De data asta, de 1 aprilie o să vă povestesc despre obsesii și nu despre păcăleli. Nu de alta, dar am ajuns la vârsta la care nu mai gust deloc farsele, în schimb îmi întrețin obsesiile (unele dintre ele, nu toate:)) ).
Când eram mică, dar nu foarte mică (cam pe la 14 ani) maică-mea era absolut disperată de capacitatea mea de a asculta aceeași melodie la nesfârșit, zile întregi, fără să mă plictisesc. De aceea mi-a cumpărat și căști pentru că efectiv nu mai putea să suporte să asculte de o mie de ori diverse melodii, care bașca nu-i plăceau, deci din start era deranjată acustic.
Când eram mică, dar nu foarte mică (cam pe la 14 ani) maică-mea era absolut disperată de capacitatea mea de a asculta aceeași melodie la nesfârșit, zile întregi, fără să mă plictisesc. De aceea mi-a cumpărat și căști pentru că efectiv nu mai putea să suporte să asculte de o mie de ori diverse melodii, care bașca nu-i plăceau, deci din start era deranjată acustic.
Am crescut mare și nimic nu s-a schimbat la capitolul ăsta, în continuare pot asculta fără oprire melodiile care îmi plac. Și am o groază, numai că nu mai am atâta timp să le ascult de o mie de ori.
Obsesia curentă este aceasta, îmi place fooarte mult coloana sonoră, mi-aș dori tare mult varianta acustică:
Obsesii trecute
Obsesie permanentă:D De fapt orice e de la Frank aș putea asculta incontinuu. Apogeul a fost în Madrid, acum câțiva ani, când hotelul la care am fost cazată avea un sistem audio în camere și în baie, gen radio, la care cânta non stop Frank Sinatra. Divin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu