duminică, 2 noiembrie 2014

Eu cu cine votez?

Nu-mi place să scriu despre politică, să mă bag în discuții politice, nu simpatizez nici un membru politic actual. Am studiat marketingul politic prin facultate dintr-o pură pasiune pentru mecanismele de manipulare a maselor și atât. Jocul murdar, intrigile de culise nu mă pasionează. 

Cu toate acestea, am un simţ civic foarte bine dezvoltat şi chiar dacă aş fi vrut să ignor actuala campanie electorală pentru prezidenţiale nu aş fi putut și nici nu aș fi avut cum pentru că întreg oraşul a fost împânzit de bannere electorale. De la geamul mașinii sau live din stradă am putut analiza o parte din bannere. Le-am căutat pe net și le-am pus aici pe cele văzute de mine. 









Aceşti indivizi par a fi avut cea mai bună acoperire prin zonele prin care m-am plimbat. Când m-am apucat să caut bannerele pe net am aflat că în total sunt 14 candidați. Mai știam de Meleșcanu și Kelemen Hunor, de Macovei, m-aș fi gândit că Vadim nu se dă bătut și că Funar nu-l poate lăsa pe Vadim fără o contrapartidă pe măsură, dar până la 14 candidați mai e cale lungă. Deci, cine-s restul? Google zice așa: Ioan Ghișe, Szilagyi Zsolt, Dan Diaconescu, William Branza, Constantin Rotaru.

Așadar, contabilizăm: 2 minoritari maghiari, 2 extremiști naționaliști, senzaționalul Dan, un necunoscut total (cel puțin pentru mine) dl. Rotaru, 3 independenți (Macovei, Ghișe și Meleșcanu), un fost premier (Tăriceanu), actualul premier (Ponta), primarul Iohannis și încă 2 cu nume care te duce cu mintea la mâncare (Udrea și William Brânză).  Acum că am făcut recensământul chiar că mă simt ca-n Caraghiale. Eu cu cine votez?!? Nici unul, dar nici unul, nu are stofă de președinte, pentru că mă uit la ei toți și la fiecare în parte și nu mă reprezintă pe mine și interesele mele nici măcar 10%. Mai mult, la un moment sau altul fiecare a gafat, mai puternic sau nu, mai puțin sau mai mult vizibil, iar unii dintre ei nici măcar nu ar fi trebuit să-și depună candidatura sau să îndrăznească să viseze la titulatura de președinte.

Ideea de a scrie despre bannerele electorale mi-a venit analizând într-o intersecție trei bannere puse unul sub altul care transmiteau următoarele mesaje, fix așa cum mi-au rămas în cap de jos în sus: Ponta Președinte, Johanis Romania lucrului bine făcut, Udrea Președinte Bună. Și m-am gândit că ele scot în evidență ceva foarte important: majoritatea canditaților au proiectat în centrul interesului național propria persoană. Pentru cei care au ales să se identifice cu sloganul X Președinte este foarte important să obțină statutul acesta mult râvnit (un fel de medalie de trecut la palmares), însă pierd din vedere fix esențialul, adică țara noastră, România. Că pentru ea căutăm președinte... este prea mult vorba despre ei și prea puțin vorba despre noi. Și aici mă refer strict la sloganuri, fiindcă la nivelul discursului politic se-ndrugă multe.

Pentru mine sloganul și bannerul alcătuiesc un fel de carte de vizită. Toți au încercat să fie diferiți, să iasă în evidență într-un fel sau altul, să se vândă cum au știut ei sau stafful de campanie mai bine. Să-i băgăm puțin sub microscop, că avem ce analiza.


  • Ponta e în trend cu motivele tradiționale, până la urmă ruralul reprezintă grosul alegătorilor lui, însă pentru mine e doar o încercare nereușită de a folosi diferite simboluri care au rezonanță în mentalul nostru colectiv. Sloganul Romnânia merită mai mult e prea vag. La fel de bine mi-aș pune numele meu acolo și aș zice: Eu merit mai mult. sau Victor merită mai mult. Mai mult ce? Mai multă atenție, grijă, preocupare, mai mulți bani, mai multe investiții, mai mulți hoți și corupție? Merită mai mult din ce s-o nimeri sau oi vrea eu când voi ajunge președinte... Totuși o coardă sensibilă a grupului țintă a fost atinsă, deoarece electoratul lui Viorel consideră că merită mai mult. Nici eu nu știu ce și de ce, dar consideră că merită și că li se cuvine. 



  • Mai e și ăsta cu Președintele care unește. Aceeași problemă: ce unește, pe cine, în beneficiul cui? Strict din punct de design și grafică, mi se pare  curat și în stilul PSD. 





  • Iohannis, liderul opoziției și competitorul direct al lui Ponta, a venit cu un slogan despre România, ceva mai clar: România lucrului bine făcut, fiind deja cunoscut ca primarul lucrului bine făcut în Sibiu. Lege. Nu hoție. Fapte. Nu vorbărie. Mesaj clar, în acord și cu starea generală a populație care s-a săturat de atâââtea vorbe și promisiuni. Mizează foarte mult pe capitalului pozitiv de imagine din Sibiu, daaar joacă o carte foarte riscantă pentru că și Boc era primarul Clujului bine condus și nu prea i s-a potrivit postura de premier. Design curat, albastrul cerului senin e plăcut (sugerează subliminal încrederea), atitudine relaxată, privire pătrunzătoare, stil vestimentar relaxat, adoptat după moda din afară - fără sacou (un fel de Obama cu mânecile suflecate).




  • Udrea. Aici am o problemă vizuală cu textele nespațiate corect. E atât de deranjantă lipsa de spațiere între Udrea și Președinte încât lasă impresia că până și alăturarea vizuală nu e potrivită. Deci, din start transmite un mesaj nedorit (pentru mine, cel puţin). Bănuiesc motivul pentru care a ieșit din tipar așa suprapus, dar pentru mine efectul e fix invers. În plus, arată de parcă Udrea e o coroană pusă peste Președinte. Problema numărul doi e cu Bună. Înțeleg că din studiile calitative oamenii au asociat-o spontan cu atributul bună, dar a-l introduce ad literam în sloganul electoral mi se pare o prostie. Deja aud glumele dintre dorei: Mă doare spatele de la cât am săpat astăzi. Ia băă o Udrea că e bună ...pentru sănătate! hă hă hă. Un fel de frecție cu carmol (sau frecție pur și simplu), că aia era bună la orice te durea sau deranja, nu conta dacă mergea sau nu, frecția cu carmol era soluția salvatoare. Așa și Udrea, se vrea soluția salvatoare. Un fel de Dorel bun la toate. Udrea e bună la toate. Și la Educație și la Sănătate și la Președinție. Bonus, promite și unirea cu Basarabia. 



  • Râdem, glumim, dar nu e de râs deloc. Serios, chiar nu e de râs. De costumația albă și pozițiile în care a pozat cu greu mă abțin să nu zic nimic. Mă duce fără să vreau cu gândul la școlărița sexy, asistenta bună, profesoara rea. Adică la filme porno, dacă am fost prea subtilă. Și nu, nu-mi place alăturarea de alb pe alb, negru pe alb (ar vrea să transmită corectitudine, transparentă).
  • Tăriceanu nu iese deloc în evidență, joacă la sigur, a riscat puțin cu un scris supradimensionat, bolduit și cam atât. Bunăstarea e cam greu de oferit unei populații atât de eterogene și plină de vreri și cerințe, poate cu respectul iese mai ieftin, însă are un trecut puțin cam șifonat (la fel ca și restul de altfel, dar ceilalți măcar nu s-au bătut cu pumnul în piept că-s curați). Apoi, că e el de partea mea, nu știu dacă e de bine sau de rău, nu de alta, dar unii dintre noi să zicem că fură sau că încalcă legea, deci înseamnă că e de partea nelegiuților, dar în același timp e și de partea oamenilor cinstiți. Vizual NU-ul de la finalul numelui lui imi zice că NU e de partea ta. Poate mai multă atenție la jocurile de cuvinte nu ar fi stricat. Bleumarinul încrederii sau culoarea jandarmeriei nu are cum să dea greș. 



  •  Am lăsat-o pe Macovei la final, dar nu din cauza zicalei ultimii vor fi cei dintâi ci pentru că am observat că în online a avut un succes răsunător. Mi-a luat vreo 2-3 zile să înțeleg de ce mulți dintre cunoscuții mei și-au schimbat poza de profil de pe Facebook cu acest M. Inițial nu i-am dat atenție, apoi m-am apucat să caut. Și m-am lămurit. Din toată campania asta M-ul ăsta e cel mai creativ și dizăinos logo. Dar eu nu pot să pun ștampila de vot pe ea doar pentru că are un logo frumos. Nope, not me. Însă dacă alegerