Ce pot face 4 ore de somn, 4 ore de somn legate?

O mamă care de obicei nu doarme mai mult de 2 ore legate pe noapte, atunci când doarme 4 ore legate se simte ca şi cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de ambele picioare. Cel puțin, eu așa mă simt. Și sunt atât de fericită de parcă aș fi dormit nu 4, ci 8 ore. Culmea e că nu mai pot adormi la loc, în ciuda eforturilor depuse timp de o juma de oră. Am numărat oi, am încercat să mă gândesc la lucruri frumoase și relaxante, m-am foit de o parte pe alta, până când m-am hotărât să mă dau jos. Inevitabil am ajuns în fața calculatorului să scriu, să mă ocup puțin și de cursurile de pe Coursera pe care le-am abandonat în ultimele 2 săptămâni din cauza celor 4 dinți care i-au ieșit ăstuia mic. Mda, la 5 dimineața eu am ochii cât cepele, energie cât să fac curat în toată casa, să gătesc cel puțin 3 feluri de mâncare. 

Deci, 4 ore de somn legate îți pot da atâta energie cât nu ai avut toată săptămâna. Păcat că peste vreo 8 ore, adică pe la prânz așa, o să mi se facă un somn de nu o să mai știu cum mă cheamă și o să vreau să dorm oriunde văd cu ochii. Până atunci, mă voi bucura de cele câteva ore rămase până se trezește ăsta mic și voi face tot ce nu am apucat toată săptămâna. Ahh, timp pentru mine...trăim cu impresia că nu mai existi!

Paradoxul somnului

Paradoxul somnul este să fii rupt de oboseală și să nu adormi. Să stai așa cu ochii în tavan și să numeri oi sau stele sau ce-ți mai trece prin cap. Avioane, mașinuțe, mărgele, fluturași!

Săptămâna trecută adormeam la 8, hai 9 cu maximă indulgență. Eram atât de obosită încât după 12 ore de somn simțeam nevoia să mai dorm încă 12. Plus că dormeam și la prânz cu ăsta mic.

Săptămâna asta, după 2 nopți cu treziri din juma în juma de oră, sunt mult mai obosită ca săptămâna trecută, dar stupoate nu pot dormi. Creierul meu refuză să doarmă. Se înverșunează. Se luptă să-mi demonstreze că după 12 ore de alergat după micul explorator pot să mai petrec încă 4 scriind, citind, uitându-mă la filme. Simt că face mișto de mine. Eu chiar vreau să dorm! 

Explicația științifică o știu. Deoarece corpul nu se poate odihni atunci când vrea el secretă adrenalină ca să depășească punctul critic, iar apoi somnul vine mult mai greu. Fix ca la copiii mici. Adică mie mi s-a făcut somn azi la 5 după-amiază. Îmi cădeau efectiv ochii în gură. Din păcate nu aveam cum să dorm. Copilul era călare pe mine să ieșim afară, eu d-abia reușeam să mă adun din pat. A venit boostul de adrenalină, m-am pus pe picioare și când în sfârșit am avut ocazia să dorm corpul meu a zis nu. Nu se doarme la ora asta, pune mâna și consumă toată adrenalina din sistem.

Și nu știu cum se face că de fiecare dată când mă bag în pat și ochii mi-s grei și zic gata, în sfârșit adorm, se trezeste copilul. Săptămâna asta așa a fost în fiecare zi. E cumva vreo lege a lui Murphy?