De ceva timp visez să fac pâine în casă, cu mâinile mele. Am avut o încercare acum vreo jumătate de an şi a fost un eşec total. Am scos din cuptor nişte chestii tari cu care aş fi putut sparge cu uşurinţă capul cuiva şi pe care cu greu le-aş fi putut numi chifle! Atunci am zis că e clar, nu mai fac niciodată pâine, că nu-mi iese, cumpăr de la brutărie.
Ador mirosul de pâine proaspătă scoasă din cuptor! Îl ador! Îmi aduce aminte de pâinea făcută în casă de bunica mea, dar şi de pâinea pe care o mâncam cu colegii din generală la colţul blocului după ce terminam orele seară. Aveam o fabrică de pâine fix lângă şcoală şi devenise o tradiţie să împărţim o pâine rotundă şi să o devorăm. Logic că acasă nu ne mai atingeam de nicio mâncare, dar asta e o altă poveste:P
Răsfoiam blogul acesta, pe care eu una îl urmăresc de aproape jumătate de an, şi am dat peste reţeta asta minunată de baghete franţuzeşti, care pur şi simplu m-a cucerit. Am citit-o de vreo 3 ori pentru că mi se părea prea simplă. După care, îmi zic că astă e momentul să încerc din nou. Dau iama în bucătărie, cântăresc făina integrală (că doar d-aia aveam în casă), caut drojdia uscată şi pun robotul în funcţiune. Fac aluatul, mă uit la el ce repede se face şi-l bag la frigider cu gândul să-l coc a doua zi. Însă a doua zi, nu aveam niciun chef de copt din cauza căldurii infernale şi a şantierului pe care l-am găzduit în ultima săptămână jumătate.
Am reuşit vineri seară să-mi adun curajul necesar ca să coc pâinea. Aveam atâtea emoţii şi eram atât de nerăbdătoare încât nu-mi găseam locul prin casă. Cât pâinea stătea cuminte la cuptor, eu m-am apucat de scris, că poate o trece timpul mai repede. Dar de unde! Din 10 în 10 minute mă duceam să verific cuptorul şi mai citeam o dată indicaţiile preţioase din reţetă. După primele 20 de minute ceva mi se părea în neregulă...cuptorul meu care de obicei coace destul de greu, de data asta mi-a făcut o surpriză. Am întors repede tava, am scăzut temperatura şi le-am scos. Aşteptarea luase sfârşit. 2 din cele 4 baghete s-au ars destul de tare, celelalte 2 au ieşit ok.
Data viitoare voi avea grijă să le întorc mai repede! Gustul este nemaipomenit, coaja este excepţională, ce să mai, sunt mega fericită! Abia aştept să le fac din nou, de data asta le voi face cu făină albă, căci mi-a fost confirmat faptul că nu se poate înlocui 100% făina albă cu cea integrală. Am avut noroc că mi-au ieşit totuşi baghetele şi cu făină integrală!
Am reuşit vineri seară să-mi adun curajul necesar ca să coc pâinea. Aveam atâtea emoţii şi eram atât de nerăbdătoare încât nu-mi găseam locul prin casă. Cât pâinea stătea cuminte la cuptor, eu m-am apucat de scris, că poate o trece timpul mai repede. Dar de unde! Din 10 în 10 minute mă duceam să verific cuptorul şi mai citeam o dată indicaţiile preţioase din reţetă. După primele 20 de minute ceva mi se părea în neregulă...cuptorul meu care de obicei coace destul de greu, de data asta mi-a făcut o surpriză. Am întors repede tava, am scăzut temperatura şi le-am scos. Aşteptarea luase sfârşit. 2 din cele 4 baghete s-au ars destul de tare, celelalte 2 au ieşit ok.
Data viitoare voi avea grijă să le întorc mai repede! Gustul este nemaipomenit, coaja este excepţională, ce să mai, sunt mega fericită! Abia aştept să le fac din nou, de data asta le voi face cu făină albă, căci mi-a fost confirmat faptul că nu se poate înlocui 100% făina albă cu cea integrală. Am avut noroc că mi-au ieşit totuşi baghetele şi cu făină integrală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu