Aproape 37 de săptămâni. Tocmai am ajuns acasă de la recoltat de analize şi consultul medical aferent. După ce mi-au luat tot sângele posibil şi toţi banii de pe card :)))) (am semnat contractul şi plătit avansul la maternitate), m-am dus plină de entuziasm pentru consultul ginecologic. Surprizăă! Fata mea se pregăteşte intensiv să vină, colul este moale (sau copt cum l-a descris doctorul şi eu în mintea mea mă amuzam teribil gândidu-mă la fructe coapte), deci oricând se pot rupe membranele sau să pierd lichidul amniotic.
Ah...da, hm, uh /&(%")[!#%"#[=! Aşa mă simţeam când am ieşit din cabinet. Bulversată până peste măsură. Panică, panică! L-am sunat pe om, nu a răspuns din prima. I-am povestit. S-a panicat şi el. Suntem doi panicaţi. Mi-a luat o oră să ajung acasă, nici să merg nu mai puteam. Tot mergând am constatat că mult nu mai este pentru ca simt că a coborât şi mai mult în pelvis şi mă apăsă pe una din articulaţii şi e o senzaţie nu tocmai plăcută.
Deci, da, sunt complet panicată şi bucuroasă în acelaşi timp şi sincer stau de 15 minute în faţa calculatorului şi nu pot să scriu nimic. Atât de multe emoţii trec prin mine.. Mă gândesc că încă nu i-am cumpărat nicio hăinuță a ei, le am pe cele de la junior, dar vreau ceva nou şi pentru ea. Omul s-a mobilizat să aducă căruțul, scoica, cădița de baie, masa de înfăşat şi ce mai era de adus din boxă.
Hm...cred că e normal să fiu aşa bulversată, dar e surprinzător cât de nepregătită mă simt...psihic, mă refer. Amu', între noi fie vorba, şi la băiat tot la fel de nepregătită m-am simțit şi până la urmă am găsit noi calea noastră, după ce am bâjbâit bine pe diverse "drumuri".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu