Jucării 0-6 luni

Ehhee, de cât timp mi-am propus eu să scriu despre jucării, cred că de când am făcut blogul. M-am pus la un moment dat pe făcut poze, sortat, triat şi aranjat, însă nu am mai apucat să scriu şi textul. Dându-mi seama că pe măsură ce creşte ăsta mic încep să uit cum era viaţa la 2 luni, la 7 luni, m-am grăbit să pun mâna să scriu ce îmi mai amintesc. 

Înainte de orice, menţionez că sunt genul de părinte care crede că un copil nu trebuie îngropat în jucării. Am încercat să-mi ţin în frâu impulsurile de a cumpăra muuultee jucării pentru că am observat la prietenii noştri cu copii, că până în jur de aproape 2 ani, ăştia mici sunt mai degrabă interesaţi de linguri, sticle, telecomenzi, oale, cratiţe, cutii de plastic, obiecte reale din casă, decât de jucării. Personal, până la vârsta de 8 luni, am cumpărat copilului vreo 3-4 jucării. Am primit la botez câteva jucării drăguţe, a mai cumpărat tati nişte zdrăngănele, o pătură de activităţi, girafa Sophie, un dou-dou şi cam atât.

Mai jos am pus câteva impresii despre jucăriile pe care le-am avut în perioada 0-6 luni şi pe care le-aş folosi cu drag şi la următorul copil.

1. Girafa Sophie (sau mai bine zis celebra girafă Sophie) a fost achiziţionată înainte de a se naşte copilul. Eram atât de încântată de ea, mai ales că multă lume îmi povestea cât este de minunată, încât nu am putut să mă  mai abţin şi am cumpărat-o. Am luat-o împreună cu alte 2 jucării de dentiţie, pe care nu prea le-a plăcut ăsta mic. I-am dat-o spre examinare cred că în jur de o lună, pe la 2 luni era destul de interesat de ea. Pe la 3-4 luni molfăia non-stop la ea. A abandonat-o cam pe la 7 luni, când a început să meargă de-a buşilea şi a plecat în explorări. Deja, girafa nu mai avea niciun secret pentru el! 

Avantaje: e moale, uşoară, din cauciuc natural, face şi zgomot, are o forma ergonomică, design minunat

Dezavantaje: are o supapă mică prin care intră apă şi trebuie lăsată la uscat ceva timp după ce este spălată. Eu încercam să acopăr cu degetul supapa aceea când o spălam, uneori îmi ieşea, alteori nu.

Imaginea e luată de pe site-ul reprezentanţei Vulli în România, care s-a deschis după ce am născut eu (inimioarele îmi aparţin :D)

2. Dou-dou-ul a fost achiziţionat de jumătatea semnificativă. Cât a stat în Franţa a văzut că toți copiii aveau un dou-dou şi era musai să-i ia şi lu fii-su. Ceea ce a şi făcut. Eu nu-mi aduc aminte să fi prezentat vreun interes deosebit pentru ăsta mic. Râdea la el, doar dacă îl mânuia unul din părinţi şi îl mai molfăia din când în când. Mie nu mi-a plăcut materialul (poliester), dar l-am cărat de multe ori după mine că era uşor şi nu ocupa mult loc. Eu nu l-am folosit ca obiect de confort pentru bebe, în sensul să i-l îndes în braţe să doarmă cu el. 

Imaginea e luată de pe site-ul Imagiunarium  din Spania, că pe cel din Ro nu am mai găsit modelul ăsta. 

3. Omiduţa a fost dragoste la prima vedere. A fost smotocită, molfăită şi de nas şi de urechi, trântită, aruncată din pat, din cărut, luată-n braţe. Ce să mai, a fost exploatată la maxim. Am primit-o cadou de la prietena mea cea mai bună. A fost folosită intens cam până pe la 6-7 luni, apoi abandonată în coşul cu jucării. O mai scoate din când în când şi-o zdrăngăne.

Avantaje: e foarte uşoară, are un clopoţel înăuntru şi face zgomot, foşneşte, are mai multe tipuri de materiale pentru stimularea senzorială, are şi un inel de dentiţie ataşat sub formă de măr, e mega drăgălasă
Dezavantaje: e destul de lungă, când a primit-o omida era mai lungă decât el şi nu prea putea să o mânuiască (d-abia pe 3 luni a început să o smotocească bine). 

4. Salteaua de activităţi

Asta i-am cumărat-o eu, că aşa văzusem eu pe la alte mame din jurul meu. Musai să-i luăm saltea! L-am bătut pe om la cap până a mers într-o zi cu mine la un magazin de jucării, de unde am plecat cu o saltea şi un carusel cu sunet şi lumini de pus pe marginea pătuţului. Caruselul regret şi acum că l-am cumpărat, o mega porcărie. Salteaua în schimb a fost ok. 

Avantaje: are destule chestii atârnate pe care copilul se chinuie să le atingă, lovească, unele sunt puse mai jos şi le poate prinde şi strânge. 

Dezavantaje: materialul (poliester). Când am cumpărat-o nu m-am gândit şi la material. Între timp optica mea s-a schimbat destul de mult şi am devenit atât de selectivă încât mă sperie şi pe mine cât de mult m-am transformat de când sunt mamă. Eu îi puneam o păturică de bumbac sub el mereu. Acum aş cumpăra una care să fie din bumbac:D!

Poza de mai jos e de la un alt model, cel avut de noi este in boxă. I-a trecut vremea!

5. Centrul de activităţi 3 în 1

Ăsta l-am primit cadou de botez. Mi-a plăcut foarte mult, l-am folosit până aproape de 1 an, când m-am enervat şi l-am băgat într-o cutie de a ajuns direct în boxă. Imediat explic şi de ce. El are 3 moduri de funcţionare: 1. pentru bebe care stă pe spate, 2 pentru bebe care stă în funduleţ şi 3 pentru bebe care începe să meargă.

Primul stadiu, pentru bebe care stă pe spate e foarte fain, are 2 chestii de care trage şi începe o melodie să cânte, se aprind nişte lumini. Ăsta mic trăgea de mânerele alea într-o veselie. Are şi o oglindă mică, nişte rotiţe, butoane, nişte zdrângănele pe laterale. Are copilul ce să facă cam maxim 20 de minute. Al meu se plictisea cam după 10-15 minute. 

Stadiul 2, pentru bebe care stă în fundulet, presupune aceleaşi lucruri, numai că se întoarce tăblia în sus şi vede toate cele din altă perspectivă. Totul ok şi aici.

Însă stadiul 3 mă termina cu nervii, fiindcă plasticul roţilor aluneca în ultimul hal. Cum se ridica copilul pe el şi făcea doi paşi, îl fugea jucăria din mâini şi cădea. Am încercat tot felul de variante ca să transform portiunea de contact cu solul într-o suprafaţa cât mai puţin alunecoasă. Totul până într-o zi când am renunţat şi am expediat-o în boxa.  Deci, pe la 9 luni am renunţat la ea. 

Avantaje: faptul că poate fi folosită pe o perioadă mai lungă de timp, este foarte interactivă, melodiile şi zgomotele pe care le scoate nu sunt stridente (ceea ce e mare lucru).

Dezavantaje: faptul că alunecă rău când e folosită ca premergător sau punct de sprijin pentru copilul care d-abia face primii paşi.

Imaginea e luată de aici, că la vârsta de acum copchilul nu mai este interesat de ea.

6. Cuburile moi din burete şi nu prea mari sunt foarte bune de când începe să ţina obiecte în mână. Încep să devină interesante după 4 luni, poate chiar mai devreme, în funcţie de copil.

7. Eşarfe, şaluri, pene, panglici, baloane, ghemuri de lână, cutii de carton şi alte jucării pe care le mânuim noi adulţi spre amuzamentul copiilor. NU SE LASĂ NICIODATĂ LA ÎNDEMÂNA COPIILOR FĂRĂ SĂ FIE SUPRAVEGHEAT DE UN ADULT! 
Eu nu l-am lăsat pe al meu copil singur cu niciuna din jucăriile acestea cât era aşa de mic, pentru că nu are capacitatea să descurce dacă se înfăşoară accidental în ele.

• Eşarfele reuşeau să producă tone de veselie. Nici acum nu şi-au pierdut efectul. Ne jucam cucu-bau, fluturam eşarfa pe deasupra lui. Mereu aveam o eşarfă la mine, mă salva mereu când rămâneam în pană de idei şi era minunat când bătea şi un pic vântul!
• Nu îmi aduc aminte cum am făcut rost de o pană de gâscă, cu care mă amuzam gâdilându-l în talpă. Nu am apucat să o folosesc de prea multe ori, deoarece mi-a prins pisica pana şi a făcut-o praf. End of story cu pana.
• Pe la 5 luni cred că m-am jucat cu un balon în preajma copilului. A râs atât de mult încât mi-era frică că păţeşte ceva. Aruncam balonul în sus şi-l loveam de tavan, încercam să-l dau cât mai departe şi făceam tot felul de giumbuşlucuri ca să ajung la el etc. Vai câte chicoteli şi râsete. Ţin minte că îi era totuşi frică să pună mâna pe el şi nu-i plăcea prea tare când se apropia prea mult balonul de faţa lui.
• Ghemurile de lână iaraşi erau folosite destul de des, mai înspre 6 luni, ce-i drept. Îi puneam între degete capătul firului şi aruncam ghemul. Foarte amuzat era de acest exerciţiu.
• Panglicile i le lăsăm să le vânture, să le examineze, era fascinat de ele. 
• Cutiile de carton pentru serveţele erau studiate în special când eram la masa de înfăşat. Începuse de pe la 4 luni cred să tragă serveţelele din ele. Până atunci am impresia că erau puse undeva mai bine!

8. Pisica (sau orice animal prietenos de casă) cred eu că este cel mai mare amuzament pentru un copil. Era mereu privită cu fascinaţie, iar de pe la 5 luni când începea timid să stea în funduleţ o căuta mereu din priviri, poate, poate îşi bagă o mână în blana ei.

9. Inelele de dentiţie și jucăriile de plastic pentru baie reprezintă alte idei de jucării potrivite pentru perioada 0-6 luni.

10. De ziua copilului, tac-su a venit cu o trompeţică de la Imaginarium. Apoi, a mai venit şi cu o castanietă. Ambele au fost folosite d-abia după 6 luni. El le luase că i se păreau drăguţe. Realitatea era că erau drăguţe, dar prea grele că să poată fi ţinute în mâna de un copilaş de 4 luni.

Pe post de încheiere cred că oricum am da-o nicio jucărie nu înlocuieşte joaca unu-la-unu cu părinţii. Avionul, aruncatul în sus, alergatul, dansatul, topăitul cu bebe în braţe sunt cele mai amuzante activitaţi. Cu cât petrecem mai mult timp jucându-ne cu ei, cu cât îi integrăm mai repede în activităţile noastre zilnice, cu atât totul devine mai frumos şi mai simplu.

Va urma jucării 6-12 luni.