Două viziuni asupra creșterii copiiilor

Așadar, există două viziuni asupra creşterii copiiilor pe care le-am observat până acum:

 - părinții care știu că curiozitatea și spiritul de explorare sunt cele mai de preț lucruri ale unui copil și îi asigură un mediu sigur în care să cerceteze și observe nestingherit. Părinții ăștia triază sertare, urcă toate obiectele fragile cât mai sus cu putință, pun cutiile de plastic pe raftul de jos al dulapului din bucătărie și farfuriile din ceramică pe ală de sus. Adică depun eforturi, empatizează și înteleg copilul și nevoia lui de a cunoaște, îl lasă că vadă, să pipăie. Ai zice că-s prea libertini, dar nu-s pentru că impun limite, chiar foarte clare, dar pentru lucrurile care pot pune în pericolul copilul și pe care ei nu le pot urca pe raftul de sus. Gen, prizele sunt periculoase, cuptorul când funcționează ne arde, stuff like that. Sunt părinții ai căror copiii sunt foarte des, prost catalogați, ca fiind răsfățați.

- părinții care se așteaptă ca copilul să nu fie curios de ce se află în cutia aia de pantofi asezată temporar pe scaun și care se supără în momentul în care observă că pantofi sunt aruncați prin casă și cutia găzduiește vreo mașinuță sau s-a transformat într-o jucărie. Și-i spun copilului pe un ton agresiv, autoritar că nu are voie să se joace cu cutia aia, că are atâtea jucării și el vrea să se joace tocmai cu cutia aia afurisită. Ziua părintelui respectiv s-a stricat în momentul ăla. Copilul e neascultător, prea curios și-l împiedică să-și vadă de treburile lui. Nu ar fi fost mai simplu dacă părintele s-ar fi gândit că copilul va fi curios și nedorindu-și ca acesta să umble în cutie ar fi pus-o undeva mai sus? Cum adică? Ce ea (mama) ascultă de-un mucos? Să pună mâna să se ducă la jucăriile lui, ea nu are timp să se gândească dacă e el curios sau nu de ce se află-n cutie, ea are treabă, nu timp de pierdut... Nu are timp de pierdut cu omul al cărui univers este până descoperă că de fapt centrul universului lui este el, în el. Și apoi se revoltă că nu o mai ascultă, că nu o mai iubește etc. 

Concluziile le trage fiecare.