Nu știu cum reușeșc să scap unele articole din vedere. Am făcut puțină curățenie de toamnă prin drafturi și am găsit unul care nu a apucat să vadă lumina virtuală astă vară, așa cum ar fi trebuit. Îl public acum că mi-e milă să-l pierd.
Marți de dimineață m-am trezit de la 6 cu un avânt și un chef neobișnuit să gătesc. Am făcut meniul în minte, m-am strecurat din pat și am dat năvală în bucătărie. După maxim 5 minute aud niște pași mici, somnoroși și împiedicați. Zic că mi se pare, totuși mă duc să verific. Hm... cineva și-a dat seama că am dispărut din pat! Iau copilul somnoros în brațe, îl duc în pat, mă asigur că doarme și mă strecor din nou. Nu trec nici 2 minute că vine după mine din nou. Hai că am pus-o. O dată reușesc să mă trezesc devreme și cu chef de gătit și universul complotează împotriva mea!
După vreo juma de oră reușesc să mă eliberez și să mă apuc de gătit.
Marți de dimineață m-am trezit de la 6 cu un avânt și un chef neobișnuit să gătesc. Am făcut meniul în minte, m-am strecurat din pat și am dat năvală în bucătărie. După maxim 5 minute aud niște pași mici, somnoroși și împiedicați. Zic că mi se pare, totuși mă duc să verific. Hm... cineva și-a dat seama că am dispărut din pat! Iau copilul somnoros în brațe, îl duc în pat, mă asigur că doarme și mă strecor din nou. Nu trec nici 2 minute că vine după mine din nou. Hai că am pus-o. O dată reușesc să mă trezesc devreme și cu chef de gătit și universul complotează împotriva mea!
După vreo juma de oră reușesc să mă eliberez și să mă apuc de gătit.
Curăț, tai, toc legume, fac niște batoane cu cereale și măr și când să mă apuc de ultima chestie pe care vroiam să o mai fac, mă trezesc cu jumătatea semnificativă în bucătărie, care avea poftă să-și gătească ceva pentru micul dejun. La 7.15. Repet, la 7.15 omul doarme de rupe și dacă cineva îndrăznește să-i strice somnul de frumusețe tună și fulgeră! Ne-ncurcăm unul pe altul în bucătărie, până la urmă mă dau bătută și-l las să-și facă de cap, ca altfel ajungem să ne certăm ca chiori degeaba.
Până după-masă lucrurile curg liniștite. Dau să bag copilul la somnul de după-masă, hotărâtă să mă culc și eu cu el, că deh, eram trezită de mult. Mda. Copilul nu vrea să doarmă. Nu are nici cel mai mic chef sau intenție să cadă în brațele somnului. Eu, în schimb, sunt cu ochii în chiloți. Moțăi câteva minute și încerc să mă adun. Până la urmă mă mobilizez și ne îmbrăcăm să ieșim afară. Poate o plimbare cu căruțul va face minuni. Trebuie să doarmă măcar juma de oră.
Ies din scara blocului în jur de 3 fără ceva. O oră mai târziu, după câteva ture prin Herăstrău am un copil adormit. Acum să găsesc o bancă pe care să îmi odihnesc oasele, musai cu vedere la lac. Am și o carte, deci cel puțin o oră o să citesc. Mno, până am ajuns eu la locul cu banca cu vedere la lac au trecut cam 20 de minute. Până am găsit cartea, am băut niște apă și am mâncat un fruct și niște alune, încă vreo 10. Mă apuc să citesc și după vreo 20 de minute, de undeva din spatele meu se aude un sunet foarte dubios, de pasăre care dă să moară. Hait, se va trezi copilul! Mă-ntorc și văd că la vreo 50 de metri în spatele băncii mele era locul în care stau păunii. Perfect! Acum să sperăm că nu mai scot niciun sunet până se trezește copilul. Parcă mi-ar fi citit gândurile și după nici 5 minute au început să facă și mai urât și inevitabilul s-a produs. Mama lor de păuni.
Uite așa mi s-a dus mie tot zenul astăzi!
Până după-masă lucrurile curg liniștite. Dau să bag copilul la somnul de după-masă, hotărâtă să mă culc și eu cu el, că deh, eram trezită de mult. Mda. Copilul nu vrea să doarmă. Nu are nici cel mai mic chef sau intenție să cadă în brațele somnului. Eu, în schimb, sunt cu ochii în chiloți. Moțăi câteva minute și încerc să mă adun. Până la urmă mă mobilizez și ne îmbrăcăm să ieșim afară. Poate o plimbare cu căruțul va face minuni. Trebuie să doarmă măcar juma de oră.
Ies din scara blocului în jur de 3 fără ceva. O oră mai târziu, după câteva ture prin Herăstrău am un copil adormit. Acum să găsesc o bancă pe care să îmi odihnesc oasele, musai cu vedere la lac. Am și o carte, deci cel puțin o oră o să citesc. Mno, până am ajuns eu la locul cu banca cu vedere la lac au trecut cam 20 de minute. Până am găsit cartea, am băut niște apă și am mâncat un fruct și niște alune, încă vreo 10. Mă apuc să citesc și după vreo 20 de minute, de undeva din spatele meu se aude un sunet foarte dubios, de pasăre care dă să moară. Hait, se va trezi copilul! Mă-ntorc și văd că la vreo 50 de metri în spatele băncii mele era locul în care stau păunii. Perfect! Acum să sperăm că nu mai scot niciun sunet până se trezește copilul. Parcă mi-ar fi citit gândurile și după nici 5 minute au început să facă și mai urât și inevitabilul s-a produs. Mama lor de păuni.
Uite așa mi s-a dus mie tot zenul astăzi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu