Mirosul dimineţilor de vară

Aerul rece intră pe geam, adie uşor peste noi trei. Mirosul de pui de om, de lapte, de somn dulce şi de lene ne invadează. Aş vrea să pot păstra undeva mirosul ăsta. E nepreţuit, e de neegalat, e divin! Mi-am deschis toţi porii ca să nu pierd nicio picătură, adulmec fiecare părticică din omul ăstă mic ce stă cuibărit între noi şi aş vrea să îngheţ timpul în loc...

Poza este luată de aici.