Sau The Never Ending List cum am botezat-o dintr-un prost obicei de a americaniza cam tot ce mișcă prin jurul meu. Vechi obicei corporatist, că deh...parcă sună mai bine în engleză. Noua fiță e să combini și engleza și franceza. Le cat, le grand list, le idiot. Mda, după ce am tot predicat că lista omoară spontaneitatea și că mă descurc și fără ea, am înfrânt. LISTA m-a înfrânt. M-am apucat să trec acolo tot ce vreau să fac, tot ce nu am reușit să fac, tot ce am în plan să fac. Intru în fiecare cameră și mă uit prin fiecare sertar și scotocesc după diverse chestii amânate și uitate și le trec pe listă. Mai aruncă omul o idee, o trec și p-aia pe listă. În curând lista o să fie mai lungă decât zilele unui an. Ba să luăm un suport de prosoape, ba să mă apuc de cumpărat cadourile pentru Crăciun, ba să citesc nu-știu-ce-carte, ba un spectacol care nu vreau să îl ratez, cum ar fi Animest (poate anul ăsta ajung și eu), niscaiva idei de jucării de făcut pentru copil, eh și multe altele. Nimic nu scapă de lista cea-fără-de-sfârșit.
Și când vrei să termini tot ce ți-ai propus tu acolo? Până în 2018 crezi că reușești? Se aude o voce sarcastică dintr-o cameră, urmată de un râs înfundat. Mda. Nu îmi propun niciun termen limită. Nu are rost, fiindcă îmi dau seama că ce vreau eu să fac e oarecum imposibil, însă nimic nu e imposibil dacă îndrăznești. Ceea ce nu știe încă jumătatea semnificativă este că o treime din lista mea îl privește pe el, pentru că eu nu o să mă apuc să fac ordine și curățenie în dulapurile de pe balcon unde zac tot felul de accesorii, unelte, scule și echipamente de camping, airsoft etc. Să vedem cine mai râde acum!
Long live the never ending list! Să bem în cinstea ei un ceai de gălbenele că m-am pricopsit cu o ditamai indigestia după ce am mâncat cu foarte mare poftă niște nutella de casă, de care până mai acum 3 ore eram foarte încântată. Acum nu mai sunt. Nutella asta nu a fost o idee bună. Trăiască fructele (și dulceața pe care o face mama, chiar dacă e atât de dulce încât după o lingură trăiesc cu impresia că am mâncat cel puțin juma de kilogram de zahăr)! Și stafidele! Și ceaiul de gălbenele că m-a ajutat să mă pun pe picioare, că altfel muream aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu