Vine vremea rea

Azi am avut o zi mai proastă și am ieșit foarte târziu pe afară, așa că am decis să stăm în părculețul din spatele blocului. La nici 5 minute după ce ne-am ocupat amândoi locurile în leagăn a apărut o doamnă în vârstă, cu chef de conversație. Am așa un chef de cucoanele astea, nu știu cum mă găsesc tocmai pe mine, fix când sunt în cea mai ciufută dispoziție (cineva care mă știe bine ar zice că-s ciufută tot timpul, dar asta e altă poveste:D).

Fără să o bage cineva în seamă, nici măcar cu fața către ea nu stăteam, ni se adrează:

- Mi-a recomandat vânzătoarea de la Tip Top un pateu d-ăsta cu caise. E așa bun și e numai 1 leu. Ar trebui să luați și dvs. să îi dați copilului că e dulce și bun. Ia uite cum se uită la mine când mânânc. Ți-e poftă puiule?

Prima mea reacție, logic, a fost să ignor. M-am gândit totuși să îi răspund cucoanei că nu îi dau dulciuri din comerț că e prea mic. De obicei e suficient. Uneori se mai găsește câte cineva să îmi țină predică ca vezi tu mamă, îl ferești, dar până când? Că apoi întră în colectivitate, apoi nu e păcat să nu guste și el, îl privezi de așa bunătăți. Eh, cucoana asta era ca vrăjitoarea din Hansel și Gretel. Dulce și mieroasă și insistentă. 

- Dar de ce să nu îi dați? Ia uitați că poftește, se tot uita la mine cum mănânc. Imi dați voie să îi dau?

- Nu, doamnă. V-am zis că nu îi dau dulciuri, nu mai insitați, vă rog. 

- Dar poftește, i-o fi foame?!

- E ora prânzului, nu îi dau dulciuri înainte de masa. Vă rog nu mai insistați.

Dacă vede că nebuna nu poate fi înduplecată, îi zice copilului:

- Mami nu mă lasă să îți dau.

Mai stă puțin pe banca din spatele nostru, mai foșnește puțin ambalajul pateului ca să fie sigură că ăsta mic se mai întoarce către ea o dată.

- Ia uite, vine vremea aia rea, trebuie să mergem acasă.

Mai stă câteva minute și iar se adresează copilului. 

- De ce te uiți la mine, vrei să vorbesc cu tine?

Liniște. Săracul copil habar nu are ce-l întreabă. 

Se ridică și o ia cătinel spre una din ieșirile parcului, însă mai face o oprire în fața noastră la leagăn. 

- Stați în zonă?

- Dar de ce vreți să știți?

- Păi vine vremea rea, cu vânt și ploaie și dacă stați departe ar trebui să o luați spre casă.

- Până acum nu a murit nimeni că a fost plouat. Nu vă faceți griji pentru noi că vom fi bine.

- (către copil) Eu plec. Mai vii și mâine în parc? Ca eu vin si maine. Acum plec că vine vremea rea.

O să vină vremuri rele dacă o să tot continuăm să ne băgăm în ciorba altora și să dam sfaturi pe care nu le cere nimeni.

Da, call me a biatch, dar așa mi s-a luat să mi se spună ce să fac, cum să-mi hrănesc copilul, cum să-l cresc, cum să-l educ. Primesc sfaturi și recomandări constant, fără să le fi cerut. Eu nu mă apuc pe stradă să le spun oamenilor ce să facă. Unii țipă la mine, alții mă ceartă, foarte puțini vorbesc frumos și politicos ca doamna de mai sus, însă niciunul nu înțelege că nu e treaba lui cum aleg să îmi cresc copilul. Oi părea eu tânără, poate arăt pierdută în spațiu, dar deja mi s-a umplut paharul. 

Ménage à trois

3 puştani pe o bancă: un el, skater, o ea, rebelă şi dezinvoltă, un alt el, mai cuminte şi nu la fel de rebel, cu bicicletă. 

Mi-au atras atenția când ea părea că mai are puțin şi se sufocă de cât de adânc îi băga skaterul limba pe gât, era toată un cocktail molotov de hormoni, gata să treacă la pasul următor, fară să-i pese de cei din jur, nici măcar de amărâtul de biker care stă ca prostul lângă ei şi se gândeşte când o să aibă şi el parte de aşa ceva. Trec peste cât de stânjenit era de amorul colocatarilor de pe bancă şi de penibilul situației și mă apuc să-i examinez cu mai multă atenție. În special, pe el, bikerul care îmi lasă impresia ca salivează puternic la femeia din puştoaica de lângă el.

Îmi iau ochii de la ei câteva clipe, căci situația era prea penibilă. Bikerul se uita în jur în timp ce ceilalți doi mai aveau puțin şi făceau şi un pic de sex, așa cu tot cu haine pe ei.

- Dă-o mă în pula mea de treabă! Tu eşti prost?! Cum crezi că văd la spate? Fă-mi o poză! Zise ea bikerului, care, fără să scoată un cuvânt, s-a executat. A mormăit el ceva, dar nu am auzit.

Dau să mă dumiresc ce am pierdut.

Hai, mai fă-mi o dată, dar nu mă trage prea tare de păr!

Bikerul nostru îi strângea părul într-o coadă gagicii noastre sălbatice. Bă, eşti nebun? Ăştia au reinventat ménage à trois-ul:))) Băiatul ăsta ar fi făcut orice ca să o atingă pe fata asta. Oriceeee! Ce băiat are o plăcere sadică să facă pe hair stylerul? Nu mai aveam niciun dubiu ca bikerul este cât se poate de îndrăgostit de femeia skaterului.

În timpul ăsta, skaterul mesteca sictirit o gumă, aruncându-i diverse priviri gagicii lui, de bărbat dur, inabordabil și nepăsător. Asta mică era udă toată şi, din când în când, îl mai pizduia pe bikerul stylist ca ba o trage de păr, ba că nu face bine. V-ați prins voi de cum stă treaba. Master and the slave, varianta 14-16 ani.

Normal că fata noastră nici nu vrea să-i vadă moaca bikerului, că e pămpălău, cu toate că în sinea lui băiatul poate fi de n ori mai băiat adevărat şi de caracter decât skaterul nostru plin de el şi de persoana lui dură, cool şi rebelă. Skaterul e the cool dude, nu dă doi bani pe nimeni şi asta mică nu mai ştie cum să-l încalece mai repede.