Se afișează postările cu eticheta Jucării. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jucării. Afișați toate postările

miercuri, 12 noiembrie 2014

Jucării pentru 12-18+ luni

Din momentul în care piticul a împlinit un an și jumătate, lumea lui (și implicit a noastră) s-a revoluţionat complet. De la o zi la alta progresele sunt exponenţiale, pe toate fronturile. Aleargă şi ţopăie peste tot ca o maimuţă, spală vase, spală aragazul, face ordine, dar şi dezordine, are din ce în ce mai multe cuvinte în vocabular, e şi mai avid de experienţe noi. Deci, este o provocare din ce în ce mai mare pentru mine să vin cu lucruri noi și voi scrie separat despre activitățile pe care le fac cu el la 18 luni, fiindcă astăzi vreau să scriu despre jucăriile care le-a îndrăgit după un an și pe care le îndrăgește în continuare și după un an juma'.

  • Pe la 11 luni i-am cumpărat setul ăsta de cutiuțe pentru stivuit. Asta a fost cea mai bună achiziţie a mea. Sunt bune pentru sortat, construit, transformat în garaj pentru masini. Opţiunile sunt nelimitate. În jur de 12-13 luni a început să fie interesat de ele și în continuare construieşte turnul din cutii de carton şi-l dărâmă cu maxim de satisfacţie.  Le-am luat de aici.


  • Broscoiul ăsta l-a primit cadou de la naşii de botez şi este cel mai apreciat cadou din cele primite la ziua lui. La egalitate cu cortul de la Ikea, în care cred că ar fi în stare să şi doarmă:))))))




  • Cărţile ar fi trebuit să le pun primele. E absolut înnebunit după cărţi. După orice fel de cărţi. Se uită singur pe ele şii povesteşte pe limba lui diverse, însă şi mai bine e când îi povestesc eu. Se duce singur și își alege din biblioteca lui ce carte vrea, se asează undeva (pe jos, pe canapea, în pat sau se bagă în cort) și începe să dea tacticos pagină după pagină ca și cum ar răsfoi cea mai importantă carte. 


  • Mingea magică nu a fost prea apreciată la început (a primit-o cadou până într-un an), însă de pe la 14 luni a început să-i placă. Cel mai mult și mai mult ii place să o trântească, lucru care nu cred că provoacă același nivel de extaz la vecinii de dedesubt...



  • Măsuța de activități - Bright Starts Having a Ball Get Rollin' Activity Table - este jucăria care continuă să-l amuze aproape zilnic, de pe la vreo 8 luni încoace. Nu se poate sătura de ea. Tare mândră mi-s de ea, eu am cumpărat-o, de pe Amazon anul trecut de Crăciun. Am luat-o cu 25 de lire, în condițiile în care la noi în țară este la un preț nu tocmai accesibil (350-400 Ron). Acum, probabil că aș opta pentru ceva din lemn, în genul ăsta

  • Să nu uit nici de cuburile de cauciuc de la Clementoni. Best thing ever invented! Mi se par geniale, le sortăm, construim, ne batem cu ele, le aruncăm în sus, unii în alții, ce nu facem cu ele. Sunt moi, miros a vanilie și dacă calci pe ele nu suferi 5 zile, ca în cazul pieselor de la Lego Duplo.



  • Piramida cu cercuri de la Ikea e un simbol al acestei perioade. A fost fascinat de ea de pe la 9 luni când a reușit să pună primul cerc singur. Acum o meșterește la perfecție și aștept să pună cercurile în ordinea corespunzătoare.



  • Pfooaa, era să uit tocmai de atracția atracțiilor: mașinuța cu care se plimbă prin casă. Cum aș fi putut să fac una ca asta?!?! Ce emoții mi-a  dat cu mașinuța asta. În poza de mai jos avea un an și-un pic și îi plăcea la nebunie să se urce pe ea în picioare și să-mi arate că-și poate tine echilibrul de acolo, de sus... Acum nu mai încearcă (cred că cele 3-4 căzături l-au învățat minte), doar face vruuum-vruum și se plimbă prin toată casa cu ea. L-am scos la un moment dat și pe afară cu ea, însă ne-am dat repede bătuți că e destul de grea și incomodă de cărat. Ăsta mic e explorator înnăscut și îi place mai mult să se plimbe pe jos, să scormonească peste tot decât să stea pe mașinuță.




Pentru următoarele nu am apucat să fac poze și nu promit că reușesc prea curând, așa că am preferat să pun poze și link de pe net.


  • Pe la 1 an și 4 luni a început să fie fascinat după puzzle-uri incastru. Până atunci le-a ignorat cu desăvârșire. Mai că ajunsesem să cred că nu-i vor plăcea puzzle-urile deloooc. Avem 2: unul cu animale și încă unul cu un ursulet care are mai multe fețe și haine și-l tot îmbrăcăm pe ursulețul ală de vreo câteva ori pe zi. O perioadă ne jucam cu el înainte de somnul de seară și era o tragedie când încercam să-l strâng. O dată chiar am adormit cu toate piesele aruncate prin pat pentru că nu vroia sub nicio formă să-l strâng... Arată cam ca ăsta de mai jos




  • O altă senzație este trenulețul de la Ikea. L-a primit cadou de Crăciun și a început să facă singur șina pe la 1 an și 2 luni (dacă mi-aduc eu bine aminte). Eu rămăsesem perplexă când am văzut că poate construi singur... Tot de la Ikea avem si jocul cu ciocan, însă nu e chiar atât de fascinat de el (încă).


  • Trompeta de la Imaginarium e una din jucăriile cumpărate de când era bebe mic de către tac-su, care își închipuia că la 2-3 luni copilul poate manevra chestia asta:))))) Pe la 7 luni o mânuia rezonabil, însă a fost cu adevărat apreciată după un an. Acum nu mai cântă chiar zilnic, dar tot de se bucură de ea când o regăsește. 



  • Mingiile de orice fel și formă sunt în continuare foarte apreciate.
  • Chestiile de impins iarăși sunt de nelipsit. Acum mă bate gândul să-i cumpăr o roabă :D Am văzut una drăguță pe Amazon, destul de ieftină. Încă nu m-am hotărât, dar sigur îi voi lua ceva de împins. 
  • Mașina cu telecomandă este apreciată la maxim, cu toate că cea pe care o avem noi e destul de greu de mânuit (că deh, este pentru copii d-ăștia 30+), nu se dă înlături de a o folosi. E o investiție de termen lung, cred eu, și merită cumpărată
  • Tunelul de la Ikea! Distracție maximă garantată. Să nu vă pună necuratul să vă bagați prin el că, apoi, copilul o să vrea să repetați la nesfârșit figura asta și pe bune că nu e chiar așa de ușor și plăcut ca pentru ei.


Și cam asta ar fi lista cu jucăriile preferate. Eu sunt pro jucării puține și bune. Caut să cumpăr jucării care pot fi întrebuințate perioade mai lungi, re-adaptabile, educative, care să nu facă zgomote neplăcute sau prea brutale (mi se par prea obositoare). Cel mai mult îmi place să găsesc modalități inventive, ieftine și la îndemână de jucării. Noroc că este Pinterestul de idei DIY. O să fac o listă și cu jucăriile pe care intenționez să le cumpăr pentru perioada 18+. Bani să fie, că idei am o sumă!

joi, 28 august 2014

Trenduri pentru copiii și părinții moderni


Spuneam eu pe undeva cât de mult îmi place să fiu la curent cu cele mai noi trenduri, să testez produse, gadgeturi, etc. Îmi plac inovaţiile, le caut cu disperare, citesc cât se poate de mult despre noi tehnologii în diverse domenii. I am an innovation freak!

Ultima oară m-am uitat după trendurile din categoria Baby, că deh, ăsta e obiectul meu de activitate principal. Am zis să pun mai jos câteva chestii care cred eu că vor prinde şi la noi în următorii ani (unele chiar deja au prins). 

Baby Spa - Fiindcă e o modă printre femei (şi mai nou și printre bărbaţi) să mergi să te relaxezi la SPA, trebuia să se inventeze şi un spa pentru bebeluşi. La noi în ţară, mai precis în Bucureşti, există BabySpa care oferă diferite activităţi de SPA pentru bebeluşi, dar şi pentru mămici. Am zis şi eu că voi încerca, până acum nu am ajuns fiindcă sunt foarte departe de zona în care stăm noi, dar şi pentru că se axează mai mult pe exerciţii de recuperare medicală pentru bebeluşi cu diferite probleme. În cazul ăsta adaugarea cuvântului SPA e mai mult așa, ca să dea bine. Dar, e pe val!



Pictură pe burţi de gravide - Probabil că multă lume a auzit de body painting (pictură pe corp), ţin minte că de ziua copilului a fost un domn foarte renumit și în Bucureşti care a pictat diverse chestii pe corpurile doritorilor. Guido Daniele se numește și face niște opere de artă. Prin State câţiva pictori mai creativi au început să picteze burţi de gravide. Și pare-se că au succes. Am auzit prin rândul prietenelor mele de gravide care şi-au pictat ele singure sau au apelat la vreun prieten talentat să le deseneze ceva pe burtă pentru a face apoi o şedintă foto. Aş zice că are şanşe să prindă şi la noi. 



Suzeta cu Bluetooth - Mie una mi s-a părut o idee foarte ingenioasă (cu toate că nu am folosit suzeta şi sunt împotriva ei). Pacifi e produsă de BlueMaestro şi e prima suzetă inteligentă: are termometru incorporat, poate fi localizată (deci nu va mai fi nevoie de ore de căutare intensivă), te poate anunţa când copilul iese din perimetrul de siguranţă setat de părinte, bateria are autonomie foarte mare, deci nu trebuie să fi mereu cu încărcătorul pentru tine. D-abia s-a lansat şi din câte am găsit eu ar costa în jur de 20 de lire, deci vreo 110 lei. Pentru părinţii iubitori de gadgeturi cred că ar fi o chestie cool. 

Imaginea e luată de aici

Tech toys for kids - adică jucării SF pentru copii. Roboţi inteligenţi, jucării high-tech. Bo&Yana este exemplul perfect, dansează, cântă, ridică jucării de pe jos, în mare îi programezi tu să facă ce vrei, totul este ghidat wireless. Bo e 169 dolari, Yana e 59. Pe site se laudă oamenii ăştia că au primit pre-comenzi pentru aproape 21.000 de exemplare. Roboţeii vor fi disponibili din octombrie 2014.




Cărucioare Pop Art - Cei de la Bugaboo au mai scos o colecție insipirată din portofoliul lui Andy Warhol (personalitate emblematică a curentului pop-art). E foarte hip și foarte nișată, căci până la urmă nu toată lumea știe cine a fost Andy Warhol și are bani (mai precis 1200 dolari) ca să cumpere un astfel de cărut galben! Mie una mi s-a părut chic!



Imaginea e de aici


Și am lăsat la final ultimul trend, că e preferatul meu - jucăriile eco-friendly! Aici să vezi inovații!


Mokulock Wood LEGO Bricks - piese lego din lemn. Mai că mi-aș lua pentru mine un set. Costă până în 40$ și mi se par absolut geniale! Problema e că ar trebui comandate din Japonia, iar site-ul este în japoneză, logic, nu?! 


Imaginea e luată de aici


I-Phone-ul din lemn. Are un design foarte atractiv, iarăși l-aș lua pentru mine!

Imaginea e luată de aici

Alicucio - Jucării făcute din lemn reciclat. 


Imaginile sunt luate de aici

Spiel & Holz Stacking Toys, disponibile și la noi prin Oakadu sunt jucăriile folosite cu precădere în grădinițele Waldorf. Mie îmi plac că pot fi folosite mulți ani, adică copilul găseste o nouă modalitate de joacă pe măsură ce crește. Stimulează imaginația și creativitatea și sunt fooooarte colorate!




Imaginile sunt luate de aici

Jucării de plajă biodegradabile de la Zoe B pentru părinții preocupați de protejarea mediului.

Imaginile sunt luate de aici

Cocorico Cooker - aragaz de jucărie din carton. Design drăgut, mă gândesc că e ușor de depozitat și poate chiar ușor de realizat ca proiect DIY cu un copilaș mai măricel. 

Imaginea este luată de aici

marți, 22 iulie 2014

Jucării 0-6 luni

Ehhee, de cât timp mi-am propus eu să scriu despre jucării, cred că de când am făcut blogul. M-am pus la un moment dat pe făcut poze, sortat, triat şi aranjat, însă nu am mai apucat să scriu şi textul. Dându-mi seama că pe măsură ce creşte ăsta mic încep să uit cum era viaţa la 2 luni, la 7 luni, m-am grăbit să pun mâna să scriu ce îmi mai amintesc. 


Înainte de orice, menţionez că sunt genul de părinte care crede că un copil nu trebuie îngropat în jucării. Am încercat să-mi ţin în frâu impulsurile de a cumpăra muuultee jucării pentru că am observat la prietenii noştri cu copii, că până în jur de aproape 2 ani, ăştia mici sunt mai degrabă interesaţi de linguri, sticle, telecomenzi, oale, cratiţe, cutii de plastic, obiecte reale din casă, decât de jucării. Personal, până la vârsta de 8 luni, am cumpărat copilului vreo 3-4 jucării. Am primit la botez câteva jucării drăguţe, a mai cumpărat tati nişte zdrăngănele, o pătură de activităţi, girafa Sophie, un dou-dou şi cam atât.

Mai jos am pus câteva impresii despre jucăriile pe care le-am avut în perioada 0-6 luni şi pe care le-aş folosi cu drag şi la următorul copil.

1. Girafa Sophie (sau mai bine zis celebra girafă Sophie) a fost achiziţionată înainte de a se naşte copilul. Eram atât de încântată de ea, mai ales că multă lume îmi povestea cât este de minunată, încât nu am putut să mă  mai abţin şi am cumpărat-o. Am luat-o împreună cu alte 2 jucării de dentiţie, pe care nu prea le-a plăcut ăsta mic. I-am dat-o spre examinare cred că în jur de o lună, pe la 2 luni era destul de interesat de ea. Pe la 3-4 luni molfăia non-stop la ea. A abandonat-o cam pe la 7 luni, când a început să meargă de-a buşilea şi a plecat în explorări. Deja, girafa nu mai avea niciun secret pentru el! 
Avantaje: e moale, uşoară, din cauciuc natural, face şi zgomot, are o forma ergonomică, design minunat
Dezavantaje: are o supapă mică prin care intră apă şi trebuie lăsată la uscat ceva timp după ce este spălată. Eu încercam să acopăr cu degetul supapa aceea când o spălam, uneori îmi ieşea, alteori nu.


Imaginea e luată de pe site-ul reprezentanţei Vulli în România, care s-a deschis după ce am născut eu (inimioarele îmi aparţin :D)

2. Dou-dou-ul a fost achiziţionat de jumătatea semnificativă. Cât a stat în Franţa a văzut că toți copiii aveau un dou-dou şi era musai să-i ia şi lu fii-su. Ceea ce a şi făcut. Eu nu-mi aduc aminte să fi prezentat vreun interes deosebit pentru ăsta mic. Râdea la el, doar dacă îl mânuia unul din părinţi şi îl mai molfăia din când în când. Mie nu mi-a plăcut materialul (poliester), dar l-am cărat de multe ori după mine că era uşor şi nu ocupa mult loc. Eu nu l-am folosit ca obiect de confort pentru bebe, în sensul să i-l îndes în braţe să doarmă cu el. 


Imaginea e luată de pe site-ul Imagiunarium  din Spania, că pe cel din Ro nu am mai găsit modelul ăsta. 

3. Omiduţa a fost dragoste la prima vedere. A fost smotocită, molfăită şi de nas şi de urechi, trântită, aruncată din pat, din cărut, luată-n braţe. Ce să mai, a fost exploatată la maxim. Am primit-o cadou de la prietena mea cea mai bună. A fost folosită intens cam până pe la 6-7 luni, apoi abandonată în coşul cu jucării. O mai scoate din când în când şi-o zdrăngăne.
Avantaje: e foarte uşoară, are un clopoţel înăuntru şi face zgomot, foşneşte, are mai multe tipuri de materiale pentru stimularea senzorială, are şi un inel de dentiţie ataşat sub formă de măr, e mega drăgălasă
Dezavantaje: e destul de lungă, când a primit-o omida era mai lungă decât el şi nu prea putea să o mânuiască (d-abia pe 3 luni a început să o smotocească bine). 



4. Salteaua de activităţi
Asta i-am cumărat-o eu, că aşa văzusem eu pe la alte mame din jurul meu. Musai să-i luăm saltea! L-am bătut pe om la cap până a mers într-o zi cu mine la un magazin de jucării, de unde am plecat cu o saltea şi un carusel cu sunet şi lumini de pus pe marginea pătuţului. Caruselul regret şi acum că l-am cumpărat, o mega porcărie. Salteaua în schimb a fost ok. 
Avantaje: are destule chestii atârnate pe care copilul se chinuie să le atingă, lovească, unele sunt puse mai jos şi le poate prinde şi strânge. 
Dezavantaje: materialul (poliester). Când am cumpărat-o nu m-am gândit şi la material. Între timp optica mea s-a schimbat destul de mult şi am devenit atât de selectivă încât mă sperie şi pe mine cât de mult m-am transformat de când sunt mamă. Eu îi puneam o păturică de bumbac sub el mereu. Acum aş cumpăra una care să fie din bumbac:D!
Poza de mai jos e de la un alt model, cel avut de noi este in boxă. I-a trecut vremea!




5. Centrul de activităţi 3 în 1
Ăsta l-am primit cadou de botez. Mi-a plăcut foarte mult, l-am folosit până aproape de 1 an, când m-am enervat şi l-am băgat într-o cutie de a ajuns direct în boxă. Imediat explic şi de ce. El are 3 moduri de funcţionare: 1. pentru bebe care stă pe spate, 2 pentru bebe care stă în funduleţ şi 3 pentru bebe care începe să meargă.
Primul stadiu, pentru bebe care stă pe spate e foarte fain, are 2 chestii de care trage şi începe o melodie să cânte, se aprind nişte lumini. Ăsta mic trăgea de mânerele alea într-o veselie. Are şi o oglindă mică, nişte rotiţe, butoane, nişte zdrângănele pe laterale. Are copilul ce să facă cam maxim 20 de minute. Al meu se plictisea cam după 10-15 minute. 
Stadiul 2, pentru bebe care stă în fundulet, presupune aceleaşi lucruri, numai că se întoarce tăblia în sus şi vede toate cele din altă perspectivă. Totul ok şi aici.
Însă stadiul 3 mă termina cu nervii, fiindcă plasticul roţilor aluneca în ultimul hal. Cum se ridica copilul pe el şi făcea doi paşi, îl fugea jucăria din mâini şi cădea. Am încercat tot felul de variante ca să transform portiunea de contact cu solul într-o suprafaţa cât mai puţin alunecoasă. Totul până într-o zi când am renunţat şi am expediat-o în boxa.  Deci, pe la 9 luni am renunţat la ea. 
Avantaje: faptul că poate fi folosită pe o perioadă mai lungă de timp, este foarte interactivă, melodiile şi zgomotele pe care le scoate nu sunt stridente (ceea ce e mare lucru).
Dezavantaje: faptul că alunecă rău când e folosită ca premergător sau punct de sprijin pentru copilul care d-abia face primii paşi.


Imaginea e luată de aici, că la vârsta de acum copchilul nu mai este interesat de ea.

6. Cuburile moi din burete şi nu prea mari sunt foarte bune de când începe să ţina obiecte în mână. Încep să devină interesante după 4 luni, poate chiar mai devreme, în funcţie de copil.

7. Eşarfe, şaluri, pene, panglici, baloane, ghemuri de lână, cutii de carton şi alte jucării pe care le mânuim noi adulţi spre amuzamentul copiilor. NU SE LASĂ NICIODATĂ LA ÎNDEMÂNA COPIILOR FĂRĂ SĂ FIE SUPRAVEGHEAT DE UN ADULT! 
Eu nu l-am lăsat pe al meu copil singur cu niciuna din jucăriile acestea cât era aşa de mic, pentru că nu are capacitatea să descurce dacă se înfăşoară accidental în ele.

  • Eşarfele reuşeau să producă tone de veselie. Nici acum nu şi-au pierdut efectul. Ne jucam cucu-bau, fluturam eşarfa pe deasupra lui. Mereu aveam o eşarfă la mine, mă salva mereu când rămâneam în pană de idei şi era minunat când bătea şi un pic vântul!
  • Nu îmi aduc aminte cum am făcut rost de o pană de gâscă, cu care mă amuzam gâdilându-l în talpă. Nu am apucat să o folosesc de prea multe ori, deoarece mi-a prins pisica pana şi a făcut-o praf. End of story cu pana.
  • Pe la 5 luni cred că m-am jucat cu un balon în preajma copilului. A râs atât de mult încât mi-era frică că păţeşte ceva. Aruncam balonul în sus şi-l loveam de tavan, încercam să-l dau cât mai departe şi făceam tot felul de giumbuşlucuri ca să ajung la el etc. Vai câte chicoteli şi râsete. Ţin minte că îi era totuşi frică să pună mâna pe el şi nu-i plăcea prea tare când se apropia prea mult balonul de faţa lui.
  • Ghemurile de lână iaraşi erau folosite destul de des, mai înspre 6 luni, ce-i drept. Îi puneam între degete capătul firului şi aruncam ghemul. Foarte amuzat era de acest exerciţiu.
  • Panglicile i le lăsăm să le vânture, să le examineze, era fascinat de ele. 
  • Cutiile de carton pentru serveţele erau studiate în special când eram la masa de înfăşat. Începuse de pe la 4 luni cred să tragă serveţelele din ele. Până atunci am impresia că erau puse undeva mai bine!
8. Pisica (sau orice animal prietenos de casă) cred eu că este cel mai mare amuzament pentru un copil. Era mereu privită cu fascinaţie, iar de pe la 5 luni când începea timid să stea în funduleţ o căuta mereu din priviri, poate, poate îşi bagă o mână în blana ei.



9. Inelele de dentiţie și jucăriile de plastic pentru baie reprezintă alte idei de jucării potrivite pentru perioada 0-6 luni.

10. De ziua copilului, tac-su a venit cu o trompeţică de la Imaginarium. Apoi, a mai venit şi cu o castanietă. Ambele au fost folosite d-abia după 6 luni. El le luase că i se păreau drăguţe. Realitatea era că erau drăguţe, dar prea grele că să poată fi ţinute în mâna de un copilaş de 4 luni.

Pe post de încheiere cred că oricum am da-o nicio jucărie nu înlocuieşte joaca unu-la-unu cu părinţii. Avionul, aruncatul în sus, alergatul, dansatul, topăitul cu bebe în braţe sunt cele mai amuzante activitaţi. Cu cât petrecem mai mult timp jucându-ne cu ei, cu cât îi integrăm mai repede în activităţile noastre zilnice, cu atât totul devine mai frumos şi mai simplu.

Va urma jucării 6-12 luni.