Activități la 18 luni

Ieri am vorbit de jucării 12-18+, astăzi vorbim despre activități la 18 luni!

În cazul în care aveți un exemplar în vârsta de 18 luni prin preajmă știți deja că activitatea de bază este IMITATUL.

Imită tot ce fac eu. Dacă eu spăl vase, trebuie și el să spele ceva. Dacă eu dau cu aspiratorul, trebuie să dea și el. Dacă spăl geamuri, întind rufe, stau la calculator, fac ordine în dulap, același lucru trebuie să-l facă și domnișorul. Negreșit! Pe mine mă amuză teribil și mă bucură că am ajutor constant în toate treburile gospădărești. Eu aș sfătui toate mamele să-i implice pe micuți cât mai mult în toate activitățile zilnice. Toate aceste experiențe sunt de o sută de ori mai utile decât orice jucărie din lume.

Așadar, ce, unde și cum facem?

Ce facem în bucătărie: 

• joaca cu apă la chiuvetă - începe să fie fascinat de transferul de apă dintr-un recipient în altul;
• joaca cu diverse cereale - tot pe același principiu ca și apa, transfer de cereale dintr-un recipient în altul;
• aluat - aluatul de orice fel e mega interesant. I-am cumpărat la un moment dat un mini făcăleț din lemn din Cora și e super încântat să-și întindă singur aluatul, să-l taie cu diverse forme de biscuiți și apoi să-l mănânce:)))) 
• triat legume și aranjat în coșuri;
• plimbat legume sau fructe cu plasa :))) - mai exact ia punga mea de cumpărături de la Ikea din material textil și pune în ea ce prinde prin bucătărie și apoi și-o pune de gât și umblă cu ea așa prin casă. Eventual mai găsește ceva, gen o șurubelniță sau o altă jucărie și merge cu traista de gât și ambele mâini ocupate boscorodind diverse:)))))
• curățat și tăiat legume - tot încearcă să folosească aparatul de curățat legume. Nu prea am insistat cu utilizarea lui, dar nu am vrut nici să nu-l las să-l folosească deloc, pentru că nu mi se pare la fel de periculos ca un cuțit. Cu toate astea, pe la 15 luni i-am dat un cuțit cu vârf rotund de la un set de tacâmuri care nu taie mai deloc ca sa-și exerseze aptitudinile de bucătar și taie, doar sub supravegherea mea, cu mare succes chestii moi, gen branză și ciuperci:D
• spălat aragazul; scos duzele de la aragaz;
• plimbat oale și tăvi peste tot prin casă (parcă mai puțin ca înainte de 18 luni);
• gătit: ia o oală din dulap, se urcă pe scaunul din bucătărie, pune oala pe plită. Se duce ia două-trei legume, le pune-n oală, pune capacul, se dă jos din nou și caută o lingură de lemn în sertarul cu linguri de lemn. Se urcă la loc pe scaun, ridică capacul și amestecă, iar apoi gustă. Toate astea sub ochii mei amuzați și inima care stă să plesnească de fericire când îl vede cât de mult a crescut și câte știe să facă;

• (dez)ordine prin sertare;
• joaca cu borcane - dacă ar putea, ar lua toate borcanele mele cu cereale, fructe deshidratate, semințe și condimente și și-ar băga nasul în ele. Dacă prinde vreun astfel de borcan cu greu îl mai poți recupera. Ne-am mai jucat împreună cu borcane de diferite dimensiuni și capace de diverse mărimi (gen găsește capacul care se potrivește la borcan), dar parcă nu-s la fel de fascinante;
• nimic din lumea asta plină de jucării nu se poate compara cu vasul și piesele din plastic de la robotul de bucătărie. ZILNIC se joacă cu ele, asambleză robotul ală de m-am plictisit eu de câte ori l-am văzut până acum. Ferească sfântul să-l pui la loc în dulap sau să-l miști din locul în care l-a pus el. Țipete, urlete, plâns, jale mare. Mă tolerează să-l folosesc când am nevoie de el la bucătărie, dar trebuie musai să-l las pe el să-l monteze. Nu-mi dau seama ce-i place așa mult la el. Într-o seară l-a adus în pat și am dormit cu el pe lângă noi @_@ 

• mini mătura și fărașul - Ce pot să zic?!? băiatului meu îi place curățenia:))))

Ce facem la baie:

• în afară de baie și spălat pe mâini, îi place să se urce pe vasul de toaletă și să acționeze butonul de la rezervorul de apă. ÎNCONTINUU dacă s-ar putea. Noroc că există un interval de vreo 10-20 secunde necesare să se încarce rezervorul...
• să facă curat, să șteargă faianța și orice altceva mai prinde în cale;
• să rupă bucățele din hârtia igienică și să o arunce în chiuvetă și apoi să dea drumul la apă. Eventual, dacă nu sunt eu pe fază, să înfunde chiuveta;
• să umple chiuveta cu apă și să bată cu palmele în apă și să facă o ditamai balta de apă;
• să bage găleata de mop în cadă;
• să dea cu mopul - chiar are un mop mai mic făcut dintr-un băț telescopic de spălat geamurile (i l-am făcut pe la un an că era absolut fascinat de mop și ar fi stat toată ziua cu mopul în mână);
• să se strâmbe în oglindă;
• dacă l-aș lasă, ar fi super-mega-extaziat să spele vasul de toaletă. L-a mai spălat el mai demult cu peria de spălat biberoane...am povestit aici.

Alte activități:

• cea mai mare plăcere în perioada asta este să desfacă pachetele de șervețele:)))))

• și să lipească abțibilduri peste tot, în special pe el:)))
• dat cu aspiratorul (uneori chiar și de 4 ori pe zi);
• scos rufele din mașina de spălat, cărat/împins coșul cu rufe până pe balcon, întins (mai degrabă trântit) rufele pe uscător (sau pe jos sau pe unde apucă) și încercat să le prindă-n clești;
• fiindcă are o pasiune foarte mare pentru întins rufe, uneori îi întind câte o sfoară prin casă pe care îl las să își întindă el rufele și eu le prind cu cleștișori, iar el se chinuie să prindă mișcarea cu cleștii;
• spălat geamuri cu ...apă:))) are propriul pulverizator umplut cu apă și e înnebunit să spele geamurile cu el. Dacă ar fi după el ar folosi o rolă întreagă de servețele de hârtie ca să șteargă un singur geam;
• plimbat mobilă prin casă, în special scaune, ca să ajungă unde are chef, nevoie, treabă;
• e responsabilul principal cu pușculița. Avem un porc mare din lut în care bagă tot mărunțișul. Cum aude zdrăngănit de monezi, cum se activează și vine repede să ți-i ceară ca să-i bage la pușculiță. Drept urmare, i-am făcut dintr-o cutie de carton o pușculită improvizată în care bagă cu succes niște șaibe de 2 cm împrumutate din trusa de scule a lu tac-su:)))) O idee drăguță aici
• ne jucăm cu paie (din acelea de băut). Ori le tăiem și le înșiruim pe un șiret (mai mult eu, decât el), ori le înfige în suportul de tacâmuri de la ikea. Mai multe idei găsiți aici. 
• Cutia cu fâșii de reviste tocate

• traseul pentru mașini cu izolier band
• diverse activități care implică utilizarea tuburilor de carton rămase de la hârtia igienică și prosoapele de bucătărie. Aici sunt muulte idei faine!
• joaca cu ghinde, castane sau alte chestii care se pot tria, băga în cutiuțe cu orificii de mărimi diferite
• cotrobăitul prin sertare, cutii, dulap
• joaca de-a v-ați ascunsea prin casă
• hârjoneala de orice fel
• topăitul prin pat, pe pernele de la canapea, ascunsul sub pături
• mersul pe toboganul improvizat în sufragerie din salteaua de la canapea
• bătaia cu perne
• plimbatul și stivuitul de perne
• mersul de pe o pernă pe alta
• scosul și băgatul bateriilor în telecomenzi (aici tac-su s-a enervat și a tras o bandă de scotch peste telecomenzi ca să nu mai rămână mereu fără baterii, deci fără televizor)
• orice fel de cort făcut din cearceafuri sau alte materiale provoacă maximă bucurie și e prilej de chităialăăă!

Și cred că o să mă opresc aici că am obosit eu de cât am scris. Trăiam cu impresia că nu facem chiar atât de multe lucruri, însă punându-le pe hârtie constat că sunt muulte. Mai ales, că o mare parte din ele se întâmplă zilnic și nici nu le-am trecut pe cele pe care le facem afară!

Promit să revin cu lista de activități pentru afară și cea cu activități pe care mi le propun să le facem în casă, mai la iarnă.

Jucării pentru 12-18+ luni

Din momentul în care piticul a împlinit un an și jumătate, lumea lui (și implicit a noastră) s-a revoluţionat complet. De la o zi la alta progresele sunt exponenţiale, pe toate fronturile. Aleargă şi ţopăie peste tot ca o maimuţă, spală vase, spală aragazul, face ordine, dar şi dezordine, are din ce în ce mai multe cuvinte în vocabular, e şi mai avid de experienţe noi. Deci, este o provocare din ce în ce mai mare pentru mine să vin cu lucruri noi și voi scrie separat despre activitățile pe care le fac cu el la 18 luni, fiindcă astăzi vreau să scriu despre jucăriile care le-a îndrăgit după un an și pe care le îndrăgește în continuare și după un an juma'.

• Pe la 11 luni i-am cumpărat setul ăsta de cutiuțe pentru stivuit. Asta a fost cea mai bună achiziţie a mea. Sunt bune pentru sortat, construit, transformat în garaj pentru masini. Opţiunile sunt nelimitate. În jur de 12-13 luni a început să fie interesat de ele și în continuare construieşte turnul din cutii de carton şi-l dărâmă cu maxim de satisfacţie.  Le-am luat de aici.

• Broscoiul ăsta l-a primit cadou de la naşii de botez şi este cel mai apreciat cadou din cele primite la ziua lui. La egalitate cu cortul de la Ikea, în care cred că ar fi în stare să şi doarmă:))))))

• Cărţile ar fi trebuit să le pun primele. E absolut înnebunit după cărţi. După orice fel de cărţi. Se uită singur pe ele şii povesteşte pe limba lui diverse, însă şi mai bine e când îi povestesc eu. Se duce singur și își alege din biblioteca lui ce carte vrea, se asează undeva (pe jos, pe canapea, în pat sau se bagă în cort) și începe să dea tacticos pagină după pagină ca și cum ar răsfoi cea mai importantă carte. 

• Mingea magică nu a fost prea apreciată la început (a primit-o cadou până într-un an), însă de pe la 14 luni a început să-i placă. Cel mai mult și mai mult ii place să o trântească, lucru care nu cred că provoacă același nivel de extaz la vecinii de dedesubt...

• Măsuța de activități - Bright Starts Having a Ball Get Rollin' Activity Table - este jucăria care continuă să-l amuze aproape zilnic, de pe la vreo 8 luni încoace. Nu se poate sătura de ea. Tare mândră mi-s de ea, eu am cumpărat-o, de pe Amazon anul trecut de Crăciun. Am luat-o cu 25 de lire, în condițiile în care la noi în țară este la un preț nu tocmai accesibil (350-400 Ron). Acum, probabil că aș opta pentru ceva din lemn, în genul ăsta. 

• Să nu uit nici de cuburile de cauciuc de la Clementoni. Best thing ever invented! Mi se par geniale, le sortăm, construim, ne batem cu ele, le aruncăm în sus, unii în alții, ce nu facem cu ele. Sunt moi, miros a vanilie și dacă calci pe ele nu suferi 5 zile, ca în cazul pieselor de la Lego Duplo.

• Piramida cu cercuri de la Ikea e un simbol al acestei perioade. A fost fascinat de ea de pe la 9 luni când a reușit să pună primul cerc singur. Acum o meșterește la perfecție și aștept să pună cercurile în ordinea corespunzătoare.

• Pfooaa, era să uit tocmai de atracția atracțiilor: mașinuța cu care se plimbă prin casă. Cum aș fi putut să fac una ca asta?!?! Ce emoții mi-a  dat cu mașinuța asta. În poza de mai jos avea un an și-un pic și îi plăcea la nebunie să se urce pe ea în picioare și să-mi arate că-și poate tine echilibrul de acolo, de sus... Acum nu mai încearcă (cred că cele 3-4 căzături l-au învățat minte), doar face vruuum-vruum și se plimbă prin toată casa cu ea. L-am scos la un moment dat și pe afară cu ea, însă ne-am dat repede bătuți că e destul de grea și incomodă de cărat. Ăsta mic e explorator înnăscut și îi place mai mult să se plimbe pe jos, să scormonească peste tot decât să stea pe mașinuță.

Pentru următoarele nu am apucat să fac poze și nu promit că reușesc prea curând, așa că am preferat să pun poze și link de pe net.

• Pe la 1 an și 4 luni a început să fie fascinat după puzzle-uri incastru. Până atunci le-a ignorat cu desăvârșire. Mai că ajunsesem să cred că nu-i vor plăcea puzzle-urile deloooc. Avem 2: unul cu animale și încă unul cu un ursulet care are mai multe fețe și haine și-l tot îmbrăcăm pe ursulețul ală de vreo câteva ori pe zi. O perioadă ne jucam cu el înainte de somnul de seară și era o tragedie când încercam să-l strâng. O dată chiar am adormit cu toate piesele aruncate prin pat pentru că nu vroia sub nicio formă să-l strâng... Arată cam ca ăsta de mai jos

• O altă senzație este trenulețul de la Ikea. L-a primit cadou de Crăciun și a început să facă singur șina pe la 1 an și 2 luni (dacă mi-aduc eu bine aminte). Eu rămăsesem perplexă când am văzut că poate construi singur... Tot de la Ikea avem si jocul cu ciocan, însă nu e chiar atât de fascinat de el (încă).

• Trompeta de la Imaginarium e una din jucăriile cumpărate de când era bebe mic de către tac-su, care își închipuia că la 2-3 luni copilul poate manevra chestia asta:))))) Pe la 7 luni o mânuia rezonabil, însă a fost cu adevărat apreciată după un an. Acum nu mai cântă chiar zilnic, dar tot de se bucură de ea când o regăsește. 

• Mingiile de orice fel și formă sunt în continuare foarte apreciate.
• Chestiile de impins iarăși sunt de nelipsit. Acum mă bate gândul să-i cumpăr o roabă :D Am văzut una drăguță pe Amazon, destul de ieftină. Încă nu m-am hotărât, dar sigur îi voi lua ceva de împins. 
• Mașina cu telecomandă este apreciată la maxim, cu toate că cea pe care o avem noi e destul de greu de mânuit (că deh, este pentru copii d-ăștia 30+), nu se dă înlături de a o folosi. E o investiție de termen lung, cred eu, și merită cumpărată
• Tunelul de la Ikea! Distracție maximă garantată. Să nu vă pună necuratul să vă bagați prin el că, apoi, copilul o să vrea să repetați la nesfârșit figura asta și pe bune că nu e chiar așa de ușor și plăcut ca pentru ei.

Și cam asta ar fi lista cu jucăriile preferate. Eu sunt pro jucării puține și bune. Caut să cumpăr jucării care pot fi întrebuințate perioade mai lungi, re-adaptabile, educative, care să nu facă zgomote neplăcute sau prea brutale (mi se par prea obositoare). Cel mai mult îmi place să găsesc modalități inventive, ieftine și la îndemână de jucării. Noroc că este Pinterestul de idei DIY. O să fac o listă și cu jucăriile pe care intenționez să le cumpăr pentru perioada 18+. Bani să fie, că idei am o sumă!

Cum să ne înţelegem mai bine copiii

Aseară m-am chinuit vreo juma de oră să-l adorm pe junior. Se tot fâţâia de pe o parte pe alta, tot descoperea câte ceva interesant, gen: 

- o carte ascunsă sub o pernă

- faptul că îi intrau picioarele printre zăbrelele de la pat şi făceau un zgomot interesant

- părul meu

Eu d-abia așteptam să se culce. Eram mega nerăbdătoare să mă apuc de un proiect de bricolat. Atât de nerăbdătoare că-mi venea să plec din pat atunci. Apoi, dintr-o dată, am avut o revelație. Copilul meu se simte cum mă simt eu acum în fiecare zi! Pentru el, fiecare zi e o ocazie de noi descoperiri, de noi proiecte de bricolat ca să zic așa. Pe bune că și mie mi s-ar părea absurd să mă culc când mintea e avidă să exploreze, să lipească abțibilduri peste tot, să deseneze sau să țopăie prin pat. La rândul meu sufăr de aceași boală. În momentul când mă entuziasmez de ceva sau îmi vine în minte o idee (sau mai multe) nu mai pot dormi. Creierul meu se pune în mișcare și nu se mai oprește. Am avut la un moment dat o săptămână în care efectiv nu am putut dormi de bucuria descoperiri unei idei de afaceri. Între timp m-am liniștit cu ideea de afacere, însăăăă am descoperit noi aptitudini și pasiuni. Deci, sunt fix ca un copil mic acum. Explorez, cunosc, învăț și nu pot să dorm de atâta nerăbdare și lucruri pe care le descopăr zilnic despre mine:D

Revelația asta mă face să mă gândesc că toți oamenii sunt în esență creativi și exploratori. E o chestie înnăscută. Doar că, pe parcurs, se întâmplă ceva (mai precis, educația) care ne inhibă spiritul explorator și ne omoară creativitatea. 

Data viitoare când vă chinuiți să culcați copilul gândiți-vă la asta și la cum să mențineți viu spiritul copilăriei. Poate vă ajută și video-ul de mai jos:)

P.S. Bonus un articol fooarte fain despre creativitate aici și dacă v-ați întrebat vreodată de ce noaptea sunteți mai creativi răspunsul îl găsiți aici.

Mă transform în Maica Tereza

Știți de hainele mele care au stat cuminți ba în mijlocul casei, ba în balcon vreo lună-două în așteptarea unui nou stăpân? Ei, oficial au un nou stăpân. Mi-a luat ceva timp, plus că am avut și câteva peripeții. 

Inițial am vrut să le dau la Crucea Roșie, pentru sinistrați. Stupoare, Crucea Roșie nu mai primește haine pe post de donații. Booon. Să găsim o asociație, fundație care are grijă de oameni sărmani care au nevoie de aceste haine. Mda. Nici aici nu-s prea mulți doritori. Cei mai mulți vor bani. În cele din urmă am găsit o fundație printr-o fată drăguță de pe grupul cu oameni frumoși de pe Facebook, creat de Ioana, Prințesa Urbană. Am tot vorbit noi, ne-am agitat, mi-a dat numărul unei colege și a ramas să sun. Nu am putut atunci și m-am trezit eu luni dimineață cu avânt, am pus mâna pe telefon la 9.15 și am sunat. Nu mi-a răspuns nimeni. Eh, sună înapoi când o putea. 

Între timp ies afară cu ăsta mic și mă întâlnesc cu o fată de vinde la colțul blocului ce-apucă: verdeață, nuci, fructe, în funcţie de sezon. Îi promisesem că îi dau nişte haine pentru unul din cei doi copii (îi mai dădusem şi prin primăvară) şi nu reuşisem să-i găsesc haine purtabile, mai toate din perioada 7-9 luni fiind pline de pete, că deh, ne diversificam p-atunci şi mândrul meu nu era fan bavete. O întreb dacă vrea şi haine pentru ea. Evident, răspunsul e afirmativ. Îmi povesteşte că nu au bani şi îşi mai cumpără din când în când de la second când sunt promoţii, gen 1 leu bluza/puloverul. Inutil să mai spun cât m-am întristat. M-am dus repede înapoi acasă şi i-am adus prima pungă cu haine, cea cu pulovere, eşarfe, căciuli. A rămas să-i mai aduc şi-n zilele următoare câte o plasă şi cu restul, că fiind singură cu cel mic nu puteam să car mai mult.

La nici câteva minute după ce am dat hainele, m-a sunat tipa de la asociaţie. I-am povestit eu ce şi cum s-a întâmplat şi i-am propus să vin totuşi să le fac o vizită să le duc nişte materiale pentru diversele produse pe care le realizează copiii din asociaţie. A rămas să ne vedem joi dimineaţă.

Asta se întâmpla luni.

Marţi m-am văzut din nou cu fata și i-am dat o geacă de iarnă pe care nu am mai îmbrăcat-o de 2 ani şi câteva pijamale şi lenjerii de pat, iar miercuri nişte pantofi bărbăteşti noi pe care jumătatea semnificativă nu i-a încălţat niciodată, plus nişte haine sport.

Joi m-am dus la asociaţie. A fost cu peripeţii. Abia am ajuns, am făcut o groază la întoarcere că nu găseam taxi. Eram într-o zonă pe care nu o știam, complet dezorientată, am mers la nimereală pe niște bulevarde, până am ajuns la Valea Cascadelor. Bunicul era cu ăsta mic acasă și trebuia să plece la școală, eu întârziasem vreo 30 de minute pe puțin, îmi crăpa obrazul de rușine.

Cu toate astea am plecat de acolo fericită că înă mai sunt oameni care ajută, încântată de felicitările şi decoraţiunile pe care le făceau tinerii şi dornică să ajut şi eu, cât și cum pot.

Peste o săptămână mergeam la prima sedință cu voluntarii care vor să dea o mână de ajutor. Și acum iote că ajut fix pe ceea ce îmi place mie mai mult și mai mult: pe elaborat, creat și implementat campanii de promovare, de comunicare. Zici că am băut din paharul creativității, că e de speriat câte idei îmi vin în fiecare zi.

No, omul face mișto de mine și zice că mă transform în Maica Tereza:))))) Ce-i drept niciodată în viața mea nu m-am simțit mai bine ca acum, adică lucrând pe gratis, ajutând. E un sentiment unic, însă sunt conștientă că sentimentele nu țin de foame! Nu mă dau bătută, vreau să pun în aplicare măcar a zecea parte din ideile care îmi vin și să le văd cum cresc, cum se dezvoltă și dau roade. Mai devreme sau mai târziu vor veni şi banii.

Doamna cu copilu', v-a cazut prazul

Mă duc azi la piață, la cumpărături. O gulie, o conopidă, 2-3 dovlecei, niște roșii și o legătură de praz. O rog pe doamna de la tarabă să-mi taie prazul în două ca să aibă loc în coșul de sub căruț, pun prazul acolo (fără să leg punga) și-mi văd de treabă. Trec pe la magazinul cu semințe și condimente și apoi o iau printre tarabe spre casă.

De o dată aud pe cineva strigând: Alo, doamna cu căruțu', v-a căzut prazul! Eu trec nepăsătoare ca o panseluță. Aud din nou și mai tare: Doamna cu copilul', prazul! V-a căzut prazul! Zic să mă întorc că par a fi singura doamnă cu copil pe o rază de 50 de m...

Și mă-ntorc. Șiii, ce să vezi? Chiar despre mine era vorba. Pierdusem o bucată de praz. Doamna care a observat pierderea pe care am suferit-o a ținut să-mi spună apoi: Doamnă până ajungeați acasă faceați mâncare de praz doar cu masline, fără praz! Ha ha ha! Ce-am mai râs! Nu s-a abținut să nu adauge și: legați doamnă punga aia ca să nu vă mai scape prazul din nou, că nu se merge, așa, cu punga desfăcută.

Așa o fi, cine-s eu să o contrazic! Acum siguur mă știe toată piața ca doamna căreia i-a căzut prazul. Halal titlu mi-am căștigat. 

Prinsă la mijloc

Acum câteva nopţi m-am trezit la 3 noaptea şi nu a mai fost chip să mai adorm. Am stat pe Facebook, am citit niscaiva bloguri, m-am perpelit prin pat ca micul pe grătar. Am zis să stau totuşi în pat şi să nu mă bag la calculator că poate mai am şanse să adorm.

Nope. Somnul era de negăsit. Cred şi eu că nu-ţi mai e somn când te culci la 8 seara. După 6 ore legate de somn mă simt ca şi cum aş fi dormit o lună:))))

Aşa. Şi cum mă dădeam eu pe net, mă împiedic de un articol de pe un blog motivaţional. De menţionat că e singurul blog motivaţional pe care îl urmăresc, nu de alta dar majoritatea mi se pare că promovează tot felul de truisme şi clişeuri, iar creierul meu e imun la bullshit și nu poate citi așa ceva.

Titlul nu m-a atras prea tare, dar în lipsă de altceva părea interesant. Când m-am apucat să-l citesc trăiam cu impresia că scrie despre mine O_o 

When you first get the big idea, you’re excited. Maybe you’re going to finally run that marathon, or write the Great American Novel, or spend the summer in France.

Yay you! That excitement gets you through the early phase, whether it’s running a couple miles a day, creating a detailed plot outline, or putting yourself on a strict budget and researching house-sitting opportunities in Paris.

But somewhere around the time you can’t seem to run ten miles without stopping, or you’re struggling with chapter seven, or you’ve spent so many nights home watching free shows on the Internet and eating Tuna Surprise you think you might poke your eyes out with a fork, you start having second thoughts.

You wonder if it wouldn’t be easier to give up your big idea and go back to your old life. One where your knees don’t hurt, you don’t care that your novel’s characters aren’t doing anything interesting, and you can afford to go out for dinner and a movie.

How do you keep going when your goal seems as far off as another universe?

You’ve hit what everyone hits – the motivation drain of the middle.

Restul articolului îl găsiți aici.

No, fix prin chestia asta am trecut în ultima perioadă.

Am 3 idei mărețe: una implică să ajut mamele singure, alta să ajut la promovarea și implicarea în strângerea de fonduri pentru o asociație și al treilea proiect, și cel mai dificil, să-mi descopăr talentele de pe urma cărora pot scoate niște bani.

Când m-am apucat de proiectul cu mamele singure eram plină de entuziasm. După primele 2 săptămâni simțeam că ar trebui să renunț. Culmea, nu-s genul care să renunțe sau să se dea bătută așa ușor. Deci, era ciudat să renunț și am lăsat să treacă ceva timp să văd în ce direcție evoluează situația. După o pauză de câteva zile, mi-am dat seama că am realizat deja un lucru măreț prin faptul că am strâns o mână de oameni dornici să se implice în proiect, am strâns și câteva mame singure, deci, de ce să nu merg înainte? Săptămâna asta am organizat prima acțiune pentru una din mămicile din grup și nici nu am cuvinte să descriu cât de fericită am fost când am văzut cum s-au mobilizat oamenii, ce am reușit să facem împreună. Extraordinar! Brusc au dispărut tooooate temerile și mi-am recăpătat încrederea în mine.

I-am venit de hac chestii ăsteia de-i zice motivation drain of the middle, aplicând instinctual punctele 5 și 6. Acum că nu mai sunt prinsă la mijloc între a face și a nu face, să vedem cum continui treaba.

Future Work Skills Report 2020 sau ce aptitudini trebuie să dezvoltăm ca să supraviețuim pe piața globală a locurilor de muncă

Mamăăă ce titlu luuuung am pus! @_@

Îmi plac studiile și cercetările la nebunie. Și cel mai mult și mai mult îmi plac cele de genul prognozelor, cum fac, de exemplu, cei de la Institute for the Future. Am mai scris la un moment dat despre un studiu de al lor, despre educaţie, aici.

Raportul acesta despre abilitățile necesare pentru piața globală a joburilor în 2020 mă face să mă gândesc cât de mult au evoluat lucrurile în ultimii câțiva zeci de ani. Aș zice, ultimi 50 ca să fie semnificativă diferența (cu toate că diferențe uriașe sunt și dacă comparăm cu acum 5-10 ani). Dacă ne uităm la cum stau lucrurile la nivel global diferențele sunt mari de la an la an. Tinerii au un avantaj în fața adulților că prind mai repede. Adulții au avantajul că au crescut o dată cu tehnologia și au putut asista la evoluțiile care au avut loc în ultimii ani, însă, din păcate, nu toți au putut ține pasul cu ea.

Raportul Future Work Skills se concentrează fix pe acele skill-uri necesare peste 10 ani pe piaţa mondială a joburilor. 

Oamenii ăștia de la IFT zic că există 6 driveri ai schimbării

1. extreme longevity = increased global lifespans change the nature of career and learning 
2. rise of smart machines and systems = workplace automation nudges human workers out of rote, repetitive tasks
3. computational world = missive increases in sensors and processing power make the world a programmable system
4. new media ecology = new communication tools requires new media literacy beyond text
5. superstructured organization = social technologies drive new form of production  and value creation
6. globally connected world = increased global interconnectivity puts diversity and adaptability at the center of organizational operations

care impun 10 skilluri necesare pentru a supraviețui pe piața locurilor de muncă în 2020

1. sense making - ability to determine the deeper meaning or significance of what is being expressed
2. social inteligence - ability to connect to others in a deep and direct way, to sense and stimulate reactions and desired interactions
3. novel and adaptive thinking - profiency  at thinking and coming up with solutions and responses beyond that which  is rote or rule-based
4. cross-cultural competency - ability to operate in diferent cultural settings
5. computational thinking - ability to translate vast amounts of data into abstrac concepts and to understand data-based reasoning
6. new-media literacy - ability to critically assess and develop content that uses new media forms and to leverage these media for persuasive communication
7. transdisciplinarity - literacy in and ability to understand concepts accross multiple disciplines
8. design mindset - ability to represent  and develop tasks  and work processes for desired outcomes
9. cognitive load management - ability to discriminate and filter information for importance, and to understand  how to maximize cognitive functioning using a variety of tools and techniques
10. virtual collaboration - ability to work productively, drive engagement and demonstrate presence as a member of a virtual team

Păi eu am obosit numai cât am parcurs și înșirat toate abilitățile astea aici. Știu că pentru noi, cei care trăim în România, aceste skilluri vor fi necesare în 2020 doar pentru un grup foarte restrâns de oameni, mai precis, pentru cei care lucrează în organizații mari, multinaționale, în special cele din IT. Restul pot sta liniștiți. La ritmul în care evoluăm și încorporăm schimbarea (suntem un popor foarte conservator care opune rezistență la tot ceea ce presupune inovație sau alternative eficiente) o să avem nevoie de skilurile astea prin 2040 sau 2050! Dacă nu chiar mai târziu. 

Acum că știm ce ne așteaptă, să punem mâna să ne pregătim.