Rănile noastre nevindecate

Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea.

Sursa: Lise Bourbeau, Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine

Inimile mele

Through the blur, I wondered if I was alone or if other parents felt the same way I did - that everything involving our children was so painful in some way. The emotions, whether they were joy, sorrow, love or pride, were so deep and sharp that in the end they left you raw, exposed and yes, in pain. The human heart was not designed to beat outside the human body and yet, each child represented just that - a parent's heart bared, beating forever outside its chest.

Debra Ginsberg

Alfabetizarea emoţională a băieţilor

"Prima dată ne alfabetizăm emoţional învăţând să identificăm şi să numim emoţiile pe care le simţim; apoi, învăţăm să recunoaştem conţinutul emoţional din voce şi din expresiile feţei sau din limbajul trupului; în al treilea rând, învăţăm să înţelegem situaţiile sau reacţiile care produc stări emoţionale. Cu acestea ne referim la faptul că devenim conştienţi de legătura dintre pierdere şi tristeţe, dintre frustrare şi furie sau dintre ameninţările la adresa mândriei sau a stimei de sine şi teamă. În experienţa noastră cu familiile, am descoperit că majoritatea fetelor primesc de la o vârstă fragedă multe încurajări să fie conştiente de emoţiile lor - să reflecteze la sentimentele lor, să şi le exprime şi să răspundă la sentimentele altora. Mulţi băieţi nu primesc tipul acesta de încurajări şi analfabetismul lor emoţional se vede de la o vârstă mică, atunci când se poartă cu o nepăsare evidentă faţă de sentimentele celor de acasă, de la şcoală sau de la locul de joacă. Mamele sunt deseori şocate de ferocitatea mâniei de care dau dovadă băieţeii, fiii lor de patru sau cinci ani care le ţipă în faţă, le strigă porecle urâte sau chiar încearcă să le lovească. Una dintre cel mai des întâlnite nemulţumiri e că băieţii sunt agresivi şi par nepăsători. Am auzit aceste nemulţumiri şi de la profesori în vârstă care sunt uimiţi de intensitatea furiei băieţilor şi de agitaţia din clase. Mult prea des, adulţii scuză acest comportament punându-l pe seama unei imaturităţi nevinovate, de parcă maturitatea va sosi într-o zi - precum pubertatea - ca să-i transforme viaţa emoţională a băiatului. Dar nu le facem nicio favoare băieţilor ignorându-le absenţa fundamentală a conştienţei. Ignoranţa emoţională a băieţilor îi afectează în mod evident pe ceilalţi, dar îi costă foarte scump şi pe ei înşişi. 

De ce anume au nevoie băieţii ca să devină alfabetizaţi din punct de vedere emoţional? Noi credem că răspunsul este clar. Băieţii au nevoie de un vocabular emoţional care să le amplifice capacitatea de a se exprima în alte moduri decât prin furie şi agresivitate. Ei trebuie să experimenteze empatia atât acasă, cât şi la şcoală şi să fie încurajaţi să o folosească dacă au de gând să-şi dezvolte o conştiintă. Băieţii, la fel ca şi fetele, au nevoie să simtă conexiuni emoţionale. Pe parcursul întregii vieţi, dar mai ales în timpul adolescenţei, au nevoie de relaţii apropiate, încurajatoare, care să-i poată apăra de posibilitatea de a deveni victime ale emoţiilor lor tumultoase şi necunoscute. Şi cel mai important, un băiat are nevoie de un model masculin al unei vieţi emoţionale bogate. Are nevoie să înveţe alfabetul emoţiilor de la un tată sau de la alţi bărbaţi tot atât cât are nevoie să-l înveţe de la mamă sau de la alte femei, pentru că el trebuie să îşi creeze o viaţă şi un limbaj care să se potrivească unei identităţi masculine. Un băiat, trebuie să vadă şi să creadă că emoţiile fac parte în mod natural din viaţa unui bărbat."

Dan Kindlon si Michael Thompson, Crescându-l pe Cain, pp. 25-27.

Iubirea necondiţionaţă. Copii vs. Părinţi

"Pentru că ceea ce am constatat, nu numai de la fiul meu, ci de la toţi copiii cu care interacţionez, este că ei ne iubesc pe noi aşa cum suntem: graşi, slabi, perfecţi, mai puţin perfecţi. Copiii îşi iubesc părinţii şi când sunt alcoolici şi când sunt pedepsiţi fizic de către aceştia. Trec foarte mulţi ani până când copiii încep să ne judece. Aceasta este o lecţie foarte importantă, pentru că noi încercăm să-i schimbăm pe ei şi nu-i acceptăm aşa cum sunt, dar ei ne iubesc aşa cum suntem."

(Urania D. Cremene, în interviul publicat în cartea Puterea parintilor - Succesul copilului tau depinde de tine, de Adriana Mitu)

Despre cum să fii un model pentru copilul tău

„Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii să vedem ce fac cu viețile lor, și ei ne privesc pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.” (Joyce Maynard)

Sursă foto: Pinterest