Cum e dom'le la un atelier pentru copiii sub 3 ani?

De foarte mult timp am vrut să ajung la un atelier pentru copiii sub 3 ani. Nu eram prea convinsă că se merită. Nu sunt nici acum după ce am fost la unul. M-am gândit totuși să împărtășesc experiența mea cu atelierul de pictură, că poate va fi de folos cuiva. 

Deci, ce am constatat post-atelier:

• la 2 ani concentrarea copiilor este mică și nu poți avea pretenția de la ei să facă diferite activități pe timpi: gen 10 minute pictăm cu bețigașe, apoi 10 minute cu pensula, 10 minute colorăm un papion și apoi încă 10 minute pictăm un soare. Nope, there is too much. Mai ales, dacă copilul este crescut pe sistemul fă în ritmul tău, dacă ai chef și îți place. Știam asta, dar nu mă așteptam ca cineva să aibă pretenția și așteptarea că acei copii vor respecta regulile. Nevoia de organizare e specifică oamenilor mari și cred că poate fi implementată cu ceva mai mult succes la copilași mai mari de 3 ani (cu toate că și aici am dubii).
• contează foarte locul în care se ține atelierul. Dacă există prea multe distracții, cum am avut noi aici, șansele ca interesul copilului pentru atelier să se mențină la măcar 50% scad dramatic. Să vă explic. Atelierul de pictură s-a ținut într-o curte a unui loc foarte drăguț, unde eu mai fusesem de câteva ori, dar cu alte treburi. În această curte, fix la 2 pași de mesele unde mogâldețele trebuiau să picteze era una bucată trambulină. Copilului meu îi place să țopăie. Așa că a pictat 2 minute, apoi s-a dus să țopăie 10 minute. Apoi a mai revenit 5 minute și s-a întors la țopăit și a renunțat definitiv la pictat. A plecat să exploreze curtea, casa, jucăriile, orice era mai interesant decât ce încerca doamna aceea să facă acolo. 
• mai contează dinamica grupului și cum rezonează copilul cu ceilalți copii. Al meu băiet, fire foarte sociabilă, de data asta nu a fost atins la coarda sensibilă de niciunul dintre copii. I-a cam ignorat cu mare clasă. 
• dacă atelierul la care mergi abordează ceva ce nu ai mai făcut cu el acasă, cred că sunt mai multe șanse să fie interesat. Eu am mai pictat cu el de câteva ori și știam că interesul lui e moderat, dar m-am gândit că fiind mai mulți artiști la un loc o să fie mai interesant. Activitatea în sine nefiind nouă pentru el, pesemne că nu a fost prea impresionat. 
• dacă mergi la ateliere care presupun activități ca pictura, modelajul sau mai știu eu ce chestie în urma căreia copilul se poate murdări, ia câteva schimburi de acasă și lasă copilul să exploreze, să se murdărească. A fost destul de aiurea să aud mămici care erau stresate că se murdărește copilul...
• locație unde se ține atelierul să fie cât mai aproape de casă. Un drum lung la dus și la întors nu vor fi deloc prielnice pentru cel mic. 
• e foarte important ca atelierul să se potrivească cu firea celui mic: dacă e o fire energică, care nu stă locului caută ceva activ, dinamic, nu pictura ca mine:)))); dacă e o fire care petrece mult timp în activități statice merită încercate atelierele de pictură, desen, cele senzoriale. 

Sincer, dacă stau bine să mă gândesc, pentru mine toată treaba asta nu-și merită banii. Mă gândeam când mă întorceam acasă că de banii pe care i-am dat aș fi putut să-i cumpăr un set nou de playdough, niște pensule, un bloc de desen de 210 mg și câteva vopseluri cu care ne-am fi putut distra mult mai mult timp. 

Nu regret că am fost, pentru că altfel nu aș fi conștientizat toate cele și-n plus piticul s-a simțit bine și a țopăit și alergat până a obosit. Îmi plus, mi-am dat seama că de cele mai multe ori atelierele vizează părinții care nu fac acasă activități cu copii, și sincer nu intru la categoria asta, pentru că sunt într-o căutare constantă de chestii noi și interesante pentru pitic sau părinții care nu au disponibilitatea să lase copii acasă să-și facă de cap cu diverse, iarăși, o categorie la care nu intru. Nici nu m-am gândit până acum la asta. 

Așadar, eu mă voi rezuma pentru perioada următoare pe mers la teatru, la muzee, la o plimbare cu autobuzul turistic supraetajat, mers la locurile de joacă unde să poată face escalandă, să țopăie și să alerge până când se plictisește. Ah, și o să iau și niște nisip kinetic, ca simt că e momentul prielnic, plastilina de la playdough dispare prea repede din peisaj pentru că o uită pe afară și nu reușesc tot timpul să fiu pe fază să o pun la loc.

Amalgam

Pe bune că nu am găsit un cuvânt mai bun care să caracterizeze multitudinea de gânduri care viețuiesc în mintea mea. Alerg între cursul de psihologie și cel de neuroeconomie, mă chinui să pun ordine în sertarele, dulapurile din toată casa, tot frământ niște gânduri alimentare, îmi trec cel puțin 5 idei de subiecte pentru blog, acum m-am apucat să fac ordine-n blogurile pe care le urmăresc (de aproape 2 fucking hours), vreau sa termin de citit Mintea absorbantă a Mariei Montessori, dar și cartea despre inteligență spirituală, mă gândesc și caut idei de activități pentru mergăreț (în fiecare zi vin măcar cu o idee nouă,  și da, aș vrea să le pun pe toate într-un post, cândva), mă tot țin să caut niște fonturi cool pentru blog, vreau să caut niște idei de chestii de mâncat pentru weekend, chestii pe care să le mănânce și jumătatea semnificativă (burgeri de sfeclă nu au fost prea apetisanți pentru carnivorul din el), mai vin și niște revelații peste mine (dat fiind că am băgat prea multă psihologie în ultima vreme), plus că am tot descoperit câteva bloguri faine pe care vreau să le citesc de la un capăt la altul. Deci, mă agit puternic. Și am obosit. Dar, nu pot să dorm, că-s în vrie.  Vreau să fac atât de multe lucruri în cele 5 ore libere pe care le am într-o zi, încât mă simt fix ca atunci când eram la birou cu lista lungă de 5 pagini. D-aia nu-mi plac listele. Și chiar dacă am tot ajuns la concluzia că nu se poate fără listă, în continuare opun rezistență. Norocul meu este că săptămâna asta omu' și-a luat permisul de motor și a venit foarte târziu din diverse motive: examen, lecții la poligon, sărbătorit ba permisul, ba prima ieșire cu motorul.

No, ca să mai eliberez presiunea gândurilor o să urmeze o serie de chestii pe care aș fi putut să le scriu în 5 posturi diferite, dar pe bune că trebuie să le tai de pe lista mea mentală, că altfel crăp.

Deci, pentru garderoba de toamnă culorile din Pantone fall-winter 2014. Dacă tot mi-am făcut curat în sifonier să mai cumpărăm niște haine, zic. Și aici, mai pe larg catalogul complet care conține și culorile pentru bărbați. Radiant Orchid e culoarea anului 2014, dar pe mine nu mă încâtă atât de tare. Prefer nuanțele de verde, Sangria și Royal Blue și Cognac. De fapt, îmi plac toate, mai puțin culoarea anului!

Bloglovin.com  excelent și minunat pentru cei care au tone de bloguri pe care le urmăresc. Adaugi frumos în listă blogurile preferate și vin toate feed-uri. Un fel de facebook al blogurilor. Mare lucru! Inteligent omul de l-a inventat.

În ultima vreme am tot descoperit foarte multe site-uri gen Coursera, de unde afli lucruri noi. Așa că adaug la lista mea de site-uri pentru perfecționarea cunoștiințelor Khan Academy și Gibbon. Au un sistem diferit de Coursera, cadrul e informal, acumularea informațiilor se face în ritmul pe care îl stabilești tu, nu este academic și atât de științific. 

Avem catalog nou Ikea 2015, abia aștept să dau o fugă să-mi iau niște cutii drăgute pentru dulap. Am rearanjat mobila în dormitor, că nu am stare și aveam nevoie de activitate interesantă pentru copilul cel-fără-de-stare și împinsul mobilei prin casă pare-se că a fost un succes masiv. Și niște cuiere colorate pentru camera copilului (sunt mega drăguțe) și-mi place și covorul ăsta și perna asta și mă opresc aici. Ah, mi-am amintit că am nevoie și de niște recipiente pentru condimente și vreo 2-3 borcane d-astea. Sunt nebună, mi-e clar. 

Și fiindcă nu am găsit nicio rețetă interesantă mâine o să mâncam o conopidă la cuptor și un experiment de prăjitură cu prune și mere și migdale făcută cu aluat de brioșe. 

O să văd cum reușesc să nu uit să fac minunăția asta de puzzle pentru ăsta mic. Am luat ideea de pe un grup de pe facebook, mi se pare genială. Jumătati de poze, plastifiate. Ușor și simplu de făcut!

