De curând am fost la ecografia de trimestrul trei. Am avut ceva emoții amândoi. Am respirat uşurați când am auzit că totul este perfect. M-am uitat cu atâta atenție la ecran, la toate măsurătorile, la inimă, la abdomen, la cap, la membre. Inima care bate ca un fluture, crosa aortică perfectă, diafragm integru, rinichi perfecți, reflex de supt prezent, plămânii pe poziții, degete minunate, gură de divă, cu buze cărnoase:P Totul perfect!
Recunosc că-s paranoică, pentru că am lucrat câțiva ani într-un departament de ecografie şi am văzut multe cazuri triste. Când nu ştii multitudinea de defecte, probleme şi anomalii care pot fi depistate ecografic, cred că stai ceva mai liniştit. Eu am încercat să îmi mențin optimismul la cote maxime. Am reuşit cu brio până acum, dar mintea mea mai fuge uneori aiurea...pentru că sunt multe sindroame şi malformații care nu se pot depista ecografic.
Nu mă simt în stare să mai ies singură cu juniorul, fiindcă obosesc foarte repede, gâfâi după 2 m ca şi când aş fi alergat 15 km, am nevoie tot timpul la baie, transpir de parcă aş fi într-un cuptor la 200 grade (de fapt, chiar sunt). Am de ceva timp şi contracții nedureroase, în special când merg sau mă agit mai mult decât e cazul. Dorm destul de prost noaptea, în sensul că pic la datorie între 9-10, înainte, în timp ce sau după ce îl culc pe piticul de 26 de luni, şi mă trezesc ca o cucuvea la 3-4-5 dimineața şi nu mai adorm. Sau şi mai rău, săptămâna trecută, adormeam la 9.30 şi în maxim 2-3 ore eram trează şi nu mai adormeam decât în spre ora 5-6 dimineața. Nici nu are rost sa descriu cum mă simțeam în timpul zilei şi cum nu eram în stare să dorm după amiază. O gravidă zombi e o adevăarată desfătare la casa omului:P
No, mult a fost, puțin a rămas până la momentul întâlnirii. Încerc să iau fiecare zi aşa cum este, fără planuri majore, fără să mă frustrez prea tare pentru mobilitatea mea redusă din această perioadă sau creierul meu de gravidă care refuză să mai gândească. Mă bucur cât mai pot de timpul meu doar cu el, minunea mea de 26 de luni care pe zi ce trece mă surprinde cu câte ceva nou şi îmi aduce aminte constant de ce e frumoasă viața. Provocatoare, grea pe alocuri, dar frumoasă, foarte frumoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu