Despre Factorul V Leiden

Înainte de odrasla noastră am pierdut o sarcină la vreo 6 săptămâni. Am zis că se mai întâmplă, nu e cazul să ne agităm prea tare (chiar dacă în sinea noastră ne-am agitat şi nu ne-am putut explica cum de s-a întâmplat), ce-i drept eram conştienţi că este foarte greu de identificat cauza adevărată a unui avort spontan şi ne-am canalizat energiile pentru o nouă încercare. La nici 3 luni după, am rămas însarcinată, dar pe la 13 săptămâni de sarcină m-am internat de urgenţă, cu iminenţă de avort. După analize mai amănunţite am descoperit că am deficit de factor V Leiden si mi-am făcut profilul genetic conform căruia am aflat că am: mutaţia 20210 G>A în factorul II a fost identificată în stare heterozigotă şi mutaţia 1691 G>A în factorul V a fost identificată în stare heterozigotă. Medicul hematolog mi-a prescris Clexane 0,6 ml pe toată sarcina şi după ce am născut încă o lună 0,4 mg. Nu aş putea spune că am sărit în sus de fericire, însă dată fiind situaţia am dus tratamentul profilactic până la capăt cu stricteţe. 

Am început să citesc din nou despre factorul V Leiden pentru că mă gândesc la un bebe no. 2, însă partea cu injecţiile şi monitorizarea mă cam deprimă. M-am gândit că nu strică să pun la un loc toate resursele pe care le-am citit până acum, poate vor fi de ajutor vreunei viitoare mame sau actuale mame care se confruntă cu deficitul de factor V Leiden, care necesită o monitorizare mai atentă a sarcinii şi în cele mai multe cazuri, tratament profilactic pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge la nivelul placentei. Aşa că m-am pus pe tradus sau copiat diverse informaţii pe care le-am considerat relevante, le-am pus cap la cap atfel încât să aibă o structură şi cursivitate. La finalul postării am pus link-uri cu toate articolele pe care le-am citit despre acest subiect. Unele sunt destul de tehnice şi necesită ceva mai multe cunoştiinţe medicale, altele sunt mai uşor de parcurs. Cam toate sunt în engleză, însă am avut parte de o surpriza foarte plăcută, când am descoprit un studiu realizat în cadrul Departamentului de Biochimie Medicală de la Universitatea Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca. M-am bucurat enorm că şi la noi în tară există interes pentru acest subiect.

NOTA: ORICE DECIZIE PRIVIND PROFILAXIA PENTRU PREVENIREA TROMBOZELOR IN TIMPUL SARCINII IN RANDUL FEMEILOR CU FACTOR V LEIDEN TREBUIE DISCUTATA CU MEDICUL HEMATOLOG SI GINECOLOG. ACEST ARTICOL NU REPREZINTĂ O INDICAŢIE MEDICALĂ ŞI TREBUIE PRIVIT CA UN MATERIAL DE INFORMARE.

Deci, ce este factorul V Leiden?

Factorul V Leiden este o tulburare de coagulare a sângelui. Aceasta nu este o boala. Factorul V este o proteină care este necesară pentru ca sângele să se coaguleze în mod corespunzător. Unii oameni nu au o formă normală a proteinei ​Factor V. În schimb, au o formă diferită numită Factor V Leiden. Acest lucru este cauzat de o modificare (mutație) în gena pentru această proteină. Gena diferită care e vinovata pentru proteina ​​Factor V Leiden este moștenită de la unul sau ambii părinți.

Proteina Factor V Leiden este mai greu de "oprit" (de către proteina C activată) decât proteina normală ​​Factor V. Acest lucru predispune la formarea de cheaguri de sange, aşa numita trombofilie, care este o boală. 

Dacă aveți Factor V Leiden, aveți o șansă mai mare de a dezvolta cheaguri de sânge: în venele profunde în picioare (numită tromboză venoasă profundă sau TVP) sau în plămâni (numită embolie pulmonară sau PE). Ambele tipuri de cheaguri sunt periculoase.

Cum afectează Factorul V Leiden procesul de coagulare?

Atunci când suntem răniți, corpul nostru opreşte sângerarea schimbând sângele lichid într-un cheag, adică un fel de dop care blochează scurgerile din vasele de sange deteriorate.

Corpul nostru are mai multe proteine ​​diferite care fac acest lucru. Trebuie să existe un echilibru între aceste proteine ​​pentru a fi siguri că există suficientă putere de coagulare:

• puterea de coagulare insuficientă duce la probleme de sângerare 
• prea multă putere de coagulare poate duce la formarea de cheaguri de sânge periculoase 

Factorul V este una dintre proteinele necesare pentru formarea cheagurilor de sânge. Acțiunea de coagulare a Factorul V este controlată de o altă proteină ​​numită proteina C ​​activată. Pentru a opri sângele de la formarea cheagurilor, proteina C activată opreşte cu succes acţiunea proteinei Factor V. În schimb, Factorul V Leiden rezistă acţiunii proteinei C activată, ceea ce înseamnă că durează mai mult până proteina C activată reuşeşte să oprească Factorul V Leiden. Acest lucru înseamnă că coagularea continuă mai mult decât de obicei. De aceea, Factorul V Leiden este uneori numit rezistenţă la proteina C activată (APCR).

 

Cum se transmite Factorul V Leiden?

Există 2 tipuri de gene Factor V, care sunt transmise de la părinți la copii. Fiecare om moșteneşte o gena de la mamă și una de la tată. Cel puțin 1 din genele moștenite este gena mutant care produce proteina ​​Factor V Leiden.

Factorul V Leiden heterozigot 

Dacă aţi moştenit 1 genă Factor V Leiden de la un singur părinte, aveţi tipul heterozigot de Factorul V Leiden.

• Aveți o gena Factor V Leiden de la un părinte și o genă normală Factor V de la celălalt părinte. 

• În corpul tău ai 50% Factor V Leiden şi 50% Factor V normal 

• Acest lucru se întâmplă la aproximativ 5 din 100 de persoane din rasa caucaziană.

Imaginea este preluată de aici 

Factorul V Leiden homozigot

Dacă ați moștenit două gene Factor V Leiden, aveți tipul homozigot de Factor V Leiden.

• Aţi moștenit o genă Factor V Leiden de la mamă şi una de la tată.
• În corpul tău ai 100% din Factor V Leiden și nimic din Factor V normal.
• Acest lucru se întâmplă la mai puțin de 1 din 100 de persoane.

Imaginea este preluată de aici 

În Genetics in Medicine (2011) 13, 1–16 am găsit un articol FactorV Leiden thrombophilia care prezintă o serie de statistici interesante referitoare la incidenţa la nivel global a persoanelor cu Factor V Leiden, atât cu tipul heterozigot, cât şi cu tipul homozigot.

Imaginea este preluată de aici 

Ce riscuri presupune prezenţa Factorului V Leiden?

Riscul de formare a cheagurilor de sânge

Având Factor V Leiden înseamnă că aveți o șansă mai mare de a dezvolta un cheag de sânge periculos la nivelul picioarelor (tromboză venoasă profundă - TVP) sau plămânilor (embolism pulmonar -EP). 

Aproximativ 1 din 10.000 de oameni vor dezvolta o TVP sau EP în fiecare an. 

Riscul crește odată cu vârsta: 

• copii mici au un risc de 1 la 100.000 pe an 

• cei de 20 de ani au un risc de 1 la 10.000 pe an 

• cei de 40 de ani au un risc de 1 la 1000 pe an 

• cei de 80 de ani au un risc de 1 la 100 pe an

Pentru persoanele cu Factor V Leiden gena de tip heterozigotă crește ușor șansa de dezvoltarea unui cheag de sânge, în timp ce prezenta formei homozigote face ca riscul să fie mult mai mare.

Alte riscuri

Prezenţa Factorului V Leiden nu pare a crește șansele de a dezvolta un atac de cord sau accident vascular cerebral. Acesta nu este asociat cu o creștere a riscului de cancer sau defecte de naştere. 

Unele cercetari sugerează că femeile cu gena Factor V Leiden, care au avut pierderi de sarcină, pot avea un risc mai mare de avorturi spontane.

Factorul V Leiden şi sarcina

Aici ajungem în punctul care mă interesează în mod special. Provoacă prezenţa Factorului V Leiden pierderea unei sarcini, ce riscuri există de-a lungul unei sarcini? Se poate duce o sarcină la capăt fără tratament profilactic? Câte persoane care au Factor V Leiden şi nu ştiau de existanţa lui au dus la capat o sarcină sănătoasă? Câte persoane au descoperit că au această mutaţie după mai multe sarcini pierdute şi a fost considerată cauza principală a avorturilor spontane? Problema este că există foarte puţine studii care să răspundă la aceste întrebări, probabil şi pentru că mutaţia a fost descoperită prin 1994, din greşeală de Prof R. Bertina (am tot căutat articolul iniţial, însă nu l-am descoperit încă). 

Ce zic studiile?

Există evidenţe limitate care să dovedească că profilaxia trombofiliilor este eficientă în prevenirea pierderilor de sarcină recurente în cazul femeilor care au o mutaţie a factorul V Leiden.

1. Younnis et al au realizat un studiu prin care să determine efectul profilaxiei trombofiliei în sarcină la femeile care au mutaţia Factorul V cu istoric de avorturi recurente:

• Studiul are la bază un eşantion aleator necontrolat 
• 56 de femei cu un istoric de 2 sau mai multe sarcini consecutive au fost înscrise în studiu –20 de femei au fost depistate cu rezistentă la proteina C activată (din acestea 20, 12 femei au fost descoperite cu o mutaţie a factorului V Leiden) 
• Din cele 12 femei cu mutaţia factorului V Leiden, 7 au rămas însărcinate – 6 femei au luat profilactic doze mici de aspirină şi heparină cu greutate moleculară mică; 1 femeie a luat doar doză mică de aspirină; din cele 7 sarcini – 5 s-au concretizat prin naşteri, iar 2 au fost avorturi la vârste gestaţionale mici (71% rată de supravieţuire) 
• Aceste 7 femei au avut anterior 36 de sarcini, din care 29 au fost avorturi (19% rată de supravieţuire) 

Acest studiu arată oarecum că tratamentul profilactic al trombofiliei îmbunătăţeşte sanşa de reuşită a sarcinii în rândul femeilor care au factor V Leiden, însă datorită numărului de femei incluse în acest studiu şi a designului cercetării (necontrolat), rezultatele acestui studiu trebuie să fie interpretate cu prudenţă.

2. La noi în tară s-a realizat un studiu în cadrul Departamentului de Biochimie Medicală de la Universitatea Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca din care redau mai jos rezumatul articolului:

Introducere: Mutaţia factorului V Leiden reprezintă cel mai frecvent factor de risc trombofilitic. Obiective: Evaluarea mutaţiei factorului V Leiden în cazul femeilor cu avorturi spontane.

Selecţia pacienţilor: Am testat pentru prezenţa mutaţiei factorului V Leiden, 56 femei cu avorturi spontane în diferite trimestre de sarcină (vârsta medie ± SD: 29,42 ± 3,24 ani, mediana 30), comparativ cu 42 femei cu cel puţin o sarcină normală (vârsta medie ± SD: 28,97 ± 3,59 ani, mediana 29). 

Metode: Prevalenţa mutaţiei factorului V Leiden s-a stabilit utilizând metoda "single strand conformation polymorphism" (tehnica SSCP) şi confirmarea rezultatelor prin analiza genei factorului V (FV) utilizând tehnica RFLP (analiza fragmentelor de restricţie). 

Rezultate:

• 18 din cele 56 femei cu avorturi spontane şi 4 din cele 42 femei din grupul de control au fost pozitive pentru mutatia factorului V Leiden (32,14% versus 9,52%, odds ratio (OR) 4,5, 95% IC [1,39-14,54], p < 0,01). 
• 14 din cele 56 femei cu avorturi spontane si una dintre cele 42 femei din lotul de control au fost heterozigote pentru mutatia factorului V Leiden (25% versus 2,38%, odds ratio (OR) 13,67, 95% IC [1,71-108,73], p < 0,01). 
• 4 din cele 56 femei cu avorturi spontane şi 3 din cele 42 femei din grupul de control au fost homozigote pentru mutaţia factorului V Leiden (7,14% versus 7,14%, odds ratio (OR) 1, 95% IC [0,21-4,72], p=0,69). 

Concluzii: Studiul nostru arată că există o asociere între mutaţia factorului V Leiden şi riscul pentru avorturile spontane. Se recomandă diagnosticul pentru mutaţia factorului V Leiden în cazul femeilor cu avorturi spontane fără cauze aparente. Rezultatele obţinute prin tehnica PCR- SSCP au fost identice cu cele obţinute prin metoda PCR- RFLP. Mai mult, metoda PCR- SSCP este mai puţin costisitoare comparativ cu tehnica PCR- RFLP, deoarece se elimină utilizarea enzimelor de restricţie.

3. Un alt articol Thrombophilia is common in women with idiopathic pregnancy loss and is associated with late pregnancy wastage își propune să descrie caracteristicile trombofiliei la femeile cu pierderi de sarcină idiopatice (boală independentă de alte afecțiuni ale organismului, având propriile ei cauze). Concluzia la care au ajuns cercetătorii a fost că trombofilia a fost găsită în majoritatea (66%) femeilor cu pierderea sarcinii idiopatică. 

Ce complicații pot apărea în sarcină?

Datele disponibile indică faptul că Factorul V Leiden este asociat cu un risc realativ mai crescut de pierdere a sarcinii și, eventual, alte complicații, cum ar fi preeclampsia, restricția de creștere intrauterină și placenta abruptio. Cu toate acestea, o mutație factor V Leiden este cel mult unul dintre mai mulți factori favorizanți care contribuie la aceste rezultate negative.

Pierderea sarcinii 

Un număr mare de studii de caz a constatat o prevalență ridicată de Factor V Leiden heterozigot (până la 30%) la femeile cu pierderi recurente inexplicabile de sarcinii, comparativ cu 1-10% în grupurile de control, ceea ce sugerează o creștere de 2-5 ori a riscului. Într-un studiu prospectiv, persoanele cu Factor V Leiden heterozigot cu un istoric de avort spontan precoce recurent au avut o rată semnificativ mai mică a natalității (38%) decât femeile cu un istoric similar de sarcini nereușite, dar fără mutație (69%). Cu toate acestea, alte studii nu au descoperit vreo asociere cu pierderea sarcinii și au sugerat că mutația nu are nici un efect asupra rezultatului unei sarcini ulterioare după o primă sarcină pierdută. Câteva meta-analize au descoperit o asociere puternică cu sarcinile pierdute. 

Unele dovezi sugerează că femeile cu Factor V Leiden au un risc mai mare de pierdere a sarcinii la o vârstă gestațională mai înaintată decât la începutul sarcinii. O meta-analiză a constatat că o mutație heterozigotă conferă un risc de 2 ori mai mare pentru pierderea inexplicabilă a unei sarcini la o vârstă înaintată de sarcină și un risc de 4 ori mai mare pentru pierderea în al doilea trimestru comparativ cu primul trimestru. Factor V Leiden heterozigot a fost asociat cu un risc de 4 ori mai mare de făt mort inexplicabil și un risc de 11 ori mai mare de naștere a unui copil mort asociat cu necrozarea placentară. Un studiu recent a constatat că femeile homozigote au avut un risc de 5 ori mai mare de pierdere fetală târzie (după 12 de săptămâni de sarcină) decât femeile heterozigote și un risc de 11 ori mai mare decât femeile fără mutație. În contrast, frecvența precoce (primul trimestru) de pierdere a sarcinii a fost similară în toate cele trei grupuri, sugerând faptul că mutația are o asociere puternică cu pierderea târzie a sarcinii. O posibilă explicație este că pierderile târzii ale sarcinii reflectă o tromboză la nivelul vaselor placentare, în contrast cu pierderile din primul trimestru, care sunt mai frecvent atribuite altor cauze. Cu toate acestea, alte dovezi sugerează că Factorul V Leiden crește riscul de pierdere timpurie a sarcinii (primul trimestru).

Alte complicații obstetrice 

Deși preeclampsia, restricția de creștere intrauterină și desprinderea de placenta pot, de asemenea, implica afectarea perfuziei placentare, asocierea lor cu Factor V Leiden este controversată. Rezultatele contradictorii raportate în diferite studii pot reflecta diferite criterii de diagnostic și de selecție, diferite grupuri etnice, precum și numărul mic de cazuri incluse. 

Preeclampsia este o tulburare complexă și este puțin probabil ca un singur defect trombofilic să joace un rol major de cauzalitate. Multiple studii, inclusiv câteva meta-analize, au găsit un risc crescut de preeclampsie la femeile cu factor V Leiden. Alte studii nu au găsit nicio asociere. Rezultatele contradictorii ale acestor studii sugereaza ca Factorul V Leiden heterozigot are cel mult un efect slab cu privire la riscul de preeclampsie. Factorul V Leiden are o asociere puternică cu preeclampsia severă și cu debut precoce decât cu formele ușoare. Femeile heterozigote pot avea un risc mai mare de preeclampsie recurente într-o sarcină ulterioară. Ele pot avea, de asemenea, un risc mai mare de complicații materne grave și rezultate perinatale negative decât femeile fără trombofilie. 

Datele cu privire la riscul de restricție de creștere intrauterină și placenta abruptio sunt mai limitate și, de asemenea, conflictuale. Multe studii sunt retrospective și lipsite de putere argumentativă pentru a detecta o asociere semnificativă. Mai multe meta-analize au găsit un risc crescut de 3 până la 5 de restricție de creștere fetală. În schimb, mai multe studii de caz cu grupuri de control, cohortă și studii prospective nu au găsit nicio asociere. 

Factori de risc circumstanțiali: contraceptivele orale și sarcina au fost cei mai frecvenți factori predispozanti la femei simptomatice. 13% din intervențiile chirurgicale majore au fost complicate de TEV, sugerând o creștere de aproximativ de 20 de ori a riscului. 

TEV si sarcina cu Factor V Leiden

Factorul V Leiden se găsește la 20-46% dintre femeile cu tromboembolism venos (TEV). Mutaţia este asociată cu un risc de 8 până la 52 ori de creștere a riscului trombotic în timpul sarcinii și perioadă puerperală, în comparație cu femeile neînsarcinate fără trombofilie. Riscul este mai mare la femeile în vârstă şi supraponderale. Femeile cu defecte trombofilice multiple sau homozigote au cel mai mare risc pentru TEV în timpul sarcinii. Riscul este crescut de 20 - 40 ori la femeile cu forma homozigotă a factorul V Leiden. Intr-un studiu, riscul de asociere TEV în timpul sarcinii a fost crescut de 9 ori la persoanele cu forma heterozigotă a factorul V Leiden, de 15 ori in protrombină heterozigotă 20210G>A și mai mult de 100 de ori în formele heterozigote duble, ilustrând creșterea semnificativă a riscului, atunci când mutații trombofilice sunt combinate. În studiile realizate pe familiile trombofilice, TEV a apărut ca o complicaţie pentru 4% din femeile gravide care erau de două ori heterozigote (Factor V Leiden și 20210G protrombină) și 16% din femeile cu forma homozigotă a Factor V Leiden, comparativ cu 0,5% din rudele neafectate de această mutaţie. Cu toate acestea, un alt studiu pe familii a constatat un risc de două ori mai mic la femeile heterozigote. Nu au existat evenimente TEV în timpul sarcinii și TEV postpartum complicat decât la 1,8% din sarcini. Prevalenţa TEV legată de sarcină a fost de 9% într-o serie de femei homozigote neselectate.

Cu toate că factorul V Leiden crește riscul relativ de TEV în timpul sarcinii și în perioada post-partum, riscul absolut în rândul heterozigoţilor asimptomatici nu este bine definită. Dovezile disponibile sugerează că incidența absolută a trombozelor în timpul sarcinii este scăzută. Două studii prospective pe femei gravide aleator selectate, testate pentru Factor V Leiden, au raportat rate foarte scăzute de TEV în rândul persoanelor heterozigote (1,1% şi 0%, respectiv). Niciun episod de TEV nu a avut loc în timpul sarcinii sau postpartum intr-un grup de 129 de femei cu Factor V Leiden identificate prin screeningul populației. În mai multe studii retrospective şi meta-analize, riscul estimat de asociare TEV în sarcina pentru femeile heterozigote se afla in intervalul 1 la 125 - 1 la 400 de sarcini. Femeile cu factorul V Leiden homozigot sau trombofilii combinate au o probabilitate mult mai mare de TEV, în intervalul de la 1 la 20 la 1 la 100

Contraceptivele orale şi Factorul V Leiden

Utilizarea de contraceptive orale creşte substanţial riscul de TEV la femeile heterozigote pentru Factor V Leiden. O mutație heterozigotă se gaseste în 20-60% dintre femeile cu antecedente de TEV în timpul utilizării de contraceptive orale. În cadrul studiului Leiden Thrombophilia, riscul de TEV a fost crescut de 4 ori în rândul utilizatorilor de contraceptive orale și de 7 ori la femeile cu Factor V Leiden heterozigot. Cu toate acestea, riscul a fost crescut de 30 de ori la femeile heterozigote care au folosit contraceptive orale, indicând efectul multiplicativ asupra riscului trombotic.

Riscul de TEV este mai crescut de 100 de ori la femeile cu Factor V Leiden homozigot care folosesc contraceptive orale. Riscul creşte semnificativ la utilizatorii de contraceptive orale care sunt de două ori heterozigoti: pentru Factor V Leiden si protrombinei 20210G>.

Contraceptive orale care conțin progestogen desogestrel de a treia generaţie sunt asociate cu un risc de 2 ori mai mare pentru TEV decât preparatele de a doua generație, iar riscul este deosebit de ridicat în cazul Factorului V Leiden heterozigot. Riscul a crescut de 50 de ori în cazul persoanele cu Factor V Leiden heterozigot care au utilizat preparate de generația a treia, în comparatie cu femeile fără mutaţie care nu au folosit contraceptive orale. În ciuda creșterii marcate a riscului relativ, incidenta absolută a TEV este în continuare scăzută din cauza riscului de bază mic în rândul femeilor tinere sănătoase. De exemplu, combinația de Factor V Leiden și contraceptive orale este estimată să ducă la o suplimentare de 28 de evenimente TEV la 10.000 de femei pe an. Într-un studiu de cohorta prospectiv de femei asimptomatice cu Factor V Leiden, riscul de TEV a fost de 1,8% pe an de utilizare de contraceptive orale.

Gestionarea femeilor cu Factor V Leiden în timpul sarcinii

Nu există un consens cu privire la gestionarea optimă a femeilor cu Factor V Leiden în timpul sarcinii. Tratamentul anticoagulant profilactic nu este recomandat în mod obișnuit la femeile heterozigote asimptomatice, cu nici o istorie de tromboză. Aceste femei ar trebui să fie avertizate cu privire la potențialele complicații trombotice și consiliate cu privire la riscurile si beneficiile tratamentului cu anticoagulante în timpul sarcinii. Deoarece riscul trombotic este maxim în perioada de după naștere, ele ar trebui să fie, de asemenea, supuse unui tratament de 4 - 6 săptămâni cu anticoagulante.

Tratamentul anticoagulant profilactic este recomandat pentru femeile cu Factor V Leiden și un istoric de TEV (tromboembolism venos) neprovocat anterior. Heparina cu greutate molecura mica este dată în timpul sarcinii, urmată de un ciclu de 4-6 săptămâni de tratament cu anticoagulante postpartum. Tratamentul profilactic cu anticoagulante ar trebui luat în considerare şi pentru femeile heterozigote cu o tromboza generată de estrogen (asociată cu utilizarea contraceptivelor orale sau sarcină), care sunt, de asemenea, supuse unui risc crescut de recurenţă. Tratamentul preventiv ar putea fi adecvat atât pentru femeile homozigote cât şi pentru femeile asimptomatice care au mutaţii duble heterozigote (Factorul V Leiden şi protrombina 20210G>A) sau care au alte defecte trombofilice combinate, în special cele cu factori de risc coexistente circumstanţiali.

Prevenirea de complicaţii ale sarcinii 

Rezultatele unor studii observaționale și două studii clinice randomizate sugerează că profilaxia cu heparina cu greutate molecura mica (HGMM) poate îmbunătăţi rezultatul sarcinii la femeile cu trombofilie și un istoric de avort spontan recurent inexplicabil sau pierderi târzii ale sarcinii. Pe de altă parte, alte studii au constatat că HGMM nu aduce niciun beneficiu sarcinii. Colegiul American de Medicilor Chest 2008, opinia experţilor si recomandările recente din gidurile de bune practici nu recomanda în mod obişnuit tratament antitrombotic pentru femeile cu Factor V Leiden și pierderea sarcinii, din cauza lipsei de dovezi suficiente care să confirme beneficiile. Profilaxia antitrombotică poate fi luată în considerare în cazul femeile cu Factor V Leiden care au avut avorturi recurente inexplicabile sau pierderea sarcinii târziu, doar după o discuție cu privire la riscurile pe care le presupune tratamentul profilacti și la datele limitate care să sugereze un beneficiu al efectuării tratamentului. Evaluarea riscului trombotic al mamei în timpul sarcinii ar trebui să fie inclusă în decizia referitoare la efectuarea profilaxiei. 

În prezent nu există nici o dovadă că terapia antitrombotică reduce riscul de preeclampsie sau alte complicaţii ale sarcinii la femeile cu trombofilie, inclusiv Factor V Leiden. HGMM nu este recomandată de rutină pentru femei pentru tromboză cu antecedente de preeclampsie .

Resurse:

Un studiu foarte complex realizat de Ulla Kjellberg în 2009, Universitatea din Gottenburg: Factor V Leiden mutation and pregnancy Haemostasis during pregnancy in non-carriers and carriers of factor V Leiden mutation, with special emphasis on placenta-mediated and venous thromboembolic complications and on blood coagulation and fibrinolysis markers for prediction of complications  poate fi accesat aici. Este un raport de cercetare foarte mare (66 pagini), foarte bine scris.

Factor V Leiden thrombophilia, Jody Lynn Kujovich, Portland, Oregon, 2010 

• Factor V Leiden, 
• Deborah L. Ornstein, MD; 
• Mary Cushman, MD, MSc, 2003                            
Factor V Leiden thrombophilia, Genetic Home Reference, 2010

1. Elysée T.M. Hille, 
2. Rudi G.J. Westendorp, 
3. Jan P. Vandenbroucke, and 
4. Frits R. Rosendaal, 1997

Factor V Leiden, Mayo Clinic, 2012

Can Factor V Leiden and prothrombin G20210A testing in women with recurrent pregnancy loss result 
in improved pregnancy outcomes?: Results from a targeted evidence-based review, 2012, Genetics in Medicine Review

Thrombophilia, Information for Patients, University of Iowa Health Care

Factor V Leiden (FVL) / Activated Protein C (APC) Resistance And Blood Clotting, The Children s Hospital, Denver, Colorado

Mortality and Causes of Death in Families With the Factor V Leiden Mutation (Resistance to Activated Protein C)

Factor V Leiden Information for patients and families, McMaster Children s Hospital

http://www.tmj.ro/article.php?art=8618854669124497#abstract

http://www.gpnotebook.co.uk/simplepage.cfm?ID=-1898971061

Cum mâncăm fructele

Când am început diversificarea am ascultat de pediatru cam vreo 2-3 luni, după care m-am apucat să mă documentez şi mi-am luat inima-n dinţi să fac lucrurile alftel. A fost mai complicat, căci maică-mea fiind doctor m-a tot bătut la cap cu nişte chestii cu care eu nu eram de acord şi ţinea morţis să-mi zică că nu fac bine sau că mă încăpăţânez aiurea să nu o ascult, că copilul nu o să păţească nimic rău dacă mănâncă măr cu biscuiţi. Anyhow, am început cu schema recomandată fructe coapte cu brânză calcică, plus cereale Humana. La cereale am renunţat destul de repede că mi se păreau prea dulci. După vreo lună de fructe coapte sau din compot, m-am enervat şi am început să-i dau fructe crude, simple. Apoi, am tot făcut diverse combinaţii de fructe, fructe şi iaurt, fructe, iaurt şi cereale din astea pentru adulţi (gen fulgi de ovăz). Totul până când am citit nişte articole pe net şi am început să-i dau fructele ca o masa de sine stătătoare, simple.

Astfel la un an şi 3 luni, se trezeşte omul nostru pe la 7 dimineata pentru porţia de lapte, mai doarme puţin până la 8-9, iar la 10 primeşte o porţie enormă de fructe de sezon. Ba pepene, ba un mix de fructe de pădure, caise, prune, mere. Eu cam evit bananele, căci constipă. Pe la 12 e ora prânzului şi apoi somn vreo două ore, gustare pe la 14-15, masa de seara între 17 şi 18 mai nou, 19.30 baie, 20 laptele de seara şi cel tarziu 20.30 somn. Rareori fac rabat de la regula: fructele se mănâncă dimineaţa.

Regulile mele pentru consumul fructelor

1. se mănâncă dimineaţa pe stomacul gol 

2. nu le asociez cu niciun aliment

3. dacă nu le mănânc pe stomacul gol, le consum înainte cu 2 ore de masă sau la 2-3 ore după

4. prefer să mănânc cât mai multe fructe de sezon

Uneori mai fac câte un fresh, un smoothie, cred că cam o dată pe lună. Îmi place tare mult să-l văd pe ăsta mic cum mănâncă el fructele cu mânuţa lui, e mega adorabil!

Acum ceva timp am dat tot pe Facebook de poza asta, pentru care îmi pare rău că nu am o sursă clară, care ilustrează foarte simplu şi frumos cum e bine să combinăm fructele.

Aici e un tabel mult mai detaliat pentru fructe, dar şi pentru legume, în limba română. Am ales tabelul de aici că este cât de cât complet, nu urmăresc blogul lui Tudor şi nu pot garanta că restul informațiilor de pe site sunt ok.

Dacă timpul îmi permite aş vrea să revin cu nişte studii şi cercetări făcute în State şi în Europa pe alimentaţia copiilor. Până atunci pot recomanda cursul Child Nutrition and Cooking de pe Coursera, ţinut de Maya Adam, MD şi lector la Stanford. Unele informaţii sunt foarte preţioase, chiar dacă cursul este gândit pentru americani, merită măcar urmărite câteva lecturi.

Trăznăile de duminică

Duminica e ziua noastră de leneveală în trei. Trezit târziu, pregătit mic dejun, făcut omletă la cuptor sau brioşe, mers la biserică, luat masa de prânz în familie cu socrii, fraţi, cumnaţi etc. Are o magie aparte ziua asta.

Astăzi mergem la picnic, cu scuterul, deci, fără pitic (îl lăsăm cu bunicii pentru 3 ore). Fiindcă aveam mai multe chestii de organizat înainte de plecare am petrecut mult timp prin bucătărie făcând diverse. Jumătatea semnificativă nu reuşise încă să se trezească. Piticul scurma cu spor într-un sertar din bucătărie, pe sub ochii mei. Tot găsea chestii şi se minuna. Na na na iiii... Fugea cu ele în mijlocul covorului din sufragerie şi încerca să le găsească diverse întrebuintări. A dispărut mai întâi cu făcăleţul, apoi cu o spumieră, apoi cu polonicul, apoi s-a făcut linişte. Brusc era o linişte de puteam să aud cum respiră tac-su în mijlocul patului, în partea cealaltă a casei. Zic, ăsta mic face ceva de nu scoate niciun sunet. Ciulesc urechile şi aud un fel de mormăit, lălăit. Îl strig să vină la mine, vine, mă îmbrăţisează şi fuge înapoi. Îl chem din nou că trebuia să-i schimb scutecul şi necesita o spălare în cadă. Îl iau în braţe. Ajung pe holul care duce spre baie, hol care are vreo 4 m lungime. Pe la jumătatea holului simt că e ceva apă pe jos. Nedumerită de unde apă pe hol, mă dau doi paşi înapoi. Observ apa şi nu mă dumiresc de unde vine. Continui şi ajung în uşa băii când calc într-o baltă mare, care avea şi nişte hârtie igienică prin ea. Mă uit la vasul de toaletă. Apă peste tot. Zici că cineva făcuse baie acolo. Lângă vasul de toaletă stătea frumos asezată peria pentru curăţat biberoane. Deci, tânărul a găsit o nouă întrebuinţare periei. Mă uit la el. Era tot un zâmbet de fericire, era atât de încântat de fapta lui, greu de descris în cuvinte. Zâmbetul e contagios, că s-a luat şi la mine. Chiar m-a pufnit şi râsul. Îmi închipui câtă fericire a fost pe capul lui să spele vasul de toaletă. Oare de cât timp îşi dorea să facă asta?

L-am pus în cadă, am dat cu dezinfectant peste tot, am strâns, l-am spălat şi pe el şi apoi l-am lăsat să alerge prin casă. Eu am rămas atât de impresionată de experimentul lui, de expresia feţei lui. Da, era figura aia care îmi spunea că a avut o revelaţie, că a făcut o descoperire majoră. E de nepreţuit!  E ceea ce se poate numi ca fiind un Mastercard Moment!

Mirosul dimineţilor de vară

Aerul rece intră pe geam, adie uşor peste noi trei. Mirosul de pui de om, de lapte, de somn dulce şi de lene ne invadează. Aş vrea să pot păstra undeva mirosul ăsta. E nepreţuit, e de neegalat, e divin! Mi-am deschis toţi porii ca să nu pierd nicio picătură, adulmec fiecare părticică din omul ăstă mic ce stă cuibărit între noi şi aş vrea să îngheţ timpul în loc...

Poza este luată de aici.

Ce experimente a mai făcut nevasta mea, Samantha

De ceva vreme mi s-a pus pata pe produsele bio/eco/earth friendly. Am început prin a renunţa la detergentul de rufe în favoarea nucilor de săpun, de care m-am îndrăgostit iremediabil. După un prim experiment reuşit am zis că e musai să renunţ şi la Vanish şi la Pur. Acum mă gândesc să încerc şi o soluţie pentru pardoseală. Cineva ar zice (cum ar fi jumătatea mea semnificativă) că am timp prea mult la dispoziţie şi bani de aruncat.  Bărbaţii aştia nu ştiu nimic!
Şi acum, experimentele mele:

Nucile de săpun

De multă vreme vroiam să le încerc, însă eram destul de reticentă. Mi-a trecut reticenţa când ăsta mic a făcut o eczemă pe gât şi am zis că trebuie să le încerc. Mi-au plăcut de la prima spălare, miros neutru, rufe curate. Petele mai nasoale necesită o soluţie de scos petele neapărat. Preţul este super ok, 15 lei 250 g, 26 lei 500 g. Pe instrucţiuni scrie că-s necesare 4-8 jumătăţi. Eu am pus mereu mai multe, cam vreo 5-6 nuci şi după vreo 3 săptămâni în care am spălat cam 20 de maşini de rufe mai am nuci pentru încă vreo 20 de maşini de rufe. 

Am copiat mai jos câteva propoziţii din descrierea de pe pungă:

Nucile de săpun sunt fructele arborelui de săpun (lat. Sapindus mukorossi) aparţinând familiei Sapindaceae, fiind un detergent vegetal complet natural, care protejează pielea şi mediul. Materialul lipicios aflat în coaja de nucă, saponina, intră în contact cu apa, face puţină spumă şi se scurge din coaja nucilor de săpun. Această coajă de nucă se foloseşte ca detergent.

Datorită acţiunii saponinei de dizolvare a grăsimii îndepărtează impurităţile din textile, fără decolorarea textilelor şi fără deteriorarea materialelor rufelor. 

Nucile de săpun nu conţin substanţe chimice, care ar provoca alergii sau ar irita pielea sensibilă.

Prin utilizarea lor protejăm sănătatea noastră, cât şi mediul înconjurător.

Aşezaţi o cantitate de nuci de săpun (4-8 jumătăţi de coajă) într-o pungă de pânză între rufele aflate în maşina de spălat, nu este nevoie de detergent. Rufele vor avea un miros neutru, acesta se poate schimba cu câteva picături de ulei parfumat, aplicate pe punga de pânză. O cantitate ajunge pentru 2-3 spălări. 

Nucile de săpun nu îndepărtează complet petele de pe rufele albe foarte murdare. În aceste cazuri putem folosi înălbitor sau sare pentru îndepărtarea petelor.

Produsele cumpărate de la MioBio

După episodul cu nucile de săpun, am poposit săptămâna trecută în mio-bio, un magazin de produse cosmetice bio. Ştiam de mult timp de magazin, însă nu ajunsesem niciodată să văd eu produsele cu ochii mei. Trebuia să iau nişte uleiuri pentru un cadou de bebe mic şi m-am gândit că e ocazia perfectă. Foarte productivă a fost vizita căci am plecat de acolo cu un detergent de vase şi o soluţie de scos pete, plus un şampon făcut de o româncă biochimist, Sabio. 

Şamponul nu am apucat încă să-l testez (o să revin cu impresii după ce-l testez), însă detergentul de vase este minunat. Am nişte mâine super catifelate, nu mai rămân cu senzaţia de piele care se strânge, uscată. 

Soluţia de scos pete este şi a foarte ok. Nu e la fel de rapidă ca Vanish-ul-cel-plin-de-chimicale şi de aceea nu prea sunt mega-încântată de ea. Necesită mai multe aplicări, dar îşi face treaba bine. Am scos nişte pete de dude de pe pantalonii voinicului şi altele de mâncare de pe nişte tricouri. Deci, este eficientă.

M-am gândit că ar fi util de pus şi ingredientele pe care le conţin, în cazul în care e cineva interesat. Mie mi s-a întâmplat de multe ori ca descrierea de pe net să nu fie corectă şi mă bazez mereu pe ce scrie pe produs, d-aia şi ţin atât de mult să le văd. De obicei verific ingredientele (mai ales pentru produse cosmetice) cu dicţionarul de ingrediente de pe Paula's Choice. Pe cele pe care nu le găsesc aici le caut cu Google. 

1. Pe site-ul Sabio şamponul are în compoziţie următoarele: aqua/apă, potassium cocoate, potassium olivate, potassium ricinoleate/uleiuri vegetale saponificate cocos, măsline, ricin, simmondsia chinensis seed oil/ulei de jojoba, citric acid/acid citric, lavandula angustifolia oil, citrus aurantium amara oil, citrus paradisi peel oil/uleiuri esenţiale de lavandă, petitgrain, grapefruit. Pe etichetă mai sunt 2 chestii: lauryl glucoside/ tensidă consistentă vegetală şi decyl glucoside/ tensidă spumantă vegetală. Poate pur şi simplu le-au omis sau le-au adăugat mai târziu și au uitat să modifice informația de pe site.  Mă gândeam să le scriu să le adauge totuşi, ca să fie lista completă.

2. Soluţia de scos pete conţine conform etichetei din limba română: apa purificata, enzime, etanol derivat din porumb, surfectant derivat din ulei din miez de cocos,100%natural, ulei natural de lamaie. Mi-ar fi plăcut ca traducerea ingredientelor să fie completă. O să pun şi ingredientele aşa cum sunt ele trecute pe eticheta produsului: water, alcol denat (corn-derived), plant-based surfactant (<5% nonionic), potassium sorbate (plant-based, food grave preservative), citric acid (plant-based pH adjuster), enzymatic blend (stain remover), citrus limon (lemon) peel oil (contains EU allergen: limonene). 

3. Detergentul de vase are aşa: coco glucoside (<5%), mystril glucoside (<5%), lauryl glucoside (<5%), sodium clorhide (<5%), sodium gluconate (<5%), sodium citrate (<5%), flagrance (derived from natural ingredients), aqua(<30%).

 În ceea ce priveşte preţurile, şamponul pe site-ul Sabio 26 lei, la miobio 35 lei, detergenul de vase 22 lei iar soluţia de scos pete 20 lei. 

Scutecele Babylove Nature DM

Fiindcă am intrat în vria experimentatului, în weekend m-am dus la Drogherie Markt (DM), ca să cumpăr scutecele Babylove Nature de care auzisem o groază de lucruri bune. Ceea ce m-a atras să le cumpăr a fost faptul că sunt sterilizate cu oxigen şi nu cu clor. Eu am folosit pentru ăsta mic numai Pampers până acum, când, am ajuns să nu mai suport mirosul ală urât de clor. Simţeam că stau cu un cointainer de clor lângă mine în permanenţă. Ce pot spune despre ele: sunt mai rigide decât Pampers, sunt din hârtie, chestia aia absorbantă din interior cică este din bumbac, absorb foarte bine (au rezistat cu brio peste noapte), nu au desene, sunt alb complet şi chiar îmi place că-s simple, au arici, preţul este foarte ok (42 de bucăţi 46 lei). Cu toate acestea, la vreo două zile de întrebuinţare ăsta mic s-a ales cu o iritaţie pe una din fese, spre exterior. Văd că acum i-a trecut, l-am dat cu cremă de gălbenele de la weleda, puţin ulei de migdale şi am revenit la Pampers o zi-două. După ce s-a ameliorat am trecut din nou la scutecele de la DM şi totul pare ok pentru moment. Am zis să le mai dau o şansă.
De menţionat ar fi faptul că trebuia să iau o mărime mai mare, ăştia de i-am luat îi vin cam mici şi poate de aceea s-a şi iritat. Momentan le dau doar 2 inimioare, chiar dacă îmi plac tare mult, însă iritaţia asta nu mă încântă deloc...

Ce facem când plouă?

Şi ieri şi azi dimineaţă a plouat. 0 chef de trezit. 0 ideei de activităţi.

Ieri dimineaţă m-am trezit chitită să fac ordine în jucăriile copilului, de vreo lună îmi propusesem. No, acum părea momentul potrivit, eram sub inspiraţia celor câteva articole pe care le citisem recent (primul articol, al doilea, al treilea nu-l mai găsesc), vedeam deja că sunt prea multe jucării cu care nu se (mai) joacă, aşa că am purces la treabă. După vreo oră, aveam ordine! Un coş cu mingii, o găleată cu cuburi moi, câteva cutiuţe cu diverse, raftul cu cărţi aranjate, 2-3 jucării de pluș care cântă, turnuleţul cu cercuri, cutiile de stivuit, trenuleţul de lemn de la Ikea, maşina cu telecomandă, măsuţa de activităţi. Pfoa, am obosit când le-am înşirat, am obosit şi când le-am triat. Tot mi se pare că au rămas multe! Am scos o pungă mare cu diverse jucării, care urmează să ajungă în boxă. Piticul a fost încântat de noua organizaree.

Azi dimineaţă, acelaşi scenariu: ploaie, 0 chef de trezit, 0 idei. Pe la 10 am hotărât să mergem la expoziţia de fluturi vii de la Antipa. Expoziţia se află într-o seră improvizată în curtea muzeului, lângă Cafe Antipa. Multe flori, câţiva copăcei şi bineînţeles fluturi! Mulţi şi coloraţi! Mie una mi-a plăcut, piticul s-a speriat la început, însă s-a liniştit şi s-a amuzat uitându-se la ei cum zboară. El ar fi vrut să se ducă după ei, să tragă de copaci şi de flori. Am nimerit tocmai bine, nu era multă lume (un cuplu şi încă o mamă cu doi băieţei mai mărişori), altfel ar fi fost problematic, căci spaţiul este destul de mic. Biletul este 12 lei pentru adulţi, gratuit pentru piticii sub 2 ani, 10 lei pentru cei mai mari de 2 ani. Mai multe informaţii aici. 

Jucării 0-6 luni

Ehhee, de cât timp mi-am propus eu să scriu despre jucării, cred că de când am făcut blogul. M-am pus la un moment dat pe făcut poze, sortat, triat şi aranjat, însă nu am mai apucat să scriu şi textul. Dându-mi seama că pe măsură ce creşte ăsta mic încep să uit cum era viaţa la 2 luni, la 7 luni, m-am grăbit să pun mâna să scriu ce îmi mai amintesc. 

Înainte de orice, menţionez că sunt genul de părinte care crede că un copil nu trebuie îngropat în jucării. Am încercat să-mi ţin în frâu impulsurile de a cumpăra muuultee jucării pentru că am observat la prietenii noştri cu copii, că până în jur de aproape 2 ani, ăştia mici sunt mai degrabă interesaţi de linguri, sticle, telecomenzi, oale, cratiţe, cutii de plastic, obiecte reale din casă, decât de jucării. Personal, până la vârsta de 8 luni, am cumpărat copilului vreo 3-4 jucării. Am primit la botez câteva jucării drăguţe, a mai cumpărat tati nişte zdrăngănele, o pătură de activităţi, girafa Sophie, un dou-dou şi cam atât.

Mai jos am pus câteva impresii despre jucăriile pe care le-am avut în perioada 0-6 luni şi pe care le-aş folosi cu drag şi la următorul copil.

1. Girafa Sophie (sau mai bine zis celebra girafă Sophie) a fost achiziţionată înainte de a se naşte copilul. Eram atât de încântată de ea, mai ales că multă lume îmi povestea cât este de minunată, încât nu am putut să mă  mai abţin şi am cumpărat-o. Am luat-o împreună cu alte 2 jucării de dentiţie, pe care nu prea le-a plăcut ăsta mic. I-am dat-o spre examinare cred că în jur de o lună, pe la 2 luni era destul de interesat de ea. Pe la 3-4 luni molfăia non-stop la ea. A abandonat-o cam pe la 7 luni, când a început să meargă de-a buşilea şi a plecat în explorări. Deja, girafa nu mai avea niciun secret pentru el! 

Avantaje: e moale, uşoară, din cauciuc natural, face şi zgomot, are o forma ergonomică, design minunat

Dezavantaje: are o supapă mică prin care intră apă şi trebuie lăsată la uscat ceva timp după ce este spălată. Eu încercam să acopăr cu degetul supapa aceea când o spălam, uneori îmi ieşea, alteori nu.

Imaginea e luată de pe site-ul reprezentanţei Vulli în România, care s-a deschis după ce am născut eu (inimioarele îmi aparţin :D)

2. Dou-dou-ul a fost achiziţionat de jumătatea semnificativă. Cât a stat în Franţa a văzut că toți copiii aveau un dou-dou şi era musai să-i ia şi lu fii-su. Ceea ce a şi făcut. Eu nu-mi aduc aminte să fi prezentat vreun interes deosebit pentru ăsta mic. Râdea la el, doar dacă îl mânuia unul din părinţi şi îl mai molfăia din când în când. Mie nu mi-a plăcut materialul (poliester), dar l-am cărat de multe ori după mine că era uşor şi nu ocupa mult loc. Eu nu l-am folosit ca obiect de confort pentru bebe, în sensul să i-l îndes în braţe să doarmă cu el. 

Imaginea e luată de pe site-ul Imagiunarium  din Spania, că pe cel din Ro nu am mai găsit modelul ăsta. 

