastic, totul cât mai inofensiv pentru piticii curioşi şi de ce să nu recunoaştem, cât mai uşor de făcut curat după :D

Cu ce îmbrăcăm odrasla - cât mai comod! Blugi şi un tricou personalizat. Încă nu am găsit ceva drăgut pentru a imprima tricoul, însă mă străduiesc să găsesc ceva până săptămâna viitoare. Nu m-aş arunca să cumpăr haine special pentru această ocazie, nu văd rostul.

Cadouri - ehh, mă abţin cu greu să nu cumpăr jucării sau mai bine zis prea multe jucării. La capitolul cadouri avem o listă:
- Vrem să-i luăm un scaun pentru maşină şi am anunţat deja că aşteptăm contribuţii din partea doritorilor
- Îi vom face un cont de economii, ca până la 18 ani să se strângă măcar de o excursie. Oricât s-ar strânge, banii vor fi ca să-şi îndeplinească un vis, o dorinţă.
- Sper să termin de colorat copăcelul din camera lui ca să putem nota înălţimea de la 1 an a piticului
- Vreau să plantăm un copacel la bunica în livadă. Eu am plantat la 6 ani cu bunicul meu un cireş, când îl văd ce mare e şi ce cireşe gustoase are mi-aduce aminte mereu de acea aniversare
- Album foto gen scrapbook, făcut dintr-un biblioraft maree, în care să punem pe lângă poze, tot felul de amintiri. Aş vrea să adun într-un singur album cele mai frumoase şi reprezentative poze până la 18 ani. Va fi greu, însă mi-aş dori să aibă toate momentele frumoase la un loc. Îmi place atât de mult să mă uit pe pozele de când eram mică şi-mi pare rău că nu am poze de la toate vârstele şi de la toate evenimentele mai importante.
- Pe listă mai este şi cufăr cu amintiri, însă cred că pentru moment mă voi rezuma la o cutie în care să strâng lucrurile pe care vreau să le pun în cufăr. Ideea o aveam de mult şi am vazut un cufăr drăguţ aici.
- şi la final câteva cărţi drăguţe şi una-două jucării :)
Suficient, nu?


marți, 8 aprilie 2014

Când am devenit atehnică???


Acum, că am blog, viaţa mea s-a schimbat complet! Sună puţin ciudat, nu? Păi,  să vă explic. Mă simt ca şi cum în familia noastră a mai aparut un copil, aşa, din senin. Ce-i dăm să mănânce, cu ce-l îmbrăcăm, pe unde-l plimbăm? Copilul virtual pare mai uşor de crescut. Asta la prima vedere, pentru ca am stat cel putin 4 ore într-o zi ca să aleg fonturile, culorile  şi o imagine de fundal, ca mai apoi peste alte două zile să schimb totul. De vreo 3 ori. Apoi, le-am schimbat de nenumărate ori şi mi-am prins urechile în tot felul de setări, coduri ş.a.m.d. Culmea este că de felul meu sunt o persoană tehnică, mă descurc foarte bine cu calculatorul, însă trebuie să recunosc ca mi-am prins urechile.

După câteva zile de încercat toate butoanele, m-am apucat să caut tutoriale, bloguri care să mă mai lumineze puţin. La primele mele căutări pe Google m-au ajutat să îmi mai rezolv câteva din nedumeriri Bloggerajutor şi Cristina-cristinasworld, însă, în continuare mă simt cumplit de atehnică. Groaznic de atehnică. Cred că nu mai e nevoie să mă repet, s-a înteles ideea.

În era Î.B. (înainte de blog) trăiam cu impresia că oricine poate să aibă un blog, să scrie ce-i trece prin cap, piece of cake. În era D.B. (după blog) parcă nu mi se mai pare aşa uşor. Bine, poate sunt eu un caz mai special, că sunt perfecţionistă de felul meu. Sunt capabilă să stau ore întregi să aranjez/editez o imagine, desen, grafic, tabel, infografic, doar că să fie perfect (după standardele mele, bineînteles :P). Boală grea, perfecțiunea!

Aşa că m-am hotărăt să pun câteva idei de design la marinat şi să mă concentrez pe scris, nu de alta, dar nu am prea mult timp liber la dispoziţie. Azi mai adaug o floricică, mâine un copăcel, un norişor şi până o să ajung eu să am o audienţă mai largă sper să am designul pe care mi-l doresc.
Apropo, nu s-o fi inventat un fel de Idiot's Guide for Blogging? O să cotrobăiesc puţin pe googlebooks, că sigur găsesc ceva.


sâmbătă, 5 aprilie 2014

Ah, vacanţă...abia te aştept!


Visez de ceva vreme la o vacanţă. Relaxantă, minunată, însorită, cu pain-au-chocolat, cafea, plimbări pe străduţe ascunse turistului obişnuit, macaroons. Da, visez la Paris. Mi-e chiar foarte dor de Paris. L-am văzut în 2009, aproape pe tot, intens, în 5 zile. Am mers de ni s-au umflat picioarele. Eu una aș mai fi mers încă două-trei zile ca să mai văd câteva obiective mai micuţe care ne-au scăpat.

Fiindcă momentan nu avem cum să mergem la Paris am ales să vizitez Parisul virtual, prin CroptheBlock. Un proiect minunat, descoperit din întâmplare acum ceva timp, care îşi propune să exploreze oraşele prin intermediul unor videouri creative realizate de câţiva oameni foarte talentați, care fac parte din acest proiect. Şi uite aşa plec eu în vacanţă, la Paris. Am fost prin Le Marais, pe la Louvre şi pe nişte străduţe frumoaseee rău. Când mă plictisesc de Paris, o să vizitez și Berlin (până acum nu m-a atras deloc să-l vizitez). Ah, vacanțăăăăăă...abia te aștept!


joi, 3 aprilie 2014

Cum să ...?


De două ore mă chinui să găsesc un teaser afurisit. Cum să fac să-l găsesc? Cuum? Pe bune că am încercat toate variantele posibile: Youtube videoclipuri noi în Romania, IQads, o serie de cuvinte cheie, fraze din teaser pe Google, am luat la verificat câteva bloguri să văd dacă a scris cineva despre acest teaser până acum, dacă cineva ştie ceva înainte de marea dezvăluire a campaniei. Nimic. Nimic nu a reuşit să scoată la suprafaţă această reclamă care pe mine m-a emoţionat (deh, mamă fiind, cu odraslă de aproape un an, mă emoţionez rapid la chestii d-astea). Un bunic îşi tine nepoţelul (de maxim un an) în braţe şi-i ia fiecare degeţel şi-i spune: cu acest degeţel vei descoperi lumea, cu acest degeţel vei putea opri vântul etc. La final, cu scris portocaliu pe fundal negru scrie: Pregăteşte-te pentru noua revoluţie digitală. Bănuiesc că ar fi Orange (oricine s-ar fi gândit spontan la asta din cauza culorilor), apoi m-am gândit că poate este vorba de vreo lansare oficială pentru T-Mobile (dar aştia-s roz), apoi m-am dat bătută. Pe Vodafone l-am exclus, căci am rămas cu ideea că a fost destul de recent ultima lor campanie, cea cu Împreună suntem mai puternici. Ce-i drept a fost acum aproape 2 ani.

Înainte să mă dau bătută de tot am intrat pe Google Trends în speranţa că voi găsi un indiciu, un crâmpei de lumină care să mă ducă mai aproape de reclamă. Din nou, nimic. Totuşi, am dat peste ceva interesant. Un top al căutarilor făcute de români în 2013. 
  1. Cum să slăbesc
  2. Cum să pozezi
  3. Cum să coşi
  4. Cum să meditezi
  5. Cum se zugrăveşte
  6. Cum să construieşti
  7. Cum să economiseşti
  8. Cum să tunzi
  9. Cum se sudează
Cine ar fi crezut că români sunt dornici să se conecteze la Univers şi să mediteze? Neştiind cum să mediteze au dat rapid un search pe Google :))) De slăbit nu zic nimic, nu de alta dar tind cred că cel putin 1 din 10 persoane din mediul urban ţine o cură/dietă/ e la regim. Numai în grupul meu de prieteni am vreo 3-4 lejer, plus o prietenă care este constant la regim. Fotografiatul e acum sport naţional, zugrăvim şi construim singuri ca să economisim, învăţăm să ne tundem singuri, probabil din aceleasşi raţiuni şi nu în ultimul rând, ne pasionează sudura. Pe bune că vorba aia cu românul care se pricepe la toate e adevărată. Mai ales de când avem Google, ne putem şi specializa în aproape orice:))) 

Revin cu link când o să găsesc teaserul astă afurisit!

Later Edit: Na, uite că a apărut şi reclama. Era pentru Orange. Revoluţia digitală 4G.



marți, 1 aprilie 2014

De 1 Aprilie, cu dragoste

Nu aş putea spune că mă dau în vânt după farse. Aş putea spune că nu-mi plac deloc, mai ales că am avut parte de câteva chiar foarte neplăcute (nu, nu e nici de departe amuzant să ţi se însceneze o spargere de apartament; să-i spună cineva şi soţului meu). Deci, vă imaginaţi cu cât entuziasm aşteptam această zi:))) 

La prima vedere, începutul zilei a decurs chiar bine, exceptând trezirea matinală de la 6.30. Puiul de om a refuzat să se mai culce şi ne-a dat trezirea. Ne-am jucat, am ieşit la cumpărături, am gătit şi apoi am ieşit în parc, am dormit la soare, ne-am jucat în nisip, nimic ieşit din comun. Asta până când am ajuns acasă. Ajungem în faţa liftului. Mă opresc şi privesc circumspectă grămada de gunoaie care trona în faţa liftului. Hmmm!!! Mă uit la lift, pare a fi blocat la etajul 9. Inspectez situaţia, mă lămuresc că e în revizie liftul. Boonn! Să îmi spună şi mie cineva cum urc eu un carucior de 12 kg cu un plod de 10 kg în el până la etajul la care stau??? Cheia de la maşină e sus, nu am cum să urc să o iau ca să las căruţul în maşină, de sunat nu am pe cine să sun, e clar, va trebui să urc toate scările alea muullteee. Apuc căruţul şi-l urc până la etajul 1, unde dau peste o doamnă super drăguţă care se oferă să mă ajute. Pliez căruţul, i-l dau ei să-l care, eu iau copilul şi geanta şi ajungem amândouă victorioase. Mulţumesc frumos şi intru în casă. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără ajutorul ei. Bucuroasă că mai există oameni săritori, deja nu mi se mai pare o tragedie atât de mare că nu mergea liftul. Însă, în mai puţin de câteva secunde realizez că din geanta mea se scurge ceva lipicios. Pic, pic, pic... mda, aveam o cafea pusă într-o cană specială de cafea, care prin nu ştiu ce miracol s-a desfăcut. Picături mari de cafea peste tot. Copilul fericit se duce să le inspecteze, eu dau şi cotrobăiesc după aparatul foto. Culmea e, că de dimineaţă când l-am pus în geantă, am şi zis că ar trebui să-l pun într-o husă protectoare, că cine ştie ce se varsă pe el. Da' cine s-ar fi gândit la cafea?! Eh, îl găsesc în cele din urmă, nu era afectat, îl şterg, îl verific, merge. Răsuflu uşurată. Slavă cerului! Între timp, copilul cu mâinile lipicioase de la cafeaua de pe jos, îşi scosese singur un pantof din care ieşise o tonă de nisip şi se juca cu micile firişoare de nisip. Constat că trebuie dus şi spălat cu totul pentru că făcuse un frumos şi mirositor no. 2. Înainte, zic, să pun mâncarea la încălzit, că acum încep urletele de foame. Dau să aprind cuptorul şi stupoare, nu se aprinde. Încerc de câteva ori. S-o fi stricat? Pâlpâia o flacără foarte mica, care apoi se stingea. De dimineaţa mergeeea :((( Verific şi aragazul. Da, nu sunt gaze. Dar nu am văzut niciun afiş care să ne anunţe că se opresc gazele. Bineee! Sufleul de dovlecei se poate mânca şi la temperatura camerei, doar fusese făcut de dimineaţă şi lăsat în cuptor să se răcească. Revenim la copil. Îl iau în braţe, punem geanta şi husa de la cărucior la spălat, copilul îl spălăm, îl scoatem din cadă, îl lăsăm pe jos să alerge în puţa goală şi mă duc după pampers. Nu apuc bine să ies din cameră, că el se juca fericit într-o mega baltă de pipi. Mda, luat copil şi băgat din nou în cadă şi lăsat să se joace puţin până şterg isprava. Nu apuc bine să şterg, căci copilul a făcut o altă baltă, de data asta în baie, cu duşul şi mă aştepta cu un rânjet enorm pe faţă, plin de satisfacţie. Mă pufneşte râsul când îl văd atât de fericit, îl spăl, îi pun pampersul şi-l pun la masă. Ah, putem trage aer în piept, totul e bine, să ne bucurăm de masă. Mâncăm, ne hlizim, el mă hrăneşte pe mine cu furculiţa de metal, eu pe el cu linguriţa de silicon. Sufleul a fost un succes total! Bun, să spălăm vasele, să mănânc şi eu ceva şi să mergem în parc. Mda, după ce că nu aveam gaze, constat că apa caldă are o presiune din ce în ce mai mică. No, pe bune acum? Aştia s-au gândit astăzi să facă farse d-astea?? Spăl repede vasele, iau repede copilul şi-l mai bag o data în cadă pentru că a mai făcut un no. 2, repede, repede să nu dispară apa caldă de tot. Într-un final apuc să mănânc şi mă pregătesc să dau repede cu aspiratorul şi mopul, să lăsăm totul în ordine înainte de a pleca în parc. Când eram în toiul aspiratului, sună telefonul insistent. Răspund. La capătul celălalt se aude vocea suavă şi hlizită a soţului meu, care-mi spune chicotind: vreau să divorţez de tine azi. Pe facebook. Aaa? Blink! Blink! Vrei neapărat acum? Zic, nu ţi-ai găsit un moment mai bun. Păi, da, că vreau să fie un fel de farsă de 1 aprilie. O să mă prefac că nu am răspuns la telefon şi tu o să te prefaci că nu ai avut ideea asta de farsă stupidă. Da? Visul meu secret era să primesc o tonă de telefoane, unele mai disperate ca altele, oameni care să mă întrebe cum de am ajuns să divorţăm. De apreciat, totuşi, că i-a trecut prin cap să întrebe înainte, altfel ar fi dormit pe preş! 

No, am scăpam şi de farsa de 1 aprilie, ne-am terminat treburile şi reuşim să ieşim în parc. Nici nu-mi vine să cred prin câte am trecut într-o singură ora. Da, a trecut doar o ora. La 12.55 urcam căruţul pe scări, iar la 13.55 dadeam cu aspiratorul. O oră intensă, cea mai intensă de săptămâna asta. Ziua încă nu s-a terminat.