luni, 30 iunie 2014

Senzart - expoziţie multimedia

De felul meu sunt tare curioasă şi-mi place să merg pe la tot felul de expoziţii şi târguri. Bineînţeles, piticul este şi el prezent în aproximativ 90% din cazuri. Selectez evenimentele în funcţie de odraslă; nu l-am dus la evenimente nepotrivite cu vârsta lui, prea zgomotoase, cu lume care să se îngrămădească, căci am considerat că-s prea obositoare.

Am văzut acum ceva vreme un reportaj la ştirile ProTv despre o expoziţie multimedia la Muzeul Naţional de Artă Contemporană şi de atunci am tot planificat o vizită. S-a nimerit ca vremea asta ploioasă să fie tocmai perfectă pentru o vizită la muzeu. Zis şi făcut. Ne-am urcat în maşină şi ne-am dus la Casa Poporului, căci acolo se află muzeul. Piticul a adormit pe drum, aşa că am avut ceva timp să studiez o altă expoziţie despre amintiri şi memorie socială în spaţiul Sud-Estic plus o cafea la terasa de la etajul 4.

Expoziţia senzorială este dedicată persoanelor cu probleme de auz şi văz, însă văzând instalaţiile la tv m-am gandit eu (în mintea mea creaţă) că-s suficient de senzoriale şi pentru al meu copil. Eh na, că din cele 4 instalaţii, doar 1 aş recomanda-o pentru copii sub 3 ani. Nu de alta, dar celelalte 2 care se află la etajul 3 sunt în două săli complet neluminate, abia vezi pe unde calci şi de la atâta întuneric copiii mai mici se pot speria foarte uşor (şi nu astă este scopul). Al meu copil nu a fost tocmai încântat de marea de întuneric, îl şi înteleg, însă i-a plăcut în camera cu pătrăţele de burete colorate care scot sunete. Practic, e vorba de jumătate de cameră capitonată cu pătrăţele, unele pătrăţele dacă sunt apăsate scot diverse sunete (destul de înalte şi acute). A ţopăit, a pipăit, a apăsat pe pătrăţele, s-a hlizit. Eu aş zice că i-a plăcut.  La etajul 4 se mai află o instalaţie care l-a făcut puţin curios, însă nu a reuşit să-i capteze atenţia prea mult. Cel mai mult i-au plăcut magneţii din sala cu cărţi de la etajul 4. Mai ca i-ar fi luat pe toţi acasă! Din păcate nu am avut aparatul foto la mine şi am folosit telefonul din dotare, pozele nu-s prea reuşite, dar surprind esenţialul. Mai multe detalii despre expoziţie aici.



joi, 26 iunie 2014

Pâine facută în casă



De ceva timp visez să fac pâine în casă, cu mâinile mele. Am avut o încercare acum vreo jumătate de an şi a fost un eşec total. Am scos din cuptor nişte chestii tari cu care aş fi putut sparge cu uşurinţă capul cuiva şi pe care cu greu le-aş fi putut numi chifle! Atunci am zis că e clar, nu mai fac niciodată pâine, că nu-mi iese, cumpăr de la brutărie.

Ador mirosul de pâine proaspătă scoasă din cuptor! Îl ador! Îmi aduce aminte de pâinea făcută în casă de bunica mea, dar şi de pâinea pe care o mâncam cu colegii din generală la colţul blocului după ce terminam orele seară. Aveam o fabrică de pâine fix lângă şcoală şi devenise o tradiţie să împărţim o pâine rotundă şi să o devorăm. Logic că acasă nu ne mai atingeam de nicio mâncare, dar asta e o altă poveste:P

Răsfoiam blogul acesta, pe care eu una îl urmăresc de aproape jumătate de an, şi am dat peste reţeta asta minunată de baghete franţuzeşti, care pur şi simplu m-a cucerit. Am citit-o de vreo 3 ori pentru că mi se părea prea simplă. După care, îmi zic că astă e momentul să încerc din nou. Dau iama în bucătărie, cântăresc făina integrală (că doar d-aia aveam în casă), caut drojdia uscată şi pun robotul în funcţiune. Fac aluatul, mă uit la el ce repede se face şi-l bag la frigider cu gândul să-l coc a doua zi. Însă a doua zi, nu aveam niciun chef de copt din cauza căldurii infernale şi a şantierului pe care l-am găzduit în ultima săptămână jumătate.

Am reuşit vineri seară să-mi adun curajul necesar ca să coc pâinea. Aveam atâtea emoţii şi eram atât de nerăbdătoare încât nu-mi găseam locul prin casă. Cât pâinea stătea cuminte la cuptor, eu m-am apucat de scris, că poate o trece timpul mai repede. Dar de unde! Din 10 în 10 minute mă duceam să verific cuptorul şi mai citeam o dată indicaţiile preţioase din reţetă. După primele 20 de minute ceva mi se părea în neregulă...cuptorul meu care de obicei coace destul de greu, de data asta mi-a făcut o surpriză. Am întors repede tava, am scăzut temperatura şi le-am scos. Aşteptarea luase sfârşit. 2 din cele 4 baghete s-au ars destul de tare, celelalte 2 au ieşit ok.

Data viitoare voi avea grijă să le întorc mai repede! Gustul este nemaipomenit, coaja este excepţională, ce să mai, sunt mega fericită! Abia aştept să le fac din nou, de data asta le voi face cu făină albă, căci mi-a fost confirmat faptul că nu se poate înlocui 100% făina albă cu cea integrală. Am avut noroc că mi-au ieşit totuşi baghetele şi cu făină integrală!

miercuri, 11 iunie 2014

Cum a fost petrecerea de 1 an


A fost minunată, perfectă şi din nou minunată! Reţeta succesului, în cazul nostru, a fost următoarea:
Se iau bunicii, unchii, naşii copilului şi câţiva prieteni de familie foarte apropiaţi, se comandă mâncare la restaurant (nu de alta, dar după multe discuţii am ajuns la concluzia că asta e varianta cea mai ok), se face un tort de casă bun cu cremă de brânză şi miere (reţeta este de aici, puţin adaptată) pentru adulţi şi încă un tort pentru pitici fără zahăr (cu ricotta şi mascarpone, afine, cu blat de biscuiţi crocanţi din fulgi de ovăz cu banane plus puţină miere) şi se asezonează cu multă voie bună.

Am ezitat să fac tortul cu mânuţele mele până în momentul în care am descoperit că toate cofetăriile la care vroiam eu să fac tortul nu mai primeau comenzi. Aşa că, am răsfoit câteva bloguri dragi mie, am ales reţetele şi am muncit adunat vreo 4 ore. Da' eu zic că se merită, nu? Figurina de pe tort este făcută aici şi îşi merită toţi banii.

La capitolul cadouri sunt tare mândră că m-am abţinut de la a cumpăra jucării pentru că a primit destule. Am cumpărat o minunaţie de scaun de maşină (despre care o să scriu un articol separat), nu am apucat să-i deschid încă contul de economii, nici copăcel nu am plantat încă, am început albumul foto şi i-am luat câteva cărţi drăguţe pe care le răsfoieşte non-stop.

Petrecerea a început pe la 11 şi s-a terminat pe la 15. Moţul a fost tăiat rapid, a plâns puţin căci nu înţelegea ce avem cu părul lui bălai, a ales de pe tavă 3 obiecte (o cruce, o vopsea acrilică şi o hârtie de 200 Ron) şi-n rest a ţopăit şi alergat prin toată casă cu cei 2 copii care au fost invitaţi la petrecere. 

La ce concluzii am ajuns după ce am terminat de strâns şi pus toate lucrurile la locul lor:
  • odihna e foarte importantă; eu am ratat somnul din seara de dinainte de petrecere (am dormit vreo 4 ore) şi am fost un fel de zombi.
  • delegatul sarcinilor către jumătatea semnificativă, bunici, unchi este binevenit și trebuie folosit fără frică!
  • farfuriile, paharele şi tacâmurile de plastic sunt cea mai bună opţiune, am făcut curat în aproximativ 10 minute! de preferat o faţă de masă care să acopere doar masă, fără să atârne (nu cred că-şi doreşte nimeni ca vreun copil curios de 1 an să tragă de colţurile feţei de masă).
  • mâncarea comandată e cea mai bună, asta dacă luaţi dintr-un loc cunoscut; în niciun caz nu aş recomanda să comandaţi mâncare pe negustate. Câteva platouri calde te duc la același preţ cu materia primă cumpărată, dar îţi lasă timp liber pe care ai cu să-l umpli. Noi am făcut câteva antreuri reci, o selecţie de brânzeturi şi una de legume, plus chestii de ciugulit (alune, migdale, fistic etc.).
  • mâncarea pentru copii să fie uşor de apucat cu mână. Eu am optat pentru nişte chifteluţe de legume, legume verzi tăiate beţisoare şi nişte biscuiţi cu ovăz pentru micile gustări.
  • desfăcutul cadourilor atunci când sunt primite binedispune invitaţii şi bucură copii.
  • cât mai puţine jucări pentru joacă, preferabil cele care sunt interactive, cu care se pot juca mai mulţi copii (gen cuburi, mingii), oferă suficiente alternative pentru joacă (decât o tonă de jucării din care nu va ştii cu ce să se joace mai întâi). De asemenea, mi-a fost foarte util faptul că am stabilit locul de joacă în camera copilului, sufrageria rămânând pentru socializare şi mâncare.
  • copilul din dotare va mânca mai puţin ca în alte zile, lucru normal din punctul meu de vedere. Prezenţa atâtor persoane, jucăriile noi, agitaţia, copiii veniţi în vizită, toate acestea îl vor obosi şi stimula în aceaşi măsură, numai la mâncare nu-i va fi gândul. 
  • pozele făcute cu aparatul din dotare sunt amintirile cele mai frumoase. Ar fi fost totuşi ceva dacă aş fi reuşit să apar şi eu prin poze şi să facem şi o poză cu noi 3!
  • o muzică liniştită, în surdină, dă o stare de bine.
  • intervalul de desfăşurare al petrecerii să fie stabilit musai în funcţie de programul copilului.



luni, 9 iunie 2014

Idei pentru casa visurilor mele

De vreo 2 ani ne tot gândim să ne mutăm la casă. La un moment dat am avut apartamentul la vânzare şi eram destul de hotărâţi să facem pasul cel mare. După ce ne-am chinuit vreo 3-4 luni să-l vindem la preţul pe care îl vroiam noi, ne-am răzgândit. Am zis că mai putem aştepta câţiva ani.

Înainte să ne apuce febra cu mutatul la casă, ne apucase febra cu mutatul în alt oraş, mai precis în Sibiu. Am stat vreo câteva zile în Răşinari, am căutat terenuri, am investigat oraşul, apoi am hotărât că e destul de complicat să o luăm de la 0 acolo, cui ne lăsăm prietenii, părinţii, etc. Ce-i drept sunt foarte ataşaţi de familie şi prieteni şi ne-ar fi fost foarte greu fără ei, chiar dacă, cu timpul, ne-am fi făcut alţi prienteni.

Şi fiindcă visez în continuare că o să ne mutăm la casă caut, când apuc, idei. Ba un plan de casă, ba nişte idei pentru scara interioră, nişte mobilă etc. 

Musai, casa trebuie să aibă:
-scară interioară cu sistem de depozitare

 Imaginea e luată de aici 
 Imaginea e luată de aici
- baie ori cu piatră ori cu mozaic ori cu lemn ori cu toate la un loc
- o gradină ca-n poveşti, cu pergolă
Imaginea e luată de aici
- un living mare cu mobilier modulabil, pentru că ne plictisim destul de repede de amenajarea camerelor si trebuie să avem o cameră pe care să o putem re-aranja în mod constant. Da, ştiu, fiecare are stolul lui de păsări!
Imaginea e luată de aici

Mai am şi alte fixuri, dar le păstrez şi pentru o altă postare.

sâmbătă, 7 iunie 2014

Biscuiţii minunaţi

Cei mai minunaţi biscuiţi pe care i-am făcut până acum sunt aştia. Se fac foarte uşor, doar pui ingredientele şi le amesteci, în ce ordine şi direcţie vrei şi apoi întinzi o foaie şi cu nişte forme faci biscuiţii. Mai simplu de atât nu se poate. Problema e că nu te mai poţi opri din mâncat! Mă tot duc din 5 în 5 minute la bucătărie şi mai fur câte unul.



Reţeta este luată de aici. Ai mei biscuiţi au cam fost uitaţi în cuptor mai mult şi s-au rumenit mai bine. Data viitoare voi reduce cantitatea de zahăr la jumătate sau chiar mai puţin, ca să îi pot da şi piticului, şi voi pune făină integrală.

Mi-a rămas un rest de cocă pe care i l-am dat juniorului să se joace. Mai mult m-am chinuit să nu mănânce coca! Deci, mai aşteptăm pâne ne jucăm cu aluat.

vineri, 6 iunie 2014

Un colţ de rai din România

Îmi place la nebunie designul de interior, de ambalaj, de produs, arhitectura, ce să mai, tot ce ţine de sfera asta. Zilnic caut ceva care să mă inspire sau care să mă uimească. Şi cum mă uitam eu pe unul din site-urile mele preferate, designrulz.com văd titlul ăsta: Picturesque Rustic House in Piatra Neamt, Romania. Mai citesc o dată, pentru că mi se pare că nu văd bine. Piatra Neamţ, România. Ok, văd bine. E prima oară când văd prezentată o casă din România. Şi nu pot spune cât de fericită sunt. Pitoresc e puţin spus. E de nedescris în cuvinte cât de frumos e peisajul care înconjoară casa. Şi casa e frumoasă, dar peisajul... link aici. Mare om ală care a trimis pozele, era păcat să nu vadă lumea-ntreagă că şi noi avem colţuri de rai.

joi, 5 iunie 2014

Activităţi senzoriale pentru pitici - 2



De ziua copilului am testat făina. A fost fascinat şi de făină, dar parcă mălaiul i-a plăcut mai mult, cred eu, din cauza faptului că îl aseamănă cu nisipul.

Ce a avut la îndemână: un pahar cu făină, o formă de brioşă din silicon, o strecurătoare mică, o linguriţă şi o farfurie mică.

A pipăit făina, a scuturat-o, a aruncat-o, a scos-o din pahar cu mânuţa şi a pus-o pe farfurie, a gustat-o şi aparent chiar i-a placut. S-a amuzat când i-am arătat cum se cerne făina, a încercat şi el, până la urmă s-a dat bătut şi a molfăit strecurătoarea. Toată distracţia a durat vreo 15 minute. De data asta nu i-am pus apă peste făină ca să vadă ce se întâmplă, însă intenţionez să fac o tartă săptămâna asta şi atunci o să ne jucăm cu aluatul. Am mai experimentat când era pe la vreo 10 luni şi a fost mega entuziasmat.

La final, omu' nostru a făcut şi curătenie! Ce să vrei mai mult?!



luni, 2 iunie 2014

Vreau să dorm!

În era ÎC (înainte de copil) munceam mult, atât de mult, încât, uneori, vedeam şi răsăritul şi apusul de la birou. Nu e tocmai o imagine idilică şi nici romantică. După câteva luni bune de muncă în rimtul acesta năucitor, dacă veneam direct acasă de la birou, cum intram în casă mă trânteam în pat şi adormeam instant.

Dacă ieşeam în oraş exista o mare posibilitate să adorm la terasă, restaurant, cum de altfel mi s-a şi întâmplat o dată, dacă nu chiar de 2 ori, asta spre amuzamentul prietenilor mei, dar şi al chelnerului care ne servea.

În era DC (după copil) credeam că nu o să mai prind astfel de momente de oboseală cronică, dar săptămâna trecută mi-a dovedit contrariul. După vreo 6 luni de somn întrerupt noaptea de treziri bebeluşeşti am ajuns în punctul în care copilul mă culcă pe mine! Da, da, eu adorm înaintea lui. Tot ce-mi aduc aminte a doua zi este cum mă rugam de el să vina lângă mine-n pat  să facă nani, să-i spun o poveste...şi undeva între o şi poveste adorm :)))) Mă trezesc după vreo 2-3 ore cu un pitic cuibărit la pieptul meu. Pesemne că spun poveşti şi-n somn.

Prietena mea are o reprezentare foarte a haioasă a ceea ce se întâmplă după ce eu adorm. Redau cu cuvintele ei: îl şi văd ca-n filmele alea cu uite cine vorbeşte acum, cum el te mângăie pe păr, în timp ce tu horcăi cu o bală în colţul gurii şi îţi zice: dormi mami, ai avut o zi grea!

Şi pe bune că fiecare zi e grea, dar este atât de frumoasă încât nici nu-mi dau seama cum zboară timpul, dar îmi doresc uneori să dorm mult, 10, 12, 14 ore neîntrerupt. Recordul a fost de 16 ore şi eram în facultate! Acum, record e să dorm 4 ore fară nicio trezire.