3. Omiduţa a fost dragoste la prima vedere. A fost smotocită, molfăită şi de nas şi de urechi, trântită, aruncată din pat, din cărut, luată-n braţe. Ce să mai, a fost exploatată la maxim. Am primit-o cadou de la prietena mea cea mai bună. A fost folosită intens cam până pe la 6-7 luni, apoi abandonată în coşul cu jucării. O mai scoate din când în când şi-o zdrăngăne.

Avantaje: e foarte uşoară, are un clopoţel înăuntru şi face zgomot, foşneşte, are mai multe tipuri de materiale pentru stimularea senzorială, are şi un inel de dentiţie ataşat sub formă de măr, e mega drăgălasă
Dezavantaje: e destul de lungă, când a primit-o omida era mai lungă decât el şi nu prea putea să o mânuiască (d-abia pe 3 luni a început să o smotocească bine). 

4. Salteaua de activităţi

Asta i-am cumărat-o eu, că aşa văzusem eu pe la alte mame din jurul meu. Musai să-i luăm saltea! L-am bătut pe om la cap până a mers într-o zi cu mine la un magazin de jucării, de unde am plecat cu o saltea şi un carusel cu sunet şi lumini de pus pe marginea pătuţului. Caruselul regret şi acum că l-am cumpărat, o mega porcărie. Salteaua în schimb a fost ok. 

Avantaje: are destule chestii atârnate pe care copilul se chinuie să le atingă, lovească, unele sunt puse mai jos şi le poate prinde şi strânge. 

Dezavantaje: materialul (poliester). Când am cumpărat-o nu m-am gândit şi la material. Între timp optica mea s-a schimbat destul de mult şi am devenit atât de selectivă încât mă sperie şi pe mine cât de mult m-am transformat de când sunt mamă. Eu îi puneam o păturică de bumbac sub el mereu. Acum aş cumpăra una care să fie din bumbac:D!

Poza de mai jos e de la un alt model, cel avut de noi este in boxă. I-a trecut vremea!

5. Centrul de activităţi 3 în 1

Ăsta l-am primit cadou de botez. Mi-a plăcut foarte mult, l-am folosit până aproape de 1 an, când m-am enervat şi l-am băgat într-o cutie de a ajuns direct în boxă. Imediat explic şi de ce. El are 3 moduri de funcţionare: 1. pentru bebe care stă pe spate, 2 pentru bebe care stă în funduleţ şi 3 pentru bebe care începe să meargă.

Primul stadiu, pentru bebe care stă pe spate e foarte fain, are 2 chestii de care trage şi începe o melodie să cânte, se aprind nişte lumini. Ăsta mic trăgea de mânerele alea într-o veselie. Are şi o oglindă mică, nişte rotiţe, butoane, nişte zdrângănele pe laterale. Are copilul ce să facă cam maxim 20 de minute. Al meu se plictisea cam după 10-15 minute. 

Stadiul 2, pentru bebe care stă în fundulet, presupune aceleaşi lucruri, numai că se întoarce tăblia în sus şi vede toate cele din altă perspectivă. Totul ok şi aici.

Însă stadiul 3 mă termina cu nervii, fiindcă plasticul roţilor aluneca în ultimul hal. Cum se ridica copilul pe el şi făcea doi paşi, îl fugea jucăria din mâini şi cădea. Am încercat tot felul de variante ca să transform portiunea de contact cu solul într-o suprafaţa cât mai puţin alunecoasă. Totul până într-o zi când am renunţat şi am expediat-o în boxa.  Deci, pe la 9 luni am renunţat la ea. 

Avantaje: faptul că poate fi folosită pe o perioadă mai lungă de timp, este foarte interactivă, melodiile şi zgomotele pe care le scoate nu sunt stridente (ceea ce e mare lucru).

Dezavantaje: faptul că alunecă rău când e folosită ca premergător sau punct de sprijin pentru copilul care d-abia face primii paşi.

Imaginea e luată de aici, că la vârsta de acum copchilul nu mai este interesat de ea.

6. Cuburile moi din burete şi nu prea mari sunt foarte bune de când începe să ţina obiecte în mână. Încep să devină interesante după 4 luni, poate chiar mai devreme, în funcţie de copil.

7. Eşarfe, şaluri, pene, panglici, baloane, ghemuri de lână, cutii de carton şi alte jucării pe care le mânuim noi adulţi spre amuzamentul copiilor. NU SE LASĂ NICIODATĂ LA ÎNDEMÂNA COPIILOR FĂRĂ SĂ FIE SUPRAVEGHEAT DE UN ADULT! 
Eu nu l-am lăsat pe al meu copil singur cu niciuna din jucăriile acestea cât era aşa de mic, pentru că nu are capacitatea să descurce dacă se înfăşoară accidental în ele.

• Eşarfele reuşeau să producă tone de veselie. Nici acum nu şi-au pierdut efectul. Ne jucam cucu-bau, fluturam eşarfa pe deasupra lui. Mereu aveam o eşarfă la mine, mă salva mereu când rămâneam în pană de idei şi era minunat când bătea şi un pic vântul!
• Nu îmi aduc aminte cum am făcut rost de o pană de gâscă, cu care mă amuzam gâdilându-l în talpă. Nu am apucat să o folosesc de prea multe ori, deoarece mi-a prins pisica pana şi a făcut-o praf. End of story cu pana.
• Pe la 5 luni cred că m-am jucat cu un balon în preajma copilului. A râs atât de mult încât mi-era frică că păţeşte ceva. Aruncam balonul în sus şi-l loveam de tavan, încercam să-l dau cât mai departe şi făceam tot felul de giumbuşlucuri ca să ajung la el etc. Vai câte chicoteli şi râsete. Ţin minte că îi era totuşi frică să pună mâna pe el şi nu-i plăcea prea tare când se apropia prea mult balonul de faţa lui.
• Ghemurile de lână iaraşi erau folosite destul de des, mai înspre 6 luni, ce-i drept. Îi puneam între degete capătul firului şi aruncam ghemul. Foarte amuzat era de acest exerciţiu.
• Panglicile i le lăsăm să le vânture, să le examineze, era fascinat de ele. 
• Cutiile de carton pentru serveţele erau studiate în special când eram la masa de înfăşat. Începuse de pe la 4 luni cred să tragă serveţelele din ele. Până atunci am impresia că erau puse undeva mai bine!

8. Pisica (sau orice animal prietenos de casă) cred eu că este cel mai mare amuzament pentru un copil. Era mereu privită cu fascinaţie, iar de pe la 5 luni când începea timid să stea în funduleţ o căuta mereu din priviri, poate, poate îşi bagă o mână în blana ei.

9. Inelele de dentiţie și jucăriile de plastic pentru baie reprezintă alte idei de jucării potrivite pentru perioada 0-6 luni.

10. De ziua copilului, tac-su a venit cu o trompeţică de la Imaginarium. Apoi, a mai venit şi cu o castanietă. Ambele au fost folosite d-abia după 6 luni. El le luase că i se păreau drăguţe. Realitatea era că erau drăguţe, dar prea grele că să poată fi ţinute în mâna de un copilaş de 4 luni.

Pe post de încheiere cred că oricum am da-o nicio jucărie nu înlocuieşte joaca unu-la-unu cu părinţii. Avionul, aruncatul în sus, alergatul, dansatul, topăitul cu bebe în braţe sunt cele mai amuzante activitaţi. Cu cât petrecem mai mult timp jucându-ne cu ei, cu cât îi integrăm mai repede în activităţile noastre zilnice, cu atât totul devine mai frumos şi mai simplu.

Va urma jucării 6-12 luni.

Antrenament pe lângă oliţă

Acum ceva vreme am cumpărat o oliţă. E cam devreme ce-i drept, ăsta mic nici nu a făcut un an juma' dar m-am gândit că e bine să fie în peisaj, să se obijnuiască cu ea. Buun. Imediat ce am cumpărat-o am dezbracat copilu' şi l-am pus pe oliţă. Zâmbete largi, hlizeli, fericire maximă. Oliţa e ca un scăunel, lucru care l-a încântat maxim pentru vreo 3 minute. Apoi a plecat în puţa goală la treburi-care-nu-suportă-amânare. Mno, acum nu mă aşteptam să şi facă ceva în ea din prima aşa că nu m-am agitat prea tare. Am încercat să-l pun zilnic măcar o dată pe oliţă în diferite momente ale zilei. Aceleaşi hlizeli, chicoteli,  asezări, ridicări de pe oliţă. Invariabil, oliţa sfârşea prin a fi aruncată în cadă (în perioada asta cam tot ce prinde şi-l încântă peste măsură sfârşeşte aruncat în cadă sau în wc).

Vreo săptămână, chiar două, am ignorat oliţa. Îl lăsam dezbrăcat prin casă cam 30-50 minute, o dată dimineaţa după ce făcea caca şi ştiam că nu o să avem parte de surprize şi încă o repriză seara înainte şi după baie. Aproape 2 ore de ventilaţie, fără scutec. Zilele astea am început să-l pun din nou pe oliţă. M-am tot chinuit să fiu atentă la semnalele pe care le emite înainte să facă caca sau pipi (aici găsiţi mai multe articole despre elimination communication). La pipi am identificat de când era mai mic un zgomot aparte pe care îl face fix cu 5 secunde înainte să facă pipi, însă eu nu mă mişc atât de repede şi până ajung cu oliţa la el deja se bălăceşte cu ambele mâini în pipi. La caca e mai simplu, că face dimineaţa. Cu toate aceste semnale emise tot nu reuşesc să fiu pe fază, aşa că săptămâna care a trecut am avut parte de mai multe accidente. Partea amuzantă e că după ce m-a văzut de atâtea ori ştergând după el, azi după ce a făcut un pipi pe gresia din bucătărie s-a înfipt în primul prosop pe care l-a zărit şi s-a apucat să şteargă. Eu mă amuzam teribil, el se uita la mine dubios, ceva de genul: fac ceva greşit? că tu mereu ştergi după ce fac pipi!

Dacă cu pipi îi place să se joace, când vine vorba de caca, lucrurile se schimbă (Slavă Domnului!). M-a luat prin surprindere şi a făcut un caca prin casă şi şi-a băgat o mână în el şi să vezi atunci plânsete, ţipete. Mie una îmi sărise inima din piept când l-am auzit plângând (nu eram în aceeaşi cameră). Îşi ţinea mâna murdară ridicată ca statuia libertăţii, însă eu eram ferm convinsă că a căzut şi s-a lovit. M-am apucat repede să-l inspectez, dar mi-a luat ceva până am descoperit mâna cea murdară. Şi-a revenit când l-am spălat, nu-i venea să creadă că chestia aia lipicioasă şi urât mirositoare a dispărut după mâna lui. Ce uşurare!

Contemplări

În momente de melancolie care mă mai lovesc (îndeosebi când plouă) mă apuc să recitesc diverse cărţi care și-au lăsat amprenta asupra mea. De data aceasta, am răsfoit Îndemn la simplitate de Ernest Bernea. Revin mereu cu drag la această carte pentru că este atât de densă, complexă şi simplă în acelaşi timp.  Astă seară am ajuns la însemnarea intitulată Sensul vieţii noastre, care culmea este fix ultima prelegere din carte.

Adesea ne întrebăm dacă are vreun sens viaţa noastră şi dacă merită să fie trăită. Desigur, sunt atâtea lucruri neplăcute, legate de existenţa noastră aci. Le întâlnim zilnic ca pe obstacole şi încercări de neînlăturat. Totuşi avem motive să ne şi bucurăm. Viaţa ne dăruie o seamă de frumuseţi care, dacă le ştim culege, ne încântă fiinţa, învingem urâtul şi poverile.

Iată, zorile se arată, cântecul luminii şi al păsărilor începe, apele aleargă scânteind, musteşte viaţa în tot locul. Omul bun munceşte şi se roagă. Cine a văzut un răsărit de soare în Piatra Craiului, vrea să trăiască; descoperă sensul vieţii. Doamne, şi când se lasă noaptea, noaptea de basm a lui August; cântă tainele prin frunziş şi plânge luna o dragoste neîmpărtăşită. Câtă frumuseţe e în lumea aceasta! Păcat că omul de azi nu mai are timp s-o vadă... Cum să nu merite viaţa s-o trăieşti, cum să n-aibă sens, dacă există florile? Iată rodul câmpului şi al pomilor, iată copiii. Câte făpturi atâtea minuni, atâtea îndemnuri. Cine nu a iubit o floare, o fată, un copil, un răsărit de soare sau un amurg, cine n-a înţeles cântecul trist al apelor nestatornice şi n-a cunoscut bucuria propriilor sale depăşiri, nu găseşte sens vieţii, nici nu merită s-o trăiască.

Este în puterea noastră de a descoperi viaţa şi sensul ei. Este în puterea noastră de a alege. Este în puterea noastră de a împodobi sufletul şi a ne bucura. De ce atunci să dezertăm? Să luptăm şi să fim sinceri: vălul urât dispare şi bucuriile mari nasc. Viaţa merită trăită pentru că are bucurii, are lumină. Cu o condiţie însă: să nu o trăim periferic; să o trăim în adâncime, în esenţă.

Viaţa nu este ceva abstract, produs al minţii noastre; ea este ceva concret, este o realitate. Viaţa există în cosmos. Viaţa este tendinţă, este creaţie, este armonie. Viaţa este schimbare şi totuşi permanenţă. Raţiunea nu poate să o cuprindă; nu poate pentru că ea este în viaţă. Raţiunea fragmentează, distruge viaţa. Viaţa cuprinde raţiunea. Sfera vieţii e mai mare decât a raţiunii. Când spunem viaţă, afirmăm toate elementele şi însuşirile existenţei adică: realitate, echilibru şi armonie, raţiune, libertate şi creaţie.

Fiinţa noastră trebuie să se aplece asupra vieţii. Aşa se împlineşte. Pentru a trăi şi cuprinde înţelesul a tot ce este, trebuie să avem simţul şi sensul vieţii. Aci stă o taină a lumii: ce este viu străjuieşte existenţa, fiindcă şi ceea ce credem că e mort de cele mai multe ori este tot viu. Viaţa este taină nepătrunsă. De aceea ea nu se analizează, nu se exprimă în vorbe, ci se trăieşte pur şi simplu.

Acela care trăieşte cu adevărat ştie ce este viaţa. Să învăţăm a cunoaşte. Cunoaştere înseamnă cuprinderea întregului deodată, înseamnă experienţa nemijlocită.  A cunoaşte înseamnă a fi în viaţă în înţeles metafizic, nu biologic. Viaţa este o continuitate, val infinit. De aceea, numai acela o poate cunoaşte care îi simte întregul. Adevăratul om este o fiinţă cosmică; experienţa lui trebuie să aibă această dimensiune. Tendinţa omului este de a se regăsi, adică de a se situa just şi a se întregi. Aceasta înseamnă năzuinţa spre desăvârşire.

Viaţa omului are un sens propriu. Viaţa este prisos, este întrecere în sine. Viaţa înseamnă sforţare peste ceea ce este dat, peste actual; omul amplifică prezentul pentru un alt prezent viitor.

[...]

Viaţa noastră cuprinde urâtul, imperfectul, dar sensul ei este de a ucide aceste stări, nu de a le cultiva, de a le depăşi către stări şi farmec superioare, până ce ajunge în împărăţia frumuseţii. Prezenţa urâtului şi a infirmului în viaţa noastră este durere, este plâns. Prezenţa aceasta nu este fatală vieţii, în sensul că nu o învinge, nu o reduce la moarte, ci, dimpotrivă, o îndeamnă către cucerirea adevărului, a frumuseţii pure.

 [...] 

Mai jos o reclamă faină despre viaţă şi dragoste. Eu aş zice că are oarece tangenţă cu pasajele de mai sus ale lui Bernea.