Viața la țară

De câteva zile ne-am retras la țară, la bunica (mama mea) să profităm de aerul curat de aici, de flori, de livadă, de animale, de liniște. În București este o căldură atât de insuportabilă încât cu greu mai făceam față celor 30 de grade din apartament.

Aici mă simt ca-n copilărie. Hrănim păsările, fugărim rațele, smulgem buruian, culegem diverse legume și fructe din grădină, ne jucăm în pământ. Da, da, la plural pentru că amândoi facem aceste activități cot la cot, cu zâmbetul până la urechi!

Ieri am cules fasole ca să o congelăm. Noi puneam fasolea în găleată, băiatul o scotea și o mânca. Apoi a năvălit într-o tufă cu coacăze roșii. După ce s-a înfruptat copios s-a apucat să smotocească o varză, să dea cu un băț după niște caise, doar-doar or pica de acolo din copac, de unde stăteau cocoțate și îi făceau cu ochiul. 

Am cules mere ca să facem o plăcintă, am alergat prin trifoi.

Mi se pare totul minunat! Absolut minunat! Ne e dor de tati (e plecat într-o delegație), dar în câteva zile revine și se va alătura escapadei noastre la țară. Pe bune că m-aș muta și mâine la casă, dacă aș putea. Până atunci, continui să visez la casa noastră de poveste în timp ce mănânc o bucată savuroasă de plăcintă. Și, da, încerc să trăiesc la maxim toate zilele astea că timpul trece atât de repede când ți-e bine... Mâine aș vrea să revin cu mai multe poze!

Activităţi senzoriale pentru pitici - 2

De ziua copilului am testat făina. A fost fascinat şi de făină, dar parcă mălaiul i-a plăcut mai mult, cred eu, din cauza faptului că îl aseamănă cu nisipul.

Ce a avut la îndemână: un pahar cu făină, o formă de brioşă din silicon, o strecurătoare mică, o linguriţă şi o farfurie mică.

A pipăit făina, a scuturat-o, a aruncat-o, a scos-o din pahar cu mânuţa şi a pus-o pe farfurie, a gustat-o şi aparent chiar i-a placut. S-a amuzat când i-am arătat cum se cerne făina, a încercat şi el, până la urmă s-a dat bătut şi a molfăit strecurătoarea. Toată distracţia a durat vreo 15 minute. De data asta nu i-am pus apă peste făină ca să vadă ce se întâmplă, însă intenţionez să fac o tartă săptămâna asta şi atunci o să ne jucăm cu aluatul. Am mai experimentat când era pe la vreo 10 luni şi a fost mega entuziasmat.

La final, omu' nostru a făcut şi curătenie! Ce să vrei mai mult?!

Activităţi senzoriale pentru pitici - 1

Recunosc că-mi plac la nebunie toate activităţile senzoriale pentru pitici. Îmi plac atât de mult încât mă joc cot la cot cu fii-miu. De câteva zile îmi propusesem să reluam pipăitul de mălai, făină, orez etc. şi astăzi am avut şi dispoziţia necesară, nu de alta, dar e nevoie de dispoziţie bună ca să dai cu aspiratorul şi mopul după toată joaca asta, că ţi se lipeşte mălaiul astă şi de suflet.

Aşa că, după gustarea de dimineaţă i-am pus domnişorului un pahar plin cu mălai. S-a uitat mirat la el, însă în mai puţin de 5 secunde deja era cu mâna în el scoţând mălaiul şi punându-l pe o farfurioară. Şi uite aşa vreo 5 minute a luat cu pumnul lui mic mălaiul din pahar şi-l punea în farfurioară până când s-a gândit sa ducă paharul la gură şi să bea din el...evident că de băut nu a băut dar a vârsat o parte de mălai în sân:))))) Şi-a pus şi-n cap, şi-n poală, l-a pipait, l-a împărţit în grămăjoare, l-a aruncat pe jos până s-a plictisit şi am avut eu geniala idee de a turna nişte apă peste mălaiul rămas. Mare greşeală! S-a lipit mălaiul şi mai bine, de el şi de mine:)))) Apoi am făcut curat, parte care îi place la nebunie şi apoi l-am băgat în cadă ca să-l spăl. Când l-am schimbat de pampers era plin de mălai:)))) Una peste alta, piticul s-a distrat straşnic, eu m-am uitat fascinată la el de cât de fascinat era şi am propus ca mâine să-i dau un pahar cu făină!