E luni dimineață. Lunea trecută eram la țară, la răcoare, în curte scormonind după ceva interesant împreună cu piticul. Astăzi, o săptămână mai târziu, mă tărăsc ca o șopârlă și îmi tot caut câte un loc umbros unde să mă ascund de căldură, îmi pică ochii în gură de somn, caut niște aer curat și proaspăt (și nu găsesc), în loc de ciripit de păsărele, hămăit de câini și cucurigi de cocoși aud motoare de mașină și claxoane, tramvaie și pașii grăbiți ai oamenilor care aleargă către undeva, grăbiți.
Mă uit în jurul meu în casă și nu știu de ce să mă apuc mai întâi. În fiecare cameră zici că a trecut o mică tornadă, în bucătărie sigur a fost un taifun. Nu am nimic de mâncare pentru la prânz, deci trebuie să gătesc. Dar ca să gătesc, trebuie mai întâi să spăl vasele. Complicat. Nu prea am chef. De fapt, pe cine mint, nu am chef DELOC.
Înainte să încep să scriu, am avut o revelație. Mi-am dat seama că va trebui să mă apuc să-mi fac liste. Da, o listă cu tot ce am de făcut săptămâna asta, că nu mai merge fără listă. Creierul meu nu vrea să mai țină minte nimic. Dar problema e că nu-mi plac listele. Mi-aduc aminte de birou când aveam câteva pagini bune de caiet A4 cu chestii de făcut, multe, multe chestii de făcut. Când reușeam să mai tai câte ceva, în locul lor imediat apăreau 2, 3, 4 alte chestii noi. Dar, săptămâna asta chiar nu mai am scăpare. Voi face o listă de îndată ce voi termina de scris. Va fi o listă lungăăăăăă cât o zi de post negru. Lista listelor.
No, până la listă o să-mi bucur ochii cu puțină verdeață din pozele pe care le-am făcut săptămâna trecută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu