Despre Factorul V Leiden

Înainte de odrasla noastră am pierdut o sarcină la vreo 6 săptămâni. Am zis că se mai întâmplă, nu e cazul să ne agităm prea tare (chiar dacă în sinea noastră ne-am agitat şi nu ne-am putut explica cum de s-a întâmplat), ce-i drept eram conştienţi că este foarte greu de identificat cauza adevărată a unui avort spontan şi ne-am canalizat energiile pentru o nouă încercare. La nici 3 luni după, am rămas însarcinată, dar pe la 13 săptămâni de sarcină m-am internat de urgenţă, cu iminenţă de avort. După analize mai amănunţite am descoperit că am deficit de factor V Leiden si mi-am făcut profilul genetic conform căruia am aflat că am: mutaţia 20210 G>A în factorul II a fost identificată în stare heterozigotă şi mutaţia 1691 G>A în factorul V a fost identificată în stare heterozigotă. Medicul hematolog mi-a prescris Clexane 0,6 ml pe toată sarcina şi după ce am născut încă o lună 0,4 mg. Nu aş putea spune că am sărit în sus de fericire, însă dată fiind situaţia am dus tratamentul profilactic până la capăt cu stricteţe. 

Am început să citesc din nou despre factorul V Leiden pentru că mă gândesc la un bebe no. 2, însă partea cu injecţiile şi monitorizarea mă cam deprimă. M-am gândit că nu strică să pun la un loc toate resursele pe care le-am citit până acum, poate vor fi de ajutor vreunei viitoare mame sau actuale mame care se confruntă cu deficitul de factor V Leiden, care necesită o monitorizare mai atentă a sarcinii şi în cele mai multe cazuri, tratament profilactic pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge la nivelul placentei. Aşa că m-am pus pe tradus sau copiat diverse informaţii pe care le-am considerat relevante, le-am pus cap la cap atfel încât să aibă o structură şi cursivitate. La finalul postării am pus link-uri cu toate articolele pe care le-am citit despre acest subiect. Unele sunt destul de tehnice şi necesită ceva mai multe cunoştiinţe medicale, altele sunt mai uşor de parcurs. Cam toate sunt în engleză, însă am avut parte de o surpriza foarte plăcută, când am descoprit un studiu realizat în cadrul Departamentului de Biochimie Medicală de la Universitatea Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca. M-am bucurat enorm că şi la noi în tară există interes pentru acest subiect.

NOTA: ORICE DECIZIE PRIVIND PROFILAXIA PENTRU PREVENIREA TROMBOZELOR IN TIMPUL SARCINII IN RANDUL FEMEILOR CU FACTOR V LEIDEN TREBUIE DISCUTATA CU MEDICUL HEMATOLOG SI GINECOLOG. ACEST ARTICOL NU REPREZINTĂ O INDICAŢIE MEDICALĂ ŞI TREBUIE PRIVIT CA UN MATERIAL DE INFORMARE.

Deci, ce este factorul V Leiden?

Factorul V Leiden este o tulburare de coagulare a sângelui. Aceasta nu este o boala. Factorul V este o proteină care este necesară pentru ca sângele să se coaguleze în mod corespunzător. Unii oameni nu au o formă normală a proteinei ​Factor V. În schimb, au o formă diferită numită Factor V Leiden. Acest lucru este cauzat de o modificare (mutație) în gena pentru această proteină. Gena diferită care e vinovata pentru proteina ​​Factor V Leiden este moștenită de la unul sau ambii părinți.

Proteina Factor V Leiden este mai greu de "oprit" (de către proteina C activată) decât proteina normală ​​Factor V. Acest lucru predispune la formarea de cheaguri de sange, aşa numita trombofilie, care este o boală. 

Dacă aveți Factor V Leiden, aveți o șansă mai mare de a dezvolta cheaguri de sânge: în venele profunde în picioare (numită tromboză venoasă profundă sau TVP) sau în plămâni (numită embolie pulmonară sau PE). Ambele tipuri de cheaguri sunt periculoase.

Cum afectează Factorul V Leiden procesul de coagulare?

Atunci când suntem răniți, corpul nostru opreşte sângerarea schimbând sângele lichid într-un cheag, adică un fel de dop care blochează scurgerile din vasele de sange deteriorate.

Corpul nostru are mai multe proteine ​​diferite care fac acest lucru. Trebuie să existe un echilibru între aceste proteine ​​pentru a fi siguri că există suficientă putere de coagulare:

• puterea de coagulare insuficientă duce la probleme de sângerare 
• prea multă putere de coagulare poate duce la formarea de cheaguri de sânge periculoase 

Factorul V este una dintre proteinele necesare pentru formarea cheagurilor de sânge. Acțiunea de coagulare a Factorul V este controlată de o altă proteină ​​numită proteina C ​​activată. Pentru a opri sângele de la formarea cheagurilor, proteina C activată opreşte cu succes acţiunea proteinei Factor V. În schimb, Factorul V Leiden rezistă acţiunii proteinei C activată, ceea ce înseamnă că durează mai mult până proteina C activată reuşeşte să oprească Factorul V Leiden. Acest lucru înseamnă că coagularea continuă mai mult decât de obicei. De aceea, Factorul V Leiden este uneori numit rezistenţă la proteina C activată (APCR).

 

Cum se transmite Factorul V Leiden?

Există 2 tipuri de gene Factor V, care sunt transmise de la părinți la copii. Fiecare om moșteneşte o gena de la mamă și una de la tată. Cel puțin 1 din genele moștenite este gena mutant care produce proteina ​​Factor V Leiden.

Factorul V Leiden heterozigot 

Dacă aţi moştenit 1 genă Factor V Leiden de la un singur părinte, aveţi tipul heterozigot de Factorul V Leiden.

• Aveți o gena Factor V Leiden de la un părinte și o genă normală Factor V de la celălalt părinte. 

• În corpul tău ai 50% Factor V Leiden şi 50% Factor V normal 

• Acest lucru se întâmplă la aproximativ 5 din 100 de persoane din rasa caucaziană.

Imaginea este preluată de aici 

Factorul V Leiden homozigot

Dacă ați moștenit două gene Factor V Leiden, aveți tipul homozigot de Factor V Leiden.

• Aţi moștenit o genă Factor V Leiden de la mamă şi una de la tată.
• În corpul tău ai 100% din Factor V Leiden și nimic din Factor V normal.
• Acest lucru se întâmplă la mai puțin de 1 din 100 de persoane.

Imaginea este preluată de aici 

În Genetics in Medicine (2011) 13, 1–16 am găsit un articol FactorV Leiden thrombophilia care prezintă o serie de statistici interesante referitoare la incidenţa la nivel global a persoanelor cu Factor V Leiden, atât cu tipul heterozigot, cât şi cu tipul homozigot.

Imaginea este preluată de aici 

Ce riscuri presupune prezenţa Factorului V Leiden?

Riscul de formare a cheagurilor de sânge

Având Factor V Leiden înseamnă că aveți o șansă mai mare de a dezvolta un cheag de sânge periculos la nivelul picioarelor (tromboză venoasă profundă - TVP) sau plămânilor (embolism pulmonar -EP). 

Aproximativ 1 din 10.000 de oameni vor dezvolta o TVP sau EP în fiecare an. 

Riscul crește odată cu vârsta: 

• copii mici au un risc de 1 la 100.000 pe an 

• cei de 20 de ani au un risc de 1 la 10.000 pe an 

• cei de 40 de ani au un risc de 1 la 1000 pe an 

• cei de 80 de ani au un risc de 1 la 100 pe an

Pentru persoanele cu Factor V Leiden gena de tip heterozigotă crește ușor șansa de dezvoltarea unui cheag de sânge, în timp ce prezenta formei homozigote face ca riscul să fie mult mai mare.

Alte riscuri

Prezenţa Factorului V Leiden nu pare a crește șansele de a dezvolta un atac de cord sau accident vascular cerebral. Acesta nu este asociat cu o creștere a riscului de cancer sau defecte de naştere. 

Unele cercetari sugerează că femeile cu gena Factor V Leiden, care au avut pierderi de sarcină, pot avea un risc mai mare de avorturi spontane.

Factorul V Leiden şi sarcina

Aici ajungem în punctul care mă interesează în mod special. Provoacă prezenţa Factorului V Leiden pierderea unei sarcini, ce riscuri există de-a lungul unei sarcini? Se poate duce o sarcină la capăt fără tratament profilactic? Câte persoane care au Factor V Leiden şi nu ştiau de existanţa lui au dus la capat o sarcină sănătoasă? Câte persoane au descoperit că au această mutaţie după mai multe sarcini pierdute şi a fost considerată cauza principală a avorturilor spontane? Problema este că există foarte puţine studii care să răspundă la aceste întrebări, probabil şi pentru că mutaţia a fost descoperită prin 1994, din greşeală de Prof R. Bertina (am tot căutat articolul iniţial, însă nu l-am descoperit încă). 

Ce zic studiile?

Există evidenţe limitate care să dovedească că profilaxia trombofiliilor este eficientă în prevenirea pierderilor de sarcină recurente în cazul femeilor care au o mutaţie a factorul V Leiden.

1. Younnis et al au realizat un studiu prin care să determine efectul profilaxiei trombofiliei în sarcină la femeile care au mutaţia Factorul V cu istoric de avorturi recurente:

• Studiul are la bază un eşantion aleator necontrolat 
• 56 de femei cu un istoric de 2 sau mai multe sarcini consecutive au fost înscrise în studiu –20 de femei au fost depistate cu rezistentă la proteina C activată (din acestea 20, 12 femei au fost descoperite cu o mutaţie a factorului V Leiden) 
• Din cele 12 femei cu mutaţia factorului V Leiden, 7 au rămas însărcinate – 6 femei au luat profilactic doze mici de aspirină şi heparină cu greutate moleculară mică; 1 femeie a luat doar doză mică de aspirină; din cele 7 sarcini – 5 s-au concretizat prin naşteri, iar 2 au fost avorturi la vârste gestaţionale mici (71% rată de supravieţuire) 
• Aceste 7 femei au avut anterior 36 de sarcini, din care 29 au fost avorturi (19% rată de supravieţuire) 

Acest studiu arată oarecum că tratamentul profilactic al trombofiliei îmbunătăţeşte sanşa de reuşită a sarcinii în rândul femeilor care au factor V Leiden, însă datorită numărului de femei incluse în acest studiu şi a designului cercetării (necontrolat), rezultatele acestui studiu trebuie să fie interpretate cu prudenţă.

2. La noi în tară s-a realizat un studiu în cadrul Departamentului de Biochimie Medicală de la Universitatea Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca din care redau mai jos rezumatul articolului:

Introducere: Mutaţia factorului V Leiden reprezintă cel mai frecvent factor de risc trombofilitic. Obiective: Evaluarea mutaţiei factorului V Leiden în cazul femeilor cu avorturi spontane.

Selecţia pacienţilor: Am testat pentru prezenţa mutaţiei factorului V Leiden, 56 femei cu avorturi spontane în diferite trimestre de sarcină (vârsta medie ± SD: 29,42 ± 3,24 ani, mediana 30), comparativ cu 42 femei cu cel puţin o sarcină normală (vârsta medie ± SD: 28,97 ± 3,59 ani, mediana 29). 

Metode: Prevalenţa mutaţiei factorului V Leiden s-a stabilit utilizând metoda "single strand conformation polymorphism" (tehnica SSCP) şi confirmarea rezultatelor prin analiza genei factorului V (FV) utilizând tehnica RFLP (analiza fragmentelor de restricţie). 

Rezultate:

• 18 din cele 56 femei cu avorturi spontane şi 4 din cele 42 femei din grupul de control au fost pozitive pentru mutatia factorului V Leiden (32,14% versus 9,52%, odds ratio (OR) 4,5, 95% IC [1,39-14,54], p < 0,01). 
• 14 din cele 56 femei cu avorturi spontane si una dintre cele 42 femei din lotul de control au fost heterozigote pentru mutatia factorului V Leiden (25% versus 2,38%, odds ratio (OR) 13,67, 95% IC [1,71-108,73], p < 0,01). 
• 4 din cele 56 femei cu avorturi spontane şi 3 din cele 42 femei din grupul de control au fost homozigote pentru mutaţia factorului V Leiden (7,14% versus 7,14%, odds ratio (OR) 1, 95% IC [0,21-4,72], p=0,69). 

Concluzii: Studiul nostru arată că există o asociere între mutaţia factorului V Leiden şi riscul pentru avorturile spontane. Se recomandă diagnosticul pentru mutaţia factorului V Leiden în cazul femeilor cu avorturi spontane fără cauze aparente. Rezultatele obţinute prin tehnica PCR- SSCP au fost identice cu cele obţinute prin metoda PCR- RFLP. Mai mult, metoda PCR- SSCP este mai puţin costisitoare comparativ cu tehnica PCR- RFLP, deoarece se elimină utilizarea enzimelor de restricţie.

3. Un alt articol Thrombophilia is common in women with idiopathic pregnancy loss and is associated with late pregnancy wastage își propune să descrie caracteristicile trombofiliei la femeile cu pierderi de sarcină idiopatice (boală independentă de alte afecțiuni ale organismului, având propriile ei cauze). Concluzia la care au ajuns cercetătorii a fost că trombofilia a fost găsită în majoritatea (66%) femeilor cu pierderea sarcinii idiopatică. 

Ce complicații pot apărea în sarcină?

Datele disponibile indică faptul că Factorul V Leiden este asociat cu un risc realativ mai crescut de pierdere a sarcinii și, eventual, alte complicații, cum ar fi preeclampsia, restricția de creștere intrauterină și placenta abruptio. Cu toate acestea, o mutație factor V Leiden este cel mult unul dintre mai mulți factori favorizanți care contribuie la aceste rezultate negative.

Pierderea sarcinii 

Un număr mare de studii de caz a constatat o prevalență ridicată de Factor V Leiden heterozigot (până la 30%) la femeile cu pierderi recurente inexplicabile de sarcinii, comparativ cu 1-10% în grupurile de control, ceea ce sugerează o creștere de 2-5 ori a riscului. Într-un studiu prospectiv, persoanele cu Factor V Leiden heterozigot cu un istoric de avort spontan precoce recurent au avut o rată semnificativ mai mică a natalității (38%) decât femeile cu un istoric similar de sarcini nereușite, dar fără mutație (69%). Cu toate acestea, alte studii nu au descoperit vreo asociere cu pierderea sarcinii și au sugerat că mutația nu are nici un efect asupra rezultatului unei sarcini ulterioare după o primă sarcină pierdută. Câteva meta-analize au descoperit o asociere puternică cu sarcinile pierdute. 

Unele dovezi sugerează că femeile cu Factor V Leiden au un risc mai mare de pierdere a sarcinii la o vârstă gestațională mai înaintată decât la începutul sarcinii. O meta-analiză a constatat că o mutație heterozigotă conferă un risc de 2 ori mai mare pentru pierderea inexplicabilă a unei sarcini la o vârstă înaintată de sarcină și un risc de 4 ori mai mare pentru pierderea în al doilea trimestru comparativ cu primul trimestru. Factor V Leiden heterozigot a fost asociat cu un risc de 4 ori mai mare de făt mort inexplicabil și un risc de 11 ori mai mare de naștere a unui copil mort asociat cu necrozarea placentară. Un studiu recent a constatat că femeile homozigote au avut un risc de 5 ori mai mare de pierdere fetală târzie (după 12 de săptămâni de sarcină) decât femeile heterozigote și un risc de 11 ori mai mare decât femeile fără mutație. În contrast, frecvența precoce (primul trimestru) de pierdere a sarcinii a fost similară în toate cele trei grupuri, sugerând faptul că mutația are o asociere puternică cu pierderea târzie a sarcinii. O posibilă explicație este că pierderile târzii ale sarcinii reflectă o tromboză la nivelul vaselor placentare, în contrast cu pierderile din primul trimestru, care sunt mai frecvent atribuite altor cauze. Cu toate acestea, alte dovezi sugerează că Factorul V Leiden crește riscul de pierdere timpurie a sarcinii (primul trimestru).

Alte complicații obstetrice 

Deși preeclampsia, restricția de creștere intrauterină și desprinderea de placenta pot, de asemenea, implica afectarea perfuziei placentare, asocierea lor cu Factor V Leiden este controversată. Rezultatele contradictorii raportate în diferite studii pot reflecta diferite criterii de diagnostic și de selecție, diferite grupuri etnice, precum și numărul mic de cazuri incluse. 

Preeclampsia este o tulburare complexă și este puțin probabil ca un singur defect trombofilic să joace un rol major de cauzalitate. Multiple studii, inclusiv câteva meta-analize, au găsit un risc crescut de preeclampsie la femeile cu factor V Leiden. Alte studii nu au găsit nicio asociere. Rezultatele contradictorii ale acestor studii sugereaza ca Factorul V Leiden heterozigot are cel mult un efect slab cu privire la riscul de preeclampsie. Factorul V Leiden are o asociere puternică cu preeclampsia severă și cu debut precoce decât cu formele ușoare. Femeile heterozigote pot avea un risc mai mare de preeclampsie recurente într-o sarcină ulterioară. Ele pot avea, de asemenea, un risc mai mare de complicații materne grave și rezultate perinatale negative decât femeile fără trombofilie. 

Datele cu privire la riscul de restricție de creștere intrauterină și placenta abruptio sunt mai limitate și, de asemenea, conflictuale. Multe studii sunt retrospective și lipsite de putere argumentativă pentru a detecta o asociere semnificativă. Mai multe meta-analize au găsit un risc crescut de 3 până la 5 de restricție de creștere fetală. În schimb, mai multe studii de caz cu grupuri de control, cohortă și studii prospective nu au găsit nicio asociere. 

Factori de risc circumstanțiali: contraceptivele orale și sarcina au fost cei mai frecvenți factori predispozanti la femei simptomatice. 13% din intervențiile chirurgicale majore au fost complicate de TEV, sugerând o creștere de aproximativ de 20 de ori a riscului. 

TEV si sarcina cu Factor V Leiden

Factorul V Leiden se găsește la 20-46% dintre femeile cu tromboembolism venos (TEV). Mutaţia este asociată cu un risc de 8 până la 52 ori de creștere a riscului trombotic în timpul sarcinii și perioadă puerperală, în comparație cu femeile neînsarcinate fără trombofilie. Riscul este mai mare la femeile în vârstă şi supraponderale. Femeile cu defecte trombofilice multiple sau homozigote au cel mai mare risc pentru TEV în timpul sarcinii. Riscul este crescut de 20 - 40 ori la femeile cu forma homozigotă a factorul V Leiden. Intr-un studiu, riscul de asociere TEV în timpul sarcinii a fost crescut de 9 ori la persoanele cu forma heterozigotă a factorul V Leiden, de 15 ori in protrombină heterozigotă 20210G>A și mai mult de 100 de ori în formele heterozigote duble, ilustrând creșterea semnificativă a riscului, atunci când mutații trombofilice sunt combinate. În studiile realizate pe familiile trombofilice, TEV a apărut ca o complicaţie pentru 4% din femeile gravide care erau de două ori heterozigote (Factor V Leiden și 20210G protrombină) și 16% din femeile cu forma homozigotă a Factor V Leiden, comparativ cu 0,5% din rudele neafectate de această mutaţie. Cu toate acestea, un alt studiu pe familii a constatat un risc de două ori mai mic la femeile heterozigote. Nu au existat evenimente TEV în timpul sarcinii și TEV postpartum complicat decât la 1,8% din sarcini. Prevalenţa TEV legată de sarcină a fost de 9% într-o serie de femei homozigote neselectate.

Cu toate că factorul V Leiden crește riscul relativ de TEV în timpul sarcinii și în perioada post-partum, riscul absolut în rândul heterozigoţilor asimptomatici nu este bine definită. Dovezile disponibile sugerează că incidența absolută a trombozelor în timpul sarcinii este scăzută. Două studii prospective pe femei gravide aleator selectate, testate pentru Factor V Leiden, au raportat rate foarte scăzute de TEV în rândul persoanelor heterozigote (1,1% şi 0%, respectiv). Niciun episod de TEV nu a avut loc în timpul sarcinii sau postpartum intr-un grup de 129 de femei cu Factor V Leiden identificate prin screeningul populației. În mai multe studii retrospective şi meta-analize, riscul estimat de asociare TEV în sarcina pentru femeile heterozigote se afla in intervalul 1 la 125 - 1 la 400 de sarcini. Femeile cu factorul V Leiden homozigot sau trombofilii combinate au o probabilitate mult mai mare de TEV, în intervalul de la 1 la 20 la 1 la 100

Contraceptivele orale şi Factorul V Leiden

Utilizarea de contraceptive orale creşte substanţial riscul de TEV la femeile heterozigote pentru Factor V Leiden. O mutație heterozigotă se gaseste în 20-60% dintre femeile cu antecedente de TEV în timpul utilizării de contraceptive orale. În cadrul studiului Leiden Thrombophilia, riscul de TEV a fost crescut de 4 ori în rândul utilizatorilor de contraceptive orale și de 7 ori la femeile cu Factor V Leiden heterozigot. Cu toate acestea, riscul a fost crescut de 30 de ori la femeile heterozigote care au folosit contraceptive orale, indicând efectul multiplicativ asupra riscului trombotic.

Riscul de TEV este mai crescut de 100 de ori la femeile cu Factor V Leiden homozigot care folosesc contraceptive orale. Riscul creşte semnificativ la utilizatorii de contraceptive orale care sunt de două ori heterozigoti: pentru Factor V Leiden si protrombinei 20210G>.

Contraceptive orale care conțin progestogen desogestrel de a treia generaţie sunt asociate cu un risc de 2 ori mai mare pentru TEV decât preparatele de a doua generație, iar riscul este deosebit de ridicat în cazul Factorului V Leiden heterozigot. Riscul a crescut de 50 de ori în cazul persoanele cu Factor V Leiden heterozigot care au utilizat preparate de generația a treia, în comparatie cu femeile fără mutaţie care nu au folosit contraceptive orale. În ciuda creșterii marcate a riscului relativ, incidenta absolută a TEV este în continuare scăzută din cauza riscului de bază mic în rândul femeilor tinere sănătoase. De exemplu, combinația de Factor V Leiden și contraceptive orale este estimată să ducă la o suplimentare de 28 de evenimente TEV la 10.000 de femei pe an. Într-un studiu de cohorta prospectiv de femei asimptomatice cu Factor V Leiden, riscul de TEV a fost de 1,8% pe an de utilizare de contraceptive orale.

Gestionarea femeilor cu Factor V Leiden în timpul sarcinii

Nu există un consens cu privire la gestionarea optimă a femeilor cu Factor V Leiden în timpul sarcinii. Tratamentul anticoagulant profilactic nu este recomandat în mod obișnuit la femeile heterozigote asimptomatice, cu nici o istorie de tromboză. Aceste femei ar trebui să fie avertizate cu privire la potențialele complicații trombotice și consiliate cu privire la riscurile si beneficiile tratamentului cu anticoagulante în timpul sarcinii. Deoarece riscul trombotic este maxim în perioada de după naștere, ele ar trebui să fie, de asemenea, supuse unui tratament de 4 - 6 săptămâni cu anticoagulante.

Tratamentul anticoagulant profilactic este recomandat pentru femeile cu Factor V Leiden și un istoric de TEV (tromboembolism venos) neprovocat anterior. Heparina cu greutate molecura mica este dată în timpul sarcinii, urmată de un ciclu de 4-6 săptămâni de tratament cu anticoagulante postpartum. Tratamentul profilactic cu anticoagulante ar trebui luat în considerare şi pentru femeile heterozigote cu o tromboza generată de estrogen (asociată cu utilizarea contraceptivelor orale sau sarcină), care sunt, de asemenea, supuse unui risc crescut de recurenţă. Tratamentul preventiv ar putea fi adecvat atât pentru femeile homozigote cât şi pentru femeile asimptomatice care au mutaţii duble heterozigote (Factorul V Leiden şi protrombina 20210G>A) sau care au alte defecte trombofilice combinate, în special cele cu factori de risc coexistente circumstanţiali.

Prevenirea de complicaţii ale sarcinii 

Rezultatele unor studii observaționale și două studii clinice randomizate sugerează că profilaxia cu heparina cu greutate molecura mica (HGMM) poate îmbunătăţi rezultatul sarcinii la femeile cu trombofilie și un istoric de avort spontan recurent inexplicabil sau pierderi târzii ale sarcinii. Pe de altă parte, alte studii au constatat că HGMM nu aduce niciun beneficiu sarcinii. Colegiul American de Medicilor Chest 2008, opinia experţilor si recomandările recente din gidurile de bune practici nu recomanda în mod obişnuit tratament antitrombotic pentru femeile cu Factor V Leiden și pierderea sarcinii, din cauza lipsei de dovezi suficiente care să confirme beneficiile. Profilaxia antitrombotică poate fi luată în considerare în cazul femeile cu Factor V Leiden care au avut avorturi recurente inexplicabile sau pierderea sarcinii târziu, doar după o discuție cu privire la riscurile pe care le presupune tratamentul profilacti și la datele limitate care să sugereze un beneficiu al efectuării tratamentului. Evaluarea riscului trombotic al mamei în timpul sarcinii ar trebui să fie inclusă în decizia referitoare la efectuarea profilaxiei. 

În prezent nu există nici o dovadă că terapia antitrombotică reduce riscul de preeclampsie sau alte complicaţii ale sarcinii la femeile cu trombofilie, inclusiv Factor V Leiden. HGMM nu este recomandată de rutină pentru femei pentru tromboză cu antecedente de preeclampsie .

Resurse:

Un studiu foarte complex realizat de Ulla Kjellberg în 2009, Universitatea din Gottenburg: Factor V Leiden mutation and pregnancy Haemostasis during pregnancy in non-carriers and carriers of factor V Leiden mutation, with special emphasis on placenta-mediated and venous thromboembolic complications and on blood coagulation and fibrinolysis markers for prediction of complications  poate fi accesat aici. Este un raport de cercetare foarte mare (66 pagini), foarte bine scris.

Factor V Leiden thrombophilia, Jody Lynn Kujovich, Portland, Oregon, 2010 

• Factor V Leiden, 
• Deborah L. Ornstein, MD; 
• Mary Cushman, MD, MSc, 2003                            
Factor V Leiden thrombophilia, Genetic Home Reference, 2010

1. Elysée T.M. Hille, 
2. Rudi G.J. Westendorp, 
3. Jan P. Vandenbroucke, and 
4. Frits R. Rosendaal, 1997

Factor V Leiden, Mayo Clinic, 2012

Can Factor V Leiden and prothrombin G20210A testing in women with recurrent pregnancy loss result 
in improved pregnancy outcomes?: Results from a targeted evidence-based review, 2012, Genetics in Medicine Review

Thrombophilia, Information for Patients, University of Iowa Health Care

Factor V Leiden (FVL) / Activated Protein C (APC) Resistance And Blood Clotting, The Children s Hospital, Denver, Colorado

Mortality and Causes of Death in Families With the Factor V Leiden Mutation (Resistance to Activated Protein C)

Factor V Leiden Information for patients and families, McMaster Children s Hospital

http://www.tmj.ro/article.php?art=8618854669124497#abstract

http://www.gpnotebook.co.uk/simplepage.cfm?ID=-1898971061