Mă duc azi la piață, la cumpărături. O gulie, o conopidă, 2-3 dovlecei, niște roșii și o legătură de praz. O rog pe doamna de la tarabă să-mi taie prazul în două ca să aibă loc în coșul de sub căruț, pun prazul acolo (fără să leg punga) și-mi văd de treabă. Trec pe la magazinul cu semințe și condimente și apoi o iau printre tarabe spre casă.
De o dată aud pe cineva strigând: Alo, doamna cu căruțu', v-a căzut prazul! Eu trec nepăsătoare ca o panseluță. Aud din nou și mai tare: Doamna cu copilul', prazul! V-a căzut prazul! Zic să mă întorc că par a fi singura doamnă cu copil pe o rază de 50 de m...
Și mă-ntorc. Șiii, ce să vezi? Chiar despre mine era vorba. Pierdusem o bucată de praz. Doamna care a observat pierderea pe care am suferit-o a ținut să-mi spună apoi: Doamnă până ajungeați acasă faceați mâncare de praz doar cu masline, fără praz! Ha ha ha! Ce-am mai râs! Nu s-a abținut să nu adauge și: legați doamnă punga aia ca să nu vă mai scape prazul din nou, că nu se merge, așa, cu punga desfăcută.
Așa o fi, cine-s eu să o contrazic! Acum siguur mă știe toată piața ca doamna căreia i-a căzut prazul. Halal titlu mi-am căștigat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu