Mă uit la el cât a crescut. Mă minunez de parcă nu ar fi crescut sub ochii mei. Mă simt de parcă aş fi ținut ochii închişi câteva minute şi ar fi trecut doi ani. Sigur au fost câteva minute, nu au cum să fi fost mai multe...
Soarele îi mângăie părul şi apoi fuge printre nori. Ai zice că se joacă de-a v-ați ascunselea.
Stau pe bancă şi nu îmi pot dezlipi ochii de la el. Îi mai arunc câte o privire şi omului, că doar am făcut împreună minunea asta de copil. Şi o să mai facem unul, că e prea multă dragoste în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu