De vreo săptămână am început să citesc Femeia de hârtie de Rabih Alameddine. Eu citesc rar literatură pentru că sunt atât de pasionată de ştiință încât mă îngrop în cărți şi articole de specialitate. O dată la câteva luni iau o pauză şi încerc să-mi recuperez neuronii răvăşiți.
Cartea asta nu prea m-a dat pe spate până nu am ajuns la pagina 114. Vă explic imediat şi de ce:
Ei bine, eu nu, non vissi d'amore (nu am trăit pentru iubire). N-am fost atât de norocoasă. De asemenea, nu pot spune că niciodată n-am făcut rău vreunui suflet. La urma urmei, am vândut cărți.
Însă da, am trăit pentru artă. N-a fost o decizie conştientă. Nu cred. Nu m-am aşezat într-o bună zi să planific o viață dedicată frumosului estetic. Nu-mi aduc reproşuri pentru asta. Am ajuns să recurg la artă ca să evadez din viață. M-am furişat afară din viață, în literatură.
E posibil să fi fost sedusă de aspectele interzise ale acestei vieți. Nu cred că, pe când eram copil, îmi aproba cineva lecturile. Mama cu siguranță nu, iar tatăl meu vitreg nu scăpa ocazia să mă critice când băga de seamă că citesc. "Îți strică ochii. Curând o să ai nevoie de ochelari, ceea ce o să te facă mai puțin atrăgătoare". Familia mea ar fi fost, evident, ostilă artei, de-ar fi ştiut că există aşa ceva - dacă le-ai fi arătat un pian cu coadă, probabil că nu ar fi ştiut ce soi de fiară e. Am ascultat, desigur, diverse variațiuni ale predicii. "Cine o să vrea să se însoare cu tine dacă citeşti atât de mult?", însă am avut de îndurat, de asemenea, şi remarca tăioasă "Nu încerca să fii atât de diferită de oamenii normali".
Diferită de oamenii normali? Când am auzit asta prima oară, m-am simțit extrem de jignită. Consideram că orice persoană ar trebui să trăiască pentru artă, nu doar eu, si mai mult, de ce să vreau să fiu normală? De ce să vreau să fiu proastă ca toți ceilalți?
Să recunosc că a fi diferită de oamenii obişnuiți era ceea ce aspiram cu disperare? Voiam să fiu specială. Eram deja diferită: înaltă, neatrăgătoare şi din astea. Al meu era chipul care cu greu ar fi putut pune la apă chiar şi o canoe. Ştiam că n-o să mă iubească nimeni, aşa că năzuiam să fiu respectată, să fiu admirată. Voiam ca oamenii să creadă că eram mai bună decât eu. Voiam să fiu crene de la creme a domnişoarei Jean Brodie.
Vedeți voi, nu există normalitate cand vine vorba de oameni. Nimeni nu e normal, toţi suntem speciali, deosebiți în felul nostru. Individualitatea nu include normalitatea în interiorul ei, ci o exclude. Paragrafele de mai sus arată lupta pe care fiecare dintre noi o ducem pentru a ne păstra individualitatea, esența, specificul nostru. Este atât de ciudat pentru mine să înțeleg de ce ceilalți (în special părinții, dar nu numai ei) duc o luptă atât de aprigă să distrugă individualitatea copiilor lor. Parcă ar fi o boală cruntă, irecuperabilă care te condamnă la moarte. Pe undeva m-am regăsit și eu, în lupta mea de a rămâne eu, de a fi ceea ce sunt. Perseverența de a crede în tine, necondiționat este cel mai de preț cadoul pe care cineva și-l poate face. Aalaya a crezut în ea, fără să dea doi bani pe ce cred sau zic ceilalți. Și-a urmat visul și pasiunea orbește, cu o dedicare extraordinară. S-a luptat să fie ea, să rămână ea. Pare ușor, dar nu e. Pare la îndemână, dar câți dintre noi reușesc să nu se piardă pe ei în detrimentrul celorlalți?
Din momentul ăsta nu am putut să las cartea jos din mână. Fiecare pagină pe care am citit-o, am citit-o cu și mai multă atenție, am încercat să văd profunzimea din spatele simplității cu care este scrisă. De fapt, pare o lectură ușoară și tinzi să o tratezi cu superficialitate. Însă nu e așa, nu e superficială, e simplist de profundă. E ticluită și nici nu îți dai seama cât de adânc merge, cu câtă măiestrie zugrăvește stări, lupte, transformări, portrete, oameni, scene, războiul din Liban. Pare banală chiar, dar nu e. Mi-au luat 144 de pagini să văd asta. Puteam să o termin de citit și să nu îmi dau seama și ar fi fost o mare pierdere pentru mine. Abia aștept să o termin de citit. Sigur voi mai reveni cu ceva citate sau impresii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu