Alfabetizarea emoţională a băieţilor

"Prima dată ne alfabetizăm emoţional învăţând să identificăm şi să numim emoţiile pe care le simţim; apoi, învăţăm să recunoaştem conţinutul emoţional din voce şi din expresiile feţei sau din limbajul trupului; în al treilea rând, învăţăm să înţelegem situaţiile sau reacţiile care produc stări emoţionale. Cu acestea ne referim la faptul că devenim conştienţi de legătura dintre pierdere şi tristeţe, dintre frustrare şi furie sau dintre ameninţările la adresa mândriei sau a stimei de sine şi teamă. În experienţa noastră cu familiile, am descoperit că majoritatea fetelor primesc de la o vârstă fragedă multe încurajări să fie conştiente de emoţiile lor - să reflecteze la sentimentele lor, să şi le exprime şi să răspundă la sentimentele altora. Mulţi băieţi nu primesc tipul acesta de încurajări şi analfabetismul lor emoţional se vede de la o vârstă mică, atunci când se poartă cu o nepăsare evidentă faţă de sentimentele celor de acasă, de la şcoală sau de la locul de joacă. Mamele sunt deseori şocate de ferocitatea mâniei de care dau dovadă băieţeii, fiii lor de patru sau cinci ani care le ţipă în faţă, le strigă porecle urâte sau chiar încearcă să le lovească. Una dintre cel mai des întâlnite nemulţumiri e că băieţii sunt agresivi şi par nepăsători. Am auzit aceste nemulţumiri şi de la profesori în vârstă care sunt uimiţi de intensitatea furiei băieţilor şi de agitaţia din clase. Mult prea des, adulţii scuză acest comportament punându-l pe seama unei imaturităţi nevinovate, de parcă maturitatea va sosi într-o zi - precum pubertatea - ca să-i transforme viaţa emoţională a băiatului. Dar nu le facem nicio favoare băieţilor ignorându-le absenţa fundamentală a conştienţei. Ignoranţa emoţională a băieţilor îi afectează în mod evident pe ceilalţi, dar îi costă foarte scump şi pe ei înşişi. 

De ce anume au nevoie băieţii ca să devină alfabetizaţi din punct de vedere emoţional? Noi credem că răspunsul este clar. Băieţii au nevoie de un vocabular emoţional care să le amplifice capacitatea de a se exprima în alte moduri decât prin furie şi agresivitate. Ei trebuie să experimenteze empatia atât acasă, cât şi la şcoală şi să fie încurajaţi să o folosească dacă au de gând să-şi dezvolte o conştiintă. Băieţii, la fel ca şi fetele, au nevoie să simtă conexiuni emoţionale. Pe parcursul întregii vieţi, dar mai ales în timpul adolescenţei, au nevoie de relaţii apropiate, încurajatoare, care să-i poată apăra de posibilitatea de a deveni victime ale emoţiilor lor tumultoase şi necunoscute. Şi cel mai important, un băiat are nevoie de un model masculin al unei vieţi emoţionale bogate. Are nevoie să înveţe alfabetul emoţiilor de la un tată sau de la alţi bărbaţi tot atât cât are nevoie să-l înveţe de la mamă sau de la alte femei, pentru că el trebuie să îşi creeze o viaţă şi un limbaj care să se potrivească unei identităţi masculine. Un băiat, trebuie să vadă şi să creadă că emoţiile fac parte în mod natural din viaţa unui bărbat."

Dan Kindlon si Michael Thompson, Crescându-l pe Cain, pp. 25-27.