Știți relațiile acelea disfuncționale în care el e un nenorocit (uneori alcoolic) violent care recurge la toate modalitățile posibile (violență fizică, verbală, manipulare, distorsionare a realități, știrbirea stimei de sine, subminarea încrederii de sine etc.) pentru a o subjuga pe ea, a o transforma într-un obiect asupra căruia să dețină controlul total? Mai mult ca sigur că le știți și fără să vă dați seama chiar faceți parte dintr-o astfel de relație.
El-ul din povestea de mai sus e reprezentat, de fapt, de ei, adică de clasa politică, de cei care ne guvernează, cei care teoretic sunt acolo ca să ne reprezinte interesele, să ne asigure bunăstarea economică, socială, culturală, etc.
Ea-ua este alcătuit din noi toți, care laolaltă alcătuim ceea ce numim poporul român, o masă de oameni atât de eterogenă, alcătuită din atâtea tipuri de oameni cât nisip există pe plajele de pe litoralul nostru în paragină, care au interese și nevoi specifice, însă sunt mânați oarecum de același ideal: să le fie bine (indiferent ce înseamnă binele ăsta la nivel individual).
Ea vrea ca el să se poarte frumos cu ea, să-i arate că o iubește sincer, necondiționat, nu doar să-i arunce vorbe-n vânt, promisiuni deșarte (cum de altfel face de ani de zile) și 3 lei pentru pâine. El vrea ca ea să rămână subdezvoltată emoțional, să nu afle ce e aia dragoste adevărată, să nu-l părăsească și să-l dea la o parte pentru un altul mai bun, bărbat adevărat. Lui cine i-ar mai găti dacă ea îl părăsește? Așa că el o terorizează, o subminează constant. Cu toate că are bani, nu-i dă și ei, ba uneori îi ia şi banii pe care ea îi munceşte şi o lasă să se descurce cum poate. O minte, o scuipă, o face nebună, o exploatează. Ea îl știe de frică, se crede slabă, incapabilă, urâtă, proastă, neputinciosă. Se bucură rar, nu se mai îngrijește (că lui nu-i place să o vadă așa, că e gelos), uneori reușește să mai pună mâna pe o țoală nouă, cu care se mândrește atât de mult încât devine enervantă. El o bate destul de des, o torturează psihic zilnic. Ea îndură, nu are încotro. Dacă el o dă afară, ea ce se face? Nu are casă, nu câștigă prea mulți bani, mai are și niște copii de crescut, unde să se ducă, cum să se descurce? Mai bine stă cu el, gătește, copiii au un tată, se mai relaxează și ea din când în când cu o telenovelă, suspinând în gând după dragostea aia din filme și-și vede de treaba ei, că până la urmă toate relațiile sunt dificile și vecina de la 4 mai ia câte o palmă de la bărbati-so...
În fapt, ea e o comoară descoperită de un pirat. E frumoasă (dar habar nu are ce chip are frumusețea ei), e bogată (atât de bogată, că după ce atâția ani de exploatare, încă mai are ceva resurse puse bine), e minunată, dar nefiind niciodată apreciată la adevărata ei capacitate e nostalgică după diverși foști din viața ei, care i-au dat mai multă atenție, dar pe care ea i-a refuzat politicos fiindcă îl iubea pe EL. Încă nu și-a pierdut speranța că un Făt-Frumos va veni să o salveze, să-i curme starea mizerabilă. În loc să-și pună capăt singură problemelor, așteaptă ca altcineva să i le rezolve, să o salveze din mocirla în care singură și cu mâna ei s-a afundat.
Asta e ea, țara noastră. Constant terfelită, abuzată, prădată, decimată, supusă unui democid bine pus la punct, lent și eficient de către o armată de pirați, barbari, care se luptă între ei care să o exploateze pentru următorii 5 ani. România e această ea, instabilă emoțional, care mi-aș dori să se trezească în dimineața asta cu mintea clară, să-și strângă catrafusele și să plece dracului o dată, să se descurce singură, să le ofere copiilor ei șanșa unui viitor mai bun, lipsit de abuzurile pe care ea le-a îndurat, pentru că poate să aibă parte de un viitor strălucit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu