Cum e dom'le la un atelier pentru copiii sub 3 ani?

De foarte mult timp am vrut să ajung la un atelier pentru copiii sub 3 ani. Nu eram prea convinsă că se merită. Nu sunt nici acum după ce am fost la unul. M-am gândit totuși să împărtășesc experiența mea cu atelierul de pictură, că poate va fi de folos cuiva. 

Deci, ce am constatat post-atelier:

• la 2 ani concentrarea copiilor este mică și nu poți avea pretenția de la ei să facă diferite activități pe timpi: gen 10 minute pictăm cu bețigașe, apoi 10 minute cu pensula, 10 minute colorăm un papion și apoi încă 10 minute pictăm un soare. Nope, there is too much. Mai ales, dacă copilul este crescut pe sistemul fă în ritmul tău, dacă ai chef și îți place. Știam asta, dar nu mă așteptam ca cineva să aibă pretenția și așteptarea că acei copii vor respecta regulile. Nevoia de organizare e specifică oamenilor mari și cred că poate fi implementată cu ceva mai mult succes la copilași mai mari de 3 ani (cu toate că și aici am dubii).
• contează foarte locul în care se ține atelierul. Dacă există prea multe distracții, cum am avut noi aici, șansele ca interesul copilului pentru atelier să se mențină la măcar 50% scad dramatic. Să vă explic. Atelierul de pictură s-a ținut într-o curte a unui loc foarte drăguț, unde eu mai fusesem de câteva ori, dar cu alte treburi. În această curte, fix la 2 pași de mesele unde mogâldețele trebuiau să picteze era una bucată trambulină. Copilului meu îi place să țopăie. Așa că a pictat 2 minute, apoi s-a dus să țopăie 10 minute. Apoi a mai revenit 5 minute și s-a întors la țopăit și a renunțat definitiv la pictat. A plecat să exploreze curtea, casa, jucăriile, orice era mai interesant decât ce încerca doamna aceea să facă acolo. 
• mai contează dinamica grupului și cum rezonează copilul cu ceilalți copii. Al meu băiet, fire foarte sociabilă, de data asta nu a fost atins la coarda sensibilă de niciunul dintre copii. I-a cam ignorat cu mare clasă. 
• dacă atelierul la care mergi abordează ceva ce nu ai mai făcut cu el acasă, cred că sunt mai multe șanse să fie interesat. Eu am mai pictat cu el de câteva ori și știam că interesul lui e moderat, dar m-am gândit că fiind mai mulți artiști la un loc o să fie mai interesant. Activitatea în sine nefiind nouă pentru el, pesemne că nu a fost prea impresionat. 
• dacă mergi la ateliere care presupun activități ca pictura, modelajul sau mai știu eu ce chestie în urma căreia copilul se poate murdări, ia câteva schimburi de acasă și lasă copilul să exploreze, să se murdărească. A fost destul de aiurea să aud mămici care erau stresate că se murdărește copilul...
• locație unde se ține atelierul să fie cât mai aproape de casă. Un drum lung la dus și la întors nu vor fi deloc prielnice pentru cel mic. 
• e foarte important ca atelierul să se potrivească cu firea celui mic: dacă e o fire energică, care nu stă locului caută ceva activ, dinamic, nu pictura ca mine:)))); dacă e o fire care petrece mult timp în activități statice merită încercate atelierele de pictură, desen, cele senzoriale. 

Sincer, dacă stau bine să mă gândesc, pentru mine toată treaba asta nu-și merită banii. Mă gândeam când mă întorceam acasă că de banii pe care i-am dat aș fi putut să-i cumpăr un set nou de playdough, niște pensule, un bloc de desen de 210 mg și câteva vopseluri cu care ne-am fi putut distra mult mai mult timp. 

Nu regret că am fost, pentru că altfel nu aș fi conștientizat toate cele și-n plus piticul s-a simțit bine și a țopăit și alergat până a obosit. Îmi plus, mi-am dat seama că de cele mai multe ori atelierele vizează părinții care nu fac acasă activități cu copii, și sincer nu intru la categoria asta, pentru că sunt într-o căutare constantă de chestii noi și interesante pentru pitic sau părinții care nu au disponibilitatea să lase copii acasă să-și facă de cap cu diverse, iarăși, o categorie la care nu intru. Nici nu m-am gândit până acum la asta. 

Așadar, eu mă voi rezuma pentru perioada următoare pe mers la teatru, la muzee, la o plimbare cu autobuzul turistic supraetajat, mers la locurile de joacă unde să poată face escalandă, să țopăie și să alerge până când se plictisește. Ah, și o să iau și niște nisip kinetic, ca simt că e momentul prielnic, plastilina de la playdough dispare prea repede din peisaj pentru că o uită pe afară și nu reușesc tot timpul să fiu pe fază să o pun la loc.