Cum m-am apucat de afaceri

Îţi dai seama că eşti obosit atunci când ieşi de la duş dimineaţa şi te îndrepţi victorios către sertarul cu lenjerie intimă, însă te trezeşti cu o pereche de pamperşi în mână, în altă parte a camerei. Şi apoi te întrebi ce cauţi acolo, ca tu vroiau o pereche de chiloţi. Până şi copilul se uita mirat şi întrebător, încercând să îşi dea seama ce vrei să faci. 

Nu e o noutate că sunt obosită, dar parca zilele astea am exagerat mai mult decât de obicei.

M-am pus în pat la 2 noaptea, dar cred că am adormit la 3. Lucrez intens de 3 săptămâni la un logo, blog, pagină de facebook, concept pentru a-mi îndeplini visul meu măreţ de a avea o mică afacere care să înglobeze cele 3 pasiuni ale mele: designul, fotografia şi scrisul. Până mai ieri ardeam de nerăbdare şi entuziasm. De ceva timp, însă, m-au cuprins toate dubiile şi fricile de pe lume. Ce fac eu aici??? Mă apuc să mă vând fără să am prea multă experință sau pregătire specializată. Sunt atâția oameni care au terminat jurnalismul și scriu mai bine și mai corect decât mine. O tonă de graficieni pasionați, mulți oameni buni de PR și comunicare, branding și încă câteva sute de oameni pasionați de crafting. Mda, motivation drain of the midlle a dat peste mine (am mai scris aici despre). Mi s-a întâmplat de mai multe ori, ultima oară a fost când am început proiectul cu mamele singure. Îmi venea să-mi bag capul în pământ și să fug. În fapt, ieșisem puternic din zona mea de comfort și nici cei din jur nu prea mă ajutau prea mult, cu excepția câtorva persoane care m-au încurajat constant. Acum, proiectul cu mamele se conturează frumos, se încheagă o comunitate de femei minunate, încet, dar sigur.  

Fix când eram mai pesimistă și gânditoare, m-am trezit cu un pahar cu apă rece peste picioare. Pesemne ăsta mic s-a săturat să se tot joace la chiuvetă și m-a văzut atât de concentrată pe telefon chinuindu-mă să termin de scris postul de față și i s-a părut amuzant să vadă ce reacţie voi avea. M-a trezit complet la realitate. Cred că aveam nevoie de paharul ăsta de apă rece. Voi lăsa lucrurile să curgă, aștept să treacă nebunia de gânduri care m-au asaltat. Până la noi vești de pe frontul creator, voi alege să mă odihnesc şi să mă liniştesc. Lucrurile au nevoie de timp să se întâmple. În plus, ştiu că eu sunt nebună şi vreau ca totul să se întâmple ieri, dar nu se poate. O să-mi dau timp şi credit mai mult. Va fi aşa cum trebuie să fie!