Hai că vă dau eu sfaturi, că am un noroc la experiențe d-astea. Tocmai ce mi-am amintit că acum vreo 2 săptămâni am mai avut o întâmplare de care am uitat să povestesc, lucru care mă miră, fiindcă m-a scos din sărite crunt, însă despre asta cu altă ocazie.
Povestea începe așa:
Povestea începe așa:
Nici nu apucasem bine să mă trezesc din somnul de după-amiază (mda, pare că sunt cel puțin o privilegiată fiindcă dorm după-masa, însă nu e așa, eram ruptă de oboseală), că aud soneria. O ignor, cu toate că ăsta mic era super curios să afle cine a sunat. Eu nu eram curioasă, eram total dezinteresată si fără vreo urmă de chef să mă dau jos din pat. Aşa că am ignorat. La nici 30 de secunde pun mâna pe telefon să-l scot din modul silenţios şi ce să vezi, mă suna jumătatea semnificativă. Răspund.
Eu: mdaaa
El: vezi că a sunat instalatorul la uşă
Eu: am auzit soneria, dar am ignorat-o. D-abia ne-am trezit... nu rămăsese că dă un telefon înainte?! Am zis să vină după 3...
El: nu ştiu ce-a fost în capul lui, du-te la uşă că aşteaptă...
Închid. Mă uit la ceas. 15:05. Unii oameni sunt exagerat de punctuali.
Mă duc, deschid uşa, îi poftesc în bucătărie. În jur haos, vase nespălate, dezordine. Maxim de ciufută şi irascibilă (că deh, mi-au răpit plăcerea de a mă cuibări și alinta cu piticul vreo juma de oră), eliberez chiuveta ca să vadă omul care e problema, pe unde curge apa din instalaţie de avem o baltă constantă în ... coşul de gunoi. Şi cum mă mişcam eu ca un puf de păpădie în adierea vântului o aud pe ea (ea fiind soția instalatorului, care este un fel de ajutor, își dă cu părerea, îi ține surubelnița și chestii d-astea) cum mă întreabă pe un ton super mirat: nu ai şosete în picioareeeee? Like I just had time to put any socks in my feet... Zic: NU. Ar trebui? Eu nu port şosete prin casă decât iarna şi atunci, foooarte rar. Fix asta era durerea mea acum o_O
Încă bezmetică şi chiaună mă învârteam prin casă, aranjând diverse. God knows why. Simţeam nevoia să aranjez ceva, orice, cred că de nervi, pentru că a picat atât de prost vizita lor.
Se prinde omu' care e problema şi pleacă să cumpere piesa care trebuia înlocuită și mă lasă cu muierea lui pe cap. Vă puteţi imagina fericirea de pe faţa mea uitându-vă la poza asta:
Mno, acum asta e, n-oi muri 15 min. După câteva minute, brusc mi se face rău. Mă aşez pe canapea în speranța că îmi voi reveni. Muierea turuie. Da' turuie fraţică. Că şi pe fi-sa o dureau ovarele mereu, că stătea mereu fără şosete, că ei au gresie în toată casa că a pus gresie fiindcă îi era frică că parchetul se umflă (singură se autoironizează de parcă dedesupt ar fi fost marea negră) şi mereu răcea și făcea cistită și cum nu purta șosete cum se-mbolnăvea și a fost la doctor şi i-a dat anticoncepţionale și i-a trecut și-i vine și menstruația fix în aceeași zi O_O O_O Când, dar când mi-am dorit să aflu atâââtea lucruri despre un om pe care nu-l cunosc? Și de ce tocmai acum, când mi-e rău!?!?!
După 15 minute simt că nu mai pot, mai că aș fi vrut să o dau afară din casă. E clar că mi-e prea rău ca să-mi treacă repede. M-apuc și sun, ba pe om, ba pe bunic, care cum poate să vină mai repede să stea cu copilu, cu instalatorul și cu nevasta-sa care nu mai tace din gură. Omul nu poate mai devreme de o oră, bunicu nu răspunde.
Când ți-e rău nu-ți arde de oaspeți, de public, de nimic. În 10 minute ajunge bunicul. Sunt salvată!! Mă duc să iau ceva de durerile astea oribile de menstruație și mă bag în pat.
Deci, dacă vreți să stricați zenul unei mame care stă cu copilul acasă vă duceți la ea fără să dați telefon înainte, sunați la ușă lung și puternic ca să fiți siguri că se trezește nu doar copilul ei, ci și al vecinului de lângă, vă cereți scuze că ați venit neanunțați și apoi vă comportați ca și cum nu v-ați cerut scuze, stați pe capul omului până vă uită Dumnezeu și vorbiți într-una, necontenit. Vă garantez eu, nu veți da greș! Ce mai contează că omenii ăștia veniseră să vă ajute, și în special veniseră că i-ați chemat voi, felul în care s-au prezentat și contextul în sine anulează scopul pentru care au venit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu