Duminică, după o perioadă foarte lungă, am fost la biserică. La biserica noastră „din cartier” Sacre Couer, din curtea spitalului Parhon. Cu toate că eu nu am trecut la ritul catolic, merg cu mare drag la slujbe, au ceva aparte și liniștitor, total diferit de cele de la ortodoxi. Fiindcă cel mic nu a vrut sub niciun chip să intre în biserică, am stat pe holul de la intrare, un fel de pronaos, dar închis cu ușii, în care există un difuzor și poți auzi toată slujba. Mi-a sărit în ochi pe panoul de anunțuri lista de citate din fiecare lună. Atât de mult mi-au plăcut unele dintre ele, încât le-am făcut poze și le-am transcris, pentru că sunt foarte inspiraționale. Simple, pure și adevărate. Le-am bolduit pe cele care mi-au plăcut cel mai mult și cu care rezonez în momentul ăsta, datorită tumultului de lucruri care se întâmplă-n viața mea.
- Cunosc lume care, vai! Își pune toată voința și chiar toată bunăvoința pentru a nu voi nimic.
- Mulți dintre cei lipsiți de voință cred că o pot înlocui cu încăpățânarea.
- Dacă nu reușești să devii cel care ai vrea să fii, încearcă cel puțin să devii așa cum semenii tăi ar vrea să fii.
- Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine și nu găsește decât în celălalt.
- Nu ajunge doar să dorim dobândirea unei virtuți pentru a o și avea, dar nici nu o dobândim dacă nu o dorim cu statornicie.
- Cu cât o pasiune se dezlănțuie mai mult, cu atât mai mult ea înlănțuie.
- Sufăr și sufăr că sufăr, socotind ca n-am fost făcut pentru a suferi.
- Puțini sunt cei ce știu să sufere. A ști să suferi este o artă care, ca orice artă adevărată, nu cunoaște rețete.
- Nu scăpa din vedere că ești pus la încercare să faci binele când îți stă în putință, și să nu faci răul atunci când ești tentat să-l faci.
- Vai ție, tânguire, care nu poți sau nu vrei să te transformi în rugăciune!
- A face pe altul să sufere este poate cea mai insuportabilă suferință.
- Fii fericit când nu ai altă mângăiere decât aceea de a-i putea consola pe ceilalți.
- A ști să suferi înseamnă a putea iubi totul.
- Bucură-te că ești al lui Dumnezeu, chiar și pentru a fi pedepsit.
- Dumnezeu ne iubește într-atât încât, și atunci când ne refuză ceva, acel refuză înseamnă mai mult decât un dar. E de datoria noastră să înțelegem cum anume.
- A-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a găsi putința de a fi fericit până și în cele mai cumplite nenorociri.
- Singurătatea ar fi mai suportabilă dacă n-am fi atât de jalnic însoțiți de noi înșine.
- Înălțimile nu sunt atât de cutreierate ca piețele publice. Cu cât urci mai sus, cu atât ai mai puțini tovarăși de drum.
- Cine iubește nu este niciodată singur.
- Cine nu știe să iubească va fi mereu singur, suferind de propria-i singurătate.
- Un om, dacă este un om adevărat, vorbind despre viața sufletului, n-ar trebui să aibă niciodată îndrăzneala de a spune: e peste puterile mele.
- Într-o alegere, cel mai delicat, mai dureros și mai plin de risc nu este faptul de a alege, ci de a exclude.
- Viața este o colecție de alegeri.
- Cel ce vrea să servească rămâne liber, cel ce nu vrea să depindă decât de sine însuși este sclav.
- Poate fi ceva mai groaznic decât să nu vrei ce vrea Dumnezeu?
- Supunerea față de legile divine, chiar dacă ne face să suferim, este necesară.
- Independența roților e cel mai sigur mijloc de a a nu înainta.
- Poate numai ascultând învățăm cel mai bine și cel mai repede să vrem.
- Un drum de urmat...este un ajutor oferit.
- Cel ce comandă știe cât de mult depinde de ascultarea celui căruia îi comandă.
- Ascultarea este mai greu de realizat față de cele permise decât față de cele impuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu