Cum e dom'le la un atelier pentru copiii sub 3 ani?

De foarte mult timp am vrut să ajung la un atelier pentru copiii sub 3 ani. Nu eram prea convinsă că se merită. Nu sunt nici acum după ce am fost la unul. M-am gândit totuși să împărtășesc experiența mea cu atelierul de pictură, că poate va fi de folos cuiva. 

Deci, ce am constatat post-atelier:

• la 2 ani concentrarea copiilor este mică și nu poți avea pretenția de la ei să facă diferite activități pe timpi: gen 10 minute pictăm cu bețigașe, apoi 10 minute cu pensula, 10 minute colorăm un papion și apoi încă 10 minute pictăm un soare. Nope, there is too much. Mai ales, dacă copilul este crescut pe sistemul fă în ritmul tău, dacă ai chef și îți place. Știam asta, dar nu mă așteptam ca cineva să aibă pretenția și așteptarea că acei copii vor respecta regulile. Nevoia de organizare e specifică oamenilor mari și cred că poate fi implementată cu ceva mai mult succes la copilași mai mari de 3 ani (cu toate că și aici am dubii).
• contează foarte locul în care se ține atelierul. Dacă există prea multe distracții, cum am avut noi aici, șansele ca interesul copilului pentru atelier să se mențină la măcar 50% scad dramatic. Să vă explic. Atelierul de pictură s-a ținut într-o curte a unui loc foarte drăguț, unde eu mai fusesem de câteva ori, dar cu alte treburi. În această curte, fix la 2 pași de mesele unde mogâldețele trebuiau să picteze era una bucată trambulină. Copilului meu îi place să țopăie. Așa că a pictat 2 minute, apoi s-a dus să țopăie 10 minute. Apoi a mai revenit 5 minute și s-a întors la țopăit și a renunțat definitiv la pictat. A plecat să exploreze curtea, casa, jucăriile, orice era mai interesant decât ce încerca doamna aceea să facă acolo. 
• mai contează dinamica grupului și cum rezonează copilul cu ceilalți copii. Al meu băiet, fire foarte sociabilă, de data asta nu a fost atins la coarda sensibilă de niciunul dintre copii. I-a cam ignorat cu mare clasă. 
• dacă atelierul la care mergi abordează ceva ce nu ai mai făcut cu el acasă, cred că sunt mai multe șanse să fie interesat. Eu am mai pictat cu el de câteva ori și știam că interesul lui e moderat, dar m-am gândit că fiind mai mulți artiști la un loc o să fie mai interesant. Activitatea în sine nefiind nouă pentru el, pesemne că nu a fost prea impresionat. 
• dacă mergi la ateliere care presupun activități ca pictura, modelajul sau mai știu eu ce chestie în urma căreia copilul se poate murdări, ia câteva schimburi de acasă și lasă copilul să exploreze, să se murdărească. A fost destul de aiurea să aud mămici care erau stresate că se murdărește copilul...
• locație unde se ține atelierul să fie cât mai aproape de casă. Un drum lung la dus și la întors nu vor fi deloc prielnice pentru cel mic. 
• e foarte important ca atelierul să se potrivească cu firea celui mic: dacă e o fire energică, care nu stă locului caută ceva activ, dinamic, nu pictura ca mine:)))); dacă e o fire care petrece mult timp în activități statice merită încercate atelierele de pictură, desen, cele senzoriale. 

Sincer, dacă stau bine să mă gândesc, pentru mine toată treaba asta nu-și merită banii. Mă gândeam când mă întorceam acasă că de banii pe care i-am dat aș fi putut să-i cumpăr un set nou de playdough, niște pensule, un bloc de desen de 210 mg și câteva vopseluri cu care ne-am fi putut distra mult mai mult timp. 

Nu regret că am fost, pentru că altfel nu aș fi conștientizat toate cele și-n plus piticul s-a simțit bine și a țopăit și alergat până a obosit. Îmi plus, mi-am dat seama că de cele mai multe ori atelierele vizează părinții care nu fac acasă activități cu copii, și sincer nu intru la categoria asta, pentru că sunt într-o căutare constantă de chestii noi și interesante pentru pitic sau părinții care nu au disponibilitatea să lase copii acasă să-și facă de cap cu diverse, iarăși, o categorie la care nu intru. Nici nu m-am gândit până acum la asta. 

Așadar, eu mă voi rezuma pentru perioada următoare pe mers la teatru, la muzee, la o plimbare cu autobuzul turistic supraetajat, mers la locurile de joacă unde să poată face escalandă, să țopăie și să alerge până când se plictisește. Ah, și o să iau și niște nisip kinetic, ca simt că e momentul prielnic, plastilina de la playdough dispare prea repede din peisaj pentru că o uită pe afară și nu reușesc tot timpul să fiu pe fază să o pun la loc.

Activități la 18 luni

Ieri am vorbit de jucării 12-18+, astăzi vorbim despre activități la 18 luni!

În cazul în care aveți un exemplar în vârsta de 18 luni prin preajmă știți deja că activitatea de bază este IMITATUL.

Imită tot ce fac eu. Dacă eu spăl vase, trebuie și el să spele ceva. Dacă eu dau cu aspiratorul, trebuie să dea și el. Dacă spăl geamuri, întind rufe, stau la calculator, fac ordine în dulap, același lucru trebuie să-l facă și domnișorul. Negreșit! Pe mine mă amuză teribil și mă bucură că am ajutor constant în toate treburile gospădărești. Eu aș sfătui toate mamele să-i implice pe micuți cât mai mult în toate activitățile zilnice. Toate aceste experiențe sunt de o sută de ori mai utile decât orice jucărie din lume.

Așadar, ce, unde și cum facem?

Ce facem în bucătărie: 

• joaca cu apă la chiuvetă - începe să fie fascinat de transferul de apă dintr-un recipient în altul;
• joaca cu diverse cereale - tot pe același principiu ca și apa, transfer de cereale dintr-un recipient în altul;
• aluat - aluatul de orice fel e mega interesant. I-am cumpărat la un moment dat un mini făcăleț din lemn din Cora și e super încântat să-și întindă singur aluatul, să-l taie cu diverse forme de biscuiți și apoi să-l mănânce:)))) 
• triat legume și aranjat în coșuri;
• plimbat legume sau fructe cu plasa :))) - mai exact ia punga mea de cumpărături de la Ikea din material textil și pune în ea ce prinde prin bucătărie și apoi și-o pune de gât și umblă cu ea așa prin casă. Eventual mai găsește ceva, gen o șurubelniță sau o altă jucărie și merge cu traista de gât și ambele mâini ocupate boscorodind diverse:)))))
• curățat și tăiat legume - tot încearcă să folosească aparatul de curățat legume. Nu prea am insistat cu utilizarea lui, dar nu am vrut nici să nu-l las să-l folosească deloc, pentru că nu mi se pare la fel de periculos ca un cuțit. Cu toate astea, pe la 15 luni i-am dat un cuțit cu vârf rotund de la un set de tacâmuri care nu taie mai deloc ca sa-și exerseze aptitudinile de bucătar și taie, doar sub supravegherea mea, cu mare succes chestii moi, gen branză și ciuperci:D
• spălat aragazul; scos duzele de la aragaz;
• plimbat oale și tăvi peste tot prin casă (parcă mai puțin ca înainte de 18 luni);
• gătit: ia o oală din dulap, se urcă pe scaunul din bucătărie, pune oala pe plită. Se duce ia două-trei legume, le pune-n oală, pune capacul, se dă jos din nou și caută o lingură de lemn în sertarul cu linguri de lemn. Se urcă la loc pe scaun, ridică capacul și amestecă, iar apoi gustă. Toate astea sub ochii mei amuzați și inima care stă să plesnească de fericire când îl vede cât de mult a crescut și câte știe să facă;

• (dez)ordine prin sertare;
• joaca cu borcane - dacă ar putea, ar lua toate borcanele mele cu cereale, fructe deshidratate, semințe și condimente și și-ar băga nasul în ele. Dacă prinde vreun astfel de borcan cu greu îl mai poți recupera. Ne-am mai jucat împreună cu borcane de diferite dimensiuni și capace de diverse mărimi (gen găsește capacul care se potrivește la borcan), dar parcă nu-s la fel de fascinante;
• nimic din lumea asta plină de jucării nu se poate compara cu vasul și piesele din plastic de la robotul de bucătărie. ZILNIC se joacă cu ele, asambleză robotul ală de m-am plictisit eu de câte ori l-am văzut până acum. Ferească sfântul să-l pui la loc în dulap sau să-l miști din locul în care l-a pus el. Țipete, urlete, plâns, jale mare. Mă tolerează să-l folosesc când am nevoie de el la bucătărie, dar trebuie musai să-l las pe el să-l monteze. Nu-mi dau seama ce-i place așa mult la el. Într-o seară l-a adus în pat și am dormit cu el pe lângă noi @_@ 

• mini mătura și fărașul - Ce pot să zic?!? băiatului meu îi place curățenia:))))

Ce facem la baie:

• în afară de baie și spălat pe mâini, îi place să se urce pe vasul de toaletă și să acționeze butonul de la rezervorul de apă. ÎNCONTINUU dacă s-ar putea. Noroc că există un interval de vreo 10-20 secunde necesare să se încarce rezervorul...
• să facă curat, să șteargă faianța și orice altceva mai prinde în cale;
• să rupă bucățele din hârtia igienică și să o arunce în chiuvetă și apoi să dea drumul la apă. Eventual, dacă nu sunt eu pe fază, să înfunde chiuveta;
• să umple chiuveta cu apă și să bată cu palmele în apă și să facă o ditamai balta de apă;
• să bage găleata de mop în cadă;
• să dea cu mopul - chiar are un mop mai mic făcut dintr-un băț telescopic de spălat geamurile (i l-am făcut pe la un an că era absolut fascinat de mop și ar fi stat toată ziua cu mopul în mână);
• să se strâmbe în oglindă;
• dacă l-aș lasă, ar fi super-mega-extaziat să spele vasul de toaletă. L-a mai spălat el mai demult cu peria de spălat biberoane...am povestit aici.

Alte activități:

• cea mai mare plăcere în perioada asta este să desfacă pachetele de șervețele:)))))

• și să lipească abțibilduri peste tot, în special pe el:)))
• dat cu aspiratorul (uneori chiar și de 4 ori pe zi);
• scos rufele din mașina de spălat, cărat/împins coșul cu rufe până pe balcon, întins (mai degrabă trântit) rufele pe uscător (sau pe jos sau pe unde apucă) și încercat să le prindă-n clești;
• fiindcă are o pasiune foarte mare pentru întins rufe, uneori îi întind câte o sfoară prin casă pe care îl las să își întindă el rufele și eu le prind cu cleștișori, iar el se chinuie să prindă mișcarea cu cleștii;
• spălat geamuri cu ...apă:))) are propriul pulverizator umplut cu apă și e înnebunit să spele geamurile cu el. Dacă ar fi după el ar folosi o rolă întreagă de servețele de hârtie ca să șteargă un singur geam;
• plimbat mobilă prin casă, în special scaune, ca să ajungă unde are chef, nevoie, treabă;
• e responsabilul principal cu pușculița. Avem un porc mare din lut în care bagă tot mărunțișul. Cum aude zdrăngănit de monezi, cum se activează și vine repede să ți-i ceară ca să-i bage la pușculiță. Drept urmare, i-am făcut dintr-o cutie de carton o pușculită improvizată în care bagă cu succes niște șaibe de 2 cm împrumutate din trusa de scule a lu tac-su:)))) O idee drăguță aici
• ne jucăm cu paie (din acelea de băut). Ori le tăiem și le înșiruim pe un șiret (mai mult eu, decât el), ori le înfige în suportul de tacâmuri de la ikea. Mai multe idei găsiți aici. 
• Cutia cu fâșii de reviste tocate

• traseul pentru mașini cu izolier band
• diverse activități care implică utilizarea tuburilor de carton rămase de la hârtia igienică și prosoapele de bucătărie. Aici sunt muulte idei faine!
• joaca cu ghinde, castane sau alte chestii care se pot tria, băga în cutiuțe cu orificii de mărimi diferite
• cotrobăitul prin sertare, cutii, dulap
• joaca de-a v-ați ascunsea prin casă
• hârjoneala de orice fel
• topăitul prin pat, pe pernele de la canapea, ascunsul sub pături
• mersul pe toboganul improvizat în sufragerie din salteaua de la canapea
• bătaia cu perne
• plimbatul și stivuitul de perne
• mersul de pe o pernă pe alta
• scosul și băgatul bateriilor în telecomenzi (aici tac-su s-a enervat și a tras o bandă de scotch peste telecomenzi ca să nu mai rămână mereu fără baterii, deci fără televizor)
• orice fel de cort făcut din cearceafuri sau alte materiale provoacă maximă bucurie și e prilej de chităialăăă!

Și cred că o să mă opresc aici că am obosit eu de cât am scris. Trăiam cu impresia că nu facem chiar atât de multe lucruri, însă punându-le pe hârtie constat că sunt muulte. Mai ales, că o mare parte din ele se întâmplă zilnic și nici nu le-am trecut pe cele pe care le facem afară!

Promit să revin cu lista de activități pentru afară și cea cu activități pe care mi le propun să le facem în casă, mai la iarnă.

Jucării pentru 12-18+ luni

Din momentul în care piticul a împlinit un an și jumătate, lumea lui (și implicit a noastră) s-a revoluţionat complet. De la o zi la alta progresele sunt exponenţiale, pe toate fronturile. Aleargă şi ţopăie peste tot ca o maimuţă, spală vase, spală aragazul, face ordine, dar şi dezordine, are din ce în ce mai multe cuvinte în vocabular, e şi mai avid de experienţe noi. Deci, este o provocare din ce în ce mai mare pentru mine să vin cu lucruri noi și voi scrie separat despre activitățile pe care le fac cu el la 18 luni, fiindcă astăzi vreau să scriu despre jucăriile care le-a îndrăgit după un an și pe care le îndrăgește în continuare și după un an juma'.

• Pe la 11 luni i-am cumpărat setul ăsta de cutiuțe pentru stivuit. Asta a fost cea mai bună achiziţie a mea. Sunt bune pentru sortat, construit, transformat în garaj pentru masini. Opţiunile sunt nelimitate. În jur de 12-13 luni a început să fie interesat de ele și în continuare construieşte turnul din cutii de carton şi-l dărâmă cu maxim de satisfacţie.  Le-am luat de aici.

• Broscoiul ăsta l-a primit cadou de la naşii de botez şi este cel mai apreciat cadou din cele primite la ziua lui. La egalitate cu cortul de la Ikea, în care cred că ar fi în stare să şi doarmă:))))))

• Cărţile ar fi trebuit să le pun primele. E absolut înnebunit după cărţi. După orice fel de cărţi. Se uită singur pe ele şii povesteşte pe limba lui diverse, însă şi mai bine e când îi povestesc eu. Se duce singur și își alege din biblioteca lui ce carte vrea, se asează undeva (pe jos, pe canapea, în pat sau se bagă în cort) și începe să dea tacticos pagină după pagină ca și cum ar răsfoi cea mai importantă carte. 

• Mingea magică nu a fost prea apreciată la început (a primit-o cadou până într-un an), însă de pe la 14 luni a început să-i placă. Cel mai mult și mai mult ii place să o trântească, lucru care nu cred că provoacă același nivel de extaz la vecinii de dedesubt...

• Măsuța de activități - Bright Starts Having a Ball Get Rollin' Activity Table - este jucăria care continuă să-l amuze aproape zilnic, de pe la vreo 8 luni încoace. Nu se poate sătura de ea. Tare mândră mi-s de ea, eu am cumpărat-o, de pe Amazon anul trecut de Crăciun. Am luat-o cu 25 de lire, în condițiile în care la noi în țară este la un preț nu tocmai accesibil (350-400 Ron). Acum, probabil că aș opta pentru ceva din lemn, în genul ăsta. 

• Să nu uit nici de cuburile de cauciuc de la Clementoni. Best thing ever invented! Mi se par geniale, le sortăm, construim, ne batem cu ele, le aruncăm în sus, unii în alții, ce nu facem cu ele. Sunt moi, miros a vanilie și dacă calci pe ele nu suferi 5 zile, ca în cazul pieselor de la Lego Duplo.

• Piramida cu cercuri de la Ikea e un simbol al acestei perioade. A fost fascinat de ea de pe la 9 luni când a reușit să pună primul cerc singur. Acum o meșterește la perfecție și aștept să pună cercurile în ordinea corespunzătoare.

• Pfooaa, era să uit tocmai de atracția atracțiilor: mașinuța cu care se plimbă prin casă. Cum aș fi putut să fac una ca asta?!?! Ce emoții mi-a  dat cu mașinuța asta. În poza de mai jos avea un an și-un pic și îi plăcea la nebunie să se urce pe ea în picioare și să-mi arate că-și poate tine echilibrul de acolo, de sus... Acum nu mai încearcă (cred că cele 3-4 căzături l-au învățat minte), doar face vruuum-vruum și se plimbă prin toată casa cu ea. L-am scos la un moment dat și pe afară cu ea, însă ne-am dat repede bătuți că e destul de grea și incomodă de cărat. Ăsta mic e explorator înnăscut și îi place mai mult să se plimbe pe jos, să scormonească peste tot decât să stea pe mașinuță.

Pentru următoarele nu am apucat să fac poze și nu promit că reușesc prea curând, așa că am preferat să pun poze și link de pe net.

• Pe la 1 an și 4 luni a început să fie fascinat după puzzle-uri incastru. Până atunci le-a ignorat cu desăvârșire. Mai că ajunsesem să cred că nu-i vor plăcea puzzle-urile deloooc. Avem 2: unul cu animale și încă unul cu un ursulet care are mai multe fețe și haine și-l tot îmbrăcăm pe ursulețul ală de vreo câteva ori pe zi. O perioadă ne jucam cu el înainte de somnul de seară și era o tragedie când încercam să-l strâng. O dată chiar am adormit cu toate piesele aruncate prin pat pentru că nu vroia sub nicio formă să-l strâng... Arată cam ca ăsta de mai jos

• O altă senzație este trenulețul de la Ikea. L-a primit cadou de Crăciun și a început să facă singur șina pe la 1 an și 2 luni (dacă mi-aduc eu bine aminte). Eu rămăsesem perplexă când am văzut că poate construi singur... Tot de la Ikea avem si jocul cu ciocan, însă nu e chiar atât de fascinat de el (încă).

• Trompeta de la Imaginarium e una din jucăriile cumpărate de când era bebe mic de către tac-su, care își închipuia că la 2-3 luni copilul poate manevra chestia asta:))))) Pe la 7 luni o mânuia rezonabil, însă a fost cu adevărat apreciată după un an. Acum nu mai cântă chiar zilnic, dar tot de se bucură de ea când o regăsește. 

• Mingiile de orice fel și formă sunt în continuare foarte apreciate.
• Chestiile de impins iarăși sunt de nelipsit. Acum mă bate gândul să-i cumpăr o roabă :D Am văzut una drăguță pe Amazon, destul de ieftină. Încă nu m-am hotărât, dar sigur îi voi lua ceva de împins. 
• Mașina cu telecomandă este apreciată la maxim, cu toate că cea pe care o avem noi e destul de greu de mânuit (că deh, este pentru copii d-ăștia 30+), nu se dă înlături de a o folosi. E o investiție de termen lung, cred eu, și merită cumpărată
• Tunelul de la Ikea! Distracție maximă garantată. Să nu vă pună necuratul să vă bagați prin el că, apoi, copilul o să vrea să repetați la nesfârșit figura asta și pe bune că nu e chiar așa de ușor și plăcut ca pentru ei.

Și cam asta ar fi lista cu jucăriile preferate. Eu sunt pro jucării puține și bune. Caut să cumpăr jucării care pot fi întrebuințate perioade mai lungi, re-adaptabile, educative, care să nu facă zgomote neplăcute sau prea brutale (mi se par prea obositoare). Cel mai mult îmi place să găsesc modalități inventive, ieftine și la îndemână de jucării. Noroc că este Pinterestul de idei DIY. O să fac o listă și cu jucăriile pe care intenționez să le cumpăr pentru perioada 18+. Bani să fie, că idei am o sumă!