Prinsă la mijloc

Acum câteva nopţi m-am trezit la 3 noaptea şi nu a mai fost chip să mai adorm. Am stat pe Facebook, am citit niscaiva bloguri, m-am perpelit prin pat ca micul pe grătar. Am zis să stau totuşi în pat şi să nu mă bag la calculator că poate mai am şanse să adorm.

Nope. Somnul era de negăsit. Cred şi eu că nu-ţi mai e somn când te culci la 8 seara. După 6 ore legate de somn mă simt ca şi cum aş fi dormit o lună:))))

Aşa. Şi cum mă dădeam eu pe net, mă împiedic de un articol de pe un blog motivaţional. De menţionat că e singurul blog motivaţional pe care îl urmăresc, nu de alta dar majoritatea mi se pare că promovează tot felul de truisme şi clişeuri, iar creierul meu e imun la bullshit și nu poate citi așa ceva.

Titlul nu m-a atras prea tare, dar în lipsă de altceva părea interesant. Când m-am apucat să-l citesc trăiam cu impresia că scrie despre mine O_o 

When you first get the big idea, you’re excited. Maybe you’re going to finally run that marathon, or write the Great American Novel, or spend the summer in France.

Yay you! That excitement gets you through the early phase, whether it’s running a couple miles a day, creating a detailed plot outline, or putting yourself on a strict budget and researching house-sitting opportunities in Paris.

But somewhere around the time you can’t seem to run ten miles without stopping, or you’re struggling with chapter seven, or you’ve spent so many nights home watching free shows on the Internet and eating Tuna Surprise you think you might poke your eyes out with a fork, you start having second thoughts.

You wonder if it wouldn’t be easier to give up your big idea and go back to your old life. One where your knees don’t hurt, you don’t care that your novel’s characters aren’t doing anything interesting, and you can afford to go out for dinner and a movie.

How do you keep going when your goal seems as far off as another universe?

You’ve hit what everyone hits – the motivation drain of the middle.

Restul articolului îl găsiți aici.

No, fix prin chestia asta am trecut în ultima perioadă.

Am 3 idei mărețe: una implică să ajut mamele singure, alta să ajut la promovarea și implicarea în strângerea de fonduri pentru o asociație și al treilea proiect, și cel mai dificil, să-mi descopăr talentele de pe urma cărora pot scoate niște bani.

Când m-am apucat de proiectul cu mamele singure eram plină de entuziasm. După primele 2 săptămâni simțeam că ar trebui să renunț. Culmea, nu-s genul care să renunțe sau să se dea bătută așa ușor. Deci, era ciudat să renunț și am lăsat să treacă ceva timp să văd în ce direcție evoluează situația. După o pauză de câteva zile, mi-am dat seama că am realizat deja un lucru măreț prin faptul că am strâns o mână de oameni dornici să se implice în proiect, am strâns și câteva mame singure, deci, de ce să nu merg înainte? Săptămâna asta am organizat prima acțiune pentru una din mămicile din grup și nici nu am cuvinte să descriu cât de fericită am fost când am văzut cum s-au mobilizat oamenii, ce am reușit să facem împreună. Extraordinar! Brusc au dispărut tooooate temerile și mi-am recăpătat încrederea în mine.

I-am venit de hac chestii ăsteia de-i zice motivation drain of the middle, aplicând instinctual punctele 5 și 6. Acum că nu mai sunt prinsă la mijloc între a face și a nu face, să vedem cum continui treaba.