Gem de căpșuni fără zahăr

Am tot zis că mă țin de scris constant și nu-mi iese. Soarta. Oricât aș vrea și trage de mine, blogul ajunge să fie pe ultimul loc în lista mea de priorități.

Aseară am făcut primul meu gem de căpșuni fără zahăr. Gem și nu dulceață cum tot susțineam eu sus și tare. Am plecat de la rețeta de aici și am improvizat.

Am avut aproximativ 2,5 kg căpsuni, curățațe de codițe pe care le-am stropit cu zeama de la o lămăie (ar fi mers chiar 2 lămăi daaar nu aveam decât una:D).

Am curățat 4 mere mari, soiul Florina (sunt unele dintre cele mai dulci mere) și le-am pus la blender cu o cana de apă să se facă pastă.

Am pus pasta la fiert cam 15 minute, după care am adăugat căpșunile și coaja de la o lămăie rasă și le-am lăsat la fiert cam o oră. Am luat toată spuma pe care au făcut-o și le-am fiert la foc moderat.

Le-am lăsat la răcit peste noapte cu gândul să le mai fierb încă o tură de dimineață dacă consistența nu e bună. Nu a mai fost nevoie, se ține foarte bine, l-am dat într-un fiert rapid 5 min, timp în care se sterilizau borcanele la cuptor.

Am făcut un cuib ca să pun borcanele după ce le umplu cu dulceața caldă, ca să se răcească gradual. A mai rămas puțin gem pe care l-am păstrat pentru micul dejun de astăzi. Am pus puțină miere și a ieșit supeer! Fără miere are un gust foarte aromat de căpșuni, se simte puțin și aroma merelor și a lămâii, e dulce acrișor. E perfect pentru piticii mici, dar și pentru cei mai mari.

Cum mâncăm fructele

Când am început diversificarea am ascultat de pediatru cam vreo 2-3 luni, după care m-am apucat să mă documentez şi mi-am luat inima-n dinţi să fac lucrurile alftel. A fost mai complicat, căci maică-mea fiind doctor m-a tot bătut la cap cu nişte chestii cu care eu nu eram de acord şi ţinea morţis să-mi zică că nu fac bine sau că mă încăpăţânez aiurea să nu o ascult, că copilul nu o să păţească nimic rău dacă mănâncă măr cu biscuiţi. Anyhow, am început cu schema recomandată fructe coapte cu brânză calcică, plus cereale Humana. La cereale am renunţat destul de repede că mi se păreau prea dulci. După vreo lună de fructe coapte sau din compot, m-am enervat şi am început să-i dau fructe crude, simple. Apoi, am tot făcut diverse combinaţii de fructe, fructe şi iaurt, fructe, iaurt şi cereale din astea pentru adulţi (gen fulgi de ovăz). Totul până când am citit nişte articole pe net şi am început să-i dau fructele ca o masa de sine stătătoare, simple.

Astfel la un an şi 3 luni, se trezeşte omul nostru pe la 7 dimineata pentru porţia de lapte, mai doarme puţin până la 8-9, iar la 10 primeşte o porţie enormă de fructe de sezon. Ba pepene, ba un mix de fructe de pădure, caise, prune, mere. Eu cam evit bananele, căci constipă. Pe la 12 e ora prânzului şi apoi somn vreo două ore, gustare pe la 14-15, masa de seara între 17 şi 18 mai nou, 19.30 baie, 20 laptele de seara şi cel tarziu 20.30 somn. Rareori fac rabat de la regula: fructele se mănâncă dimineaţa.

Regulile mele pentru consumul fructelor

1. se mănâncă dimineaţa pe stomacul gol 

2. nu le asociez cu niciun aliment

3. dacă nu le mănânc pe stomacul gol, le consum înainte cu 2 ore de masă sau la 2-3 ore după

4. prefer să mănânc cât mai multe fructe de sezon

Uneori mai fac câte un fresh, un smoothie, cred că cam o dată pe lună. Îmi place tare mult să-l văd pe ăsta mic cum mănâncă el fructele cu mânuţa lui, e mega adorabil!

Acum ceva timp am dat tot pe Facebook de poza asta, pentru care îmi pare rău că nu am o sursă clară, care ilustrează foarte simplu şi frumos cum e bine să combinăm fructele.

Aici e un tabel mult mai detaliat pentru fructe, dar şi pentru legume, în limba română. Am ales tabelul de aici că este cât de cât complet, nu urmăresc blogul lui Tudor şi nu pot garanta că restul informațiilor de pe site sunt ok.

Dacă timpul îmi permite aş vrea să revin cu nişte studii şi cercetări făcute în State şi în Europa pe alimentaţia copiilor. Până atunci pot recomanda cursul Child Nutrition and Cooking de pe Coursera, ţinut de Maya Adam, MD şi lector la Stanford. Unele informaţii sunt foarte preţioase, chiar dacă cursul este gândit pentru americani, merită măcar urmărite câteva lecturi.

Pâine facută în casă

De ceva timp visez să fac pâine în casă, cu mâinile mele. Am avut o încercare acum vreo jumătate de an şi a fost un eşec total. Am scos din cuptor nişte chestii tari cu care aş fi putut sparge cu uşurinţă capul cuiva şi pe care cu greu le-aş fi putut numi chifle! Atunci am zis că e clar, nu mai fac niciodată pâine, că nu-mi iese, cumpăr de la brutărie.

Ador mirosul de pâine proaspătă scoasă din cuptor! Îl ador! Îmi aduce aminte de pâinea făcută în casă de bunica mea, dar şi de pâinea pe care o mâncam cu colegii din generală la colţul blocului după ce terminam orele seară. Aveam o fabrică de pâine fix lângă şcoală şi devenise o tradiţie să împărţim o pâine rotundă şi să o devorăm. Logic că acasă nu ne mai atingeam de nicio mâncare, dar asta e o altă poveste:P

Răsfoiam blogul acesta, pe care eu una îl urmăresc de aproape jumătate de an, şi am dat peste reţeta asta minunată de baghete franţuzeşti, care pur şi simplu m-a cucerit. Am citit-o de vreo 3 ori pentru că mi se părea prea simplă. După care, îmi zic că astă e momentul să încerc din nou. Dau iama în bucătărie, cântăresc făina integrală (că doar d-aia aveam în casă), caut drojdia uscată şi pun robotul în funcţiune. Fac aluatul, mă uit la el ce repede se face şi-l bag la frigider cu gândul să-l coc a doua zi. Însă a doua zi, nu aveam niciun chef de copt din cauza căldurii infernale şi a şantierului pe care l-am găzduit în ultima săptămână jumătate.

Am reuşit vineri seară să-mi adun curajul necesar ca să coc pâinea. Aveam atâtea emoţii şi eram atât de nerăbdătoare încât nu-mi găseam locul prin casă. Cât pâinea stătea cuminte la cuptor, eu m-am apucat de scris, că poate o trece timpul mai repede. Dar de unde! Din 10 în 10 minute mă duceam să verific cuptorul şi mai citeam o dată indicaţiile preţioase din reţetă. După primele 20 de minute ceva mi se părea în neregulă...cuptorul meu care de obicei coace destul de greu, de data asta mi-a făcut o surpriză. Am întors repede tava, am scăzut temperatura şi le-am scos. Aşteptarea luase sfârşit. 2 din cele 4 baghete s-au ars destul de tare, celelalte 2 au ieşit ok.

Data viitoare voi avea grijă să le întorc mai repede! Gustul este nemaipomenit, coaja este excepţională, ce să mai, sunt mega fericită! Abia aştept să le fac din nou, de data asta le voi face cu făină albă, căci mi-a fost confirmat faptul că nu se poate înlocui 100% făina albă cu cea integrală. Am avut noroc că mi-au ieşit totuşi baghetele şi cu făină integrală!

Biscuiţii minunaţi

Cei mai minunaţi biscuiţi pe care i-am făcut până acum sunt aştia. Se fac foarte uşor, doar pui ingredientele şi le amesteci, în ce ordine şi direcţie vrei şi apoi întinzi o foaie şi cu nişte forme faci biscuiţii. Mai simplu de atât nu se poate. Problema e că nu te mai poţi opri din mâncat! Mă tot duc din 5 în 5 minute la bucătărie şi mai fur câte unul.

Reţeta este luată de aici. Ai mei biscuiţi au cam fost uitaţi în cuptor mai mult şi s-au rumenit mai bine. Data viitoare voi reduce cantitatea de zahăr la jumătate sau chiar mai puţin, ca să îi pot da şi piticului, şi voi pune făină integrală.

Mi-a rămas un rest de cocă pe care i l-am dat juniorului să se joace. Mai mult m-am chinuit să nu mănânce coca! Deci, mai aşteptăm pâne ne jucăm cu aluat.