Astăzi l-am lăsat pe ăsta mic cu bunicul ca să fac diverse. O listă luuuuuuungă de diverse, de la gătit, la mers la analize, cumpărături, lucrat la calculator puțin, niște mailuri, un articol pe blog, etc.. Toate astea în 2-3 ore...
De cum au plecat la plimbare am început să mă agit să fac cât mai multe, cât mai repede, ca să reușesc să tai toate lucrurile de pe listă. Presiunea era din ce în ce mai mare, iar după jumătate de oră simțeam că nu mai am timp și că nu am făcut nimic. Vorbeam la telefon în timp ce găteam, îmi făceam o listă-n cap cu ordinea în care voi face lucrurile după ce termin de gătit, mă agitam. Atunci am zis stop! Nu mă mai grăbesc, fiindcă zilnic simt că sunt contra cronometru. De fiecare dată când las copilul cu bunicul mă simt contra timp, cu toate că omul poate sta cu ăsta mic atât timp cât am eu nevoie. Eu nu și nu, o țin pe a mea și mă agit atât de mult că după 2 ore sunt mai obosită decât sunt după o zi întreagă.
Așa că de data asta am zis să fac lucrurile altfel, adică fără grabă, ca și cum aș fi avut tot timpul din lume. Să vă zic cât de bine a fost? A fost minunat să pot face lucrurile în tihnă! A fost absolut minunat să nu mai pun atâta presiune pe mine și să mă las în voia timpului.
Trăim mereu cu impresia că timpul ne aparține și că îl putem controla. Am timp sau nu am timp sunt o măsură a posesiuni noastre asupra timpului. În fapt, timpul e mereu acolo, continuu, în aceași măsură și cantitate mereu, curgând molcom. Să-l lăsăm să curgă în tihnă și să încercăm să nu ni-l mai însușim cu atâta ardoare...
Imaginea e luată de pe Unsplash, cea mai nouă sursă descoperită de mine pentru poze gratuite. Pozele sunt excepționale, eu una sunt fermecată și aș putea scrie o poveste pentru fiecare poză-n parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu