În puța goală, mânjit tot de iaurt la bot (singura chestie pe care a vrut să o consume la masa de prânz), fuge la el în cameră și trântește ușa. Mă lasă să ciocănesc de câteva ori, apoi începe să chițăie. Aud din cameră un glas întrebător: mama?!? De parcă cine altcineva ar putea sta de partea cealaltă a ușii. Deschid ușa și-l găsesc zâmbind cu gura până la urechi. Las ușa deschisă și-l chem să mă ajute să scoatem rufele din mașina de spălat (una din activitățile lui preferate). Mă duc să iau coșul de rufe de pe balcon și el trântește din nou ușa. Las coșul de rufe în fața mașinii, mă duc și deschid din nou ușa de la cameră. De data asta era cocoțat pe canapea.
Mă duc să scot rufele și mă vede. Mă lasă în pace și apoi vine după mine cu mingea. Facem câteva duble, iar ne chițăim, până când mă abandonează pentru mașina de spălat. Pleacă cu ceva din coș și se duce direct pe balcon. Eu profit și mă apuc să scriu postul de față. Mi se pare prea haios ca să pierd momentul. E ora 14.26.
Proțăpește pe undeva rufa luată din coș și revine cu găleata de mop, care e mare și voluminoasă, dar pe care se încăpățânează să o care prin toată casa. Îi piere entuziasmul destul de repede și-și ia cățelul de lemn și-l plimbă prin casă. Eu mă uit la el, uimită de energia pe care o are.
E ora 17:03. A trebuit sa iau pauză de la scris. Băiatul s-a postat în fața mea și a început să mă împingă de la calculator, semn că are treabă cu mine. Mă las împinsă (oricum, nu am încotro). E bucuros că a reușit să mă clintească. Mergem și facem duș ca să ne răcorim, încercăm să facem nani, eșuăm și abandonăm operațiunea. A dormit o oră de dimineață...
Acum împinge prin bucătărie etajeră metalică unde ținem fructele și legumele. A scos toți castraveții din coș, i-a pus la loc și a repetat operațiunea de vreo 5-6 ori. Am asistat și eu la vreo 4 operațiuni de transfer de castraveți. A mângâiat un dovleac și acum a venit supărat la mine și iar mă-mpinge de la laptop. Renunță după 3 secunde, se duce și pornește motorul de la mașinuța lui, apoi fuge la el în cameră unde examinează izolir bandul galben pe care l-am lipit pe jos pe post de drum de mașinuțe. Ceva în genul ăsta.
No, așa e la aproape 16 luni! Intens, cu foarte puține momente de respiro, dar ne-am obișnuit deja cu asta. Mă duc să-mi salvez geanta (sau ce a mai rămas în ea) căci a ajuns pe mâinile micului explorator.
Proțăpește pe undeva rufa luată din coș și revine cu găleata de mop, care e mare și voluminoasă, dar pe care se încăpățânează să o care prin toată casa. Îi piere entuziasmul destul de repede și-și ia cățelul de lemn și-l plimbă prin casă. Eu mă uit la el, uimită de energia pe care o are.
E ora 17:03. A trebuit sa iau pauză de la scris. Băiatul s-a postat în fața mea și a început să mă împingă de la calculator, semn că are treabă cu mine. Mă las împinsă (oricum, nu am încotro). E bucuros că a reușit să mă clintească. Mergem și facem duș ca să ne răcorim, încercăm să facem nani, eșuăm și abandonăm operațiunea. A dormit o oră de dimineață...
Acum împinge prin bucătărie etajeră metalică unde ținem fructele și legumele. A scos toți castraveții din coș, i-a pus la loc și a repetat operațiunea de vreo 5-6 ori. Am asistat și eu la vreo 4 operațiuni de transfer de castraveți. A mângâiat un dovleac și acum a venit supărat la mine și iar mă-mpinge de la laptop. Renunță după 3 secunde, se duce și pornește motorul de la mașinuța lui, apoi fuge la el în cameră unde examinează izolir bandul galben pe care l-am lipit pe jos pe post de drum de mașinuțe. Ceva în genul ăsta.
No, așa e la aproape 16 luni! Intens, cu foarte puține momente de respiro, dar ne-am obișnuit deja cu asta. Mă duc să-mi salvez geanta (sau ce a mai rămas în ea) căci a ajuns pe mâinile micului explorator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu