Prima postare

De ceva vreme mă tot gândeam să-mi fac un blog, însă nu eram 100% convinsă. Parcă prea multă lume are blog, prea multe proaspete mămici se apucă să-şi pună pe blog experienţele trăite în noua ipostază, prea puţin timp la dispoziţie, prea puţină intimitate. O dată la câteva săptămâni tot revenea ideea blogului, nu vroia să mă lase în pace, eu o tot ignoram, găseam diverse motive să o pun în aşteptare, să o dau la o parte, până într-o zi când, m-am hotărât şi în mai putin de 30 de minute aveam numele blogului, adresa de gmail nouă şi blog. Ta-na-na-naaaa! Nu vroiam să-i dau un nume în limba engleză, însă mi-a plăcut foarte mult această expresie şi am făcut un compromis:). Nu, nu am văzut filmul Happy-Go-Lucky, însă promit să-l văd. Numele blogului nu de la film se trage, ci de la o expresie peste care am dat întâmplător, chiar pe neaşteptate. Căutam o expresie pe site-ul Hallo  si am dat peste happy-go-lucky (cu inima uşoară, încrezător, optimist, fără grijă, degajat). Mi s-a părut potrivită cu stilul meu de a scrie, de a trece prin viaţă, de a rezolva problemele. Nu vă imaginaţi că-s zilnic cu zâmbetul pe buze şi că nu mă enervez şi radiez a fericire încât toate persoanele din încăpere îşi doresc în ascuns să mă strângă de gât. Nu, nici chiar aşa :)), însă încerc să fiu cât mai relaxată şi degajată. Uneori îmi iese, alteori erupe Etna, cum îi place unei prietene să zică.

Deci, o să am plăcerea să vă încânt ochii cu diverse articole atât despre activităţile mele zilnice legate de micul pui de om, ştiţi voi, chestii de mame (alăptat, diversificare, scutecit, marsupii, etc.), cât şi despre pasiunile mele: fotografia, designul de interior şi de produs, un pic de crafting şi DIY, un pic de marketing şi cercetare de piaţă (că deh, nu mă pot dezlipi încă de ceea ce până acum ceva timp îmi ocupa aproape 12 ore din zi), shopping etc.

Spor la citit!

P.S. Am văzut şi filmul, nu am rezistat să mă uit până la capăt fiindcă mi s-a părut teribil de prost şi plictisitor. Nu înţeleg cum a primit nota 7 pe IMDB.