Pauză

Încerc de mult timp să revin pe blog.

Nu reuşesc să mai scriu. De fapt, nu mai am chef să mai scriu şi mi-e ciudă, mă oftic pe mine că nu mai pot să scot niciun cuvânt din mine. Nu mai găsesc timp, chef, inspiraţie. Mi se pare că sună stupid, atât de stupid...

Adevărul cred că este altul. Am trecut prin multe schimbări de când a apărut zâna cea mică şi blândă în viaţa noastră, atât de multe încât nu le-am conştientizat pe toate, nici nu mai zic de interiorizat. M-am schimbat şi încă nu mi-e clar cine am devenit, nu pot cuprinde omul care tot iese din mine şi se revarsă.

Oboseala acumulată este şi ea vinovată de multe, la fel şi încăpăţânarea mea de a face cât mai multe singură, de a mulţumi pe toată lumea, de a face totul perfect, de a mă împărţi în n locuri, schimbări, revelaţii, probleme, introspecţii, plus cei doi copii, toate mi-au furat din vlagă.

Nu putea să meargă aşa la nesfârşit, aşa că am lăsat totul la voia sorţii şi s-a întâmplat ca scrisul să iasă de pe lista mea de priorităţi. Aş avea atât de multe de spus, dar paradoxal nu mai am cuvinte, nu le găsesc. Poate că încă nu este momentul, de aceea nici nu mă grăbesc. Le las să vină de la sine pe toate sau măcar pe unele dintre ele. Până atunci, voi lua o pauză.