Nu am somn! E 4.15 dimineața şi stau de o oră şi tot frec telefonul ăsta, ba stând pe Facebook, ba citind articole. Nici urmă de somn.
Lipit de spatele meu stă golanul meu blond şi bulănos. În față, lipită pe dinăuntru, am aflat că stă o domnişoară, care, evident că nu doarme nici ea. Mă tot înghionteşte, de parcă ar fi la un meci de box.
Probabil emoțiile de peste zi m-au ajuns tocmai acum. Nu am avut timp să procesez informația pentru că am ajuns târziu de la ecografie, am dat câteva telefoane să împart vestea şi apoi ne-am culcat. 4 ore mai târziu, eram trează. Cu multe gânduri.
Simțeam în sinea mea că vom avea o fetiță şi, undeva în adâncul sufletului meu, îmi doream să fie fată, fără un motiv anume. M-am bucurat că e sănătoasă, am vazut-o cum înghite, cum îi bate inima ca un fluturaş ce bate din aripi cu zburdălnicie, i-am numărat degetele, i-am admirat tălpile, nasul rotund, ochii mici care se roteau în toate direcțile de parcă ştia că cineva se uită la ea, doar că nu îşi putea da seama unde sunt ochii ăia de se uită la ea. M-am minunat de măreția lui Dumnezeu şi a perfecțiunii miracolului creației, dar şi de progresul tehnologic. Acum 30 de ani, ca gravidă, aveai norocul să-i auzi bătăile inimii printr-o pălnie sau cu stetoscopul. Şi cam atât. Acum, măsurăm rinichii, vedem stomacul, colecistul, başca aflăm cu mult timp înainte de naştere sexul copilului. Mă uitam pe ecran şi mă minunam încontinuu. Am plecat amândoi cu un zâmbet tâmp, fericiți şi mai plini de iubire.
Încerc totuşi să mai dorm oleacă, nu de alta dar iubitul meu blond cu ochi albaştri va fi super fresh la ora 7.30-8, iar eu îmi voi pune perna în cap și voi refuza să mă dau jos din pat:)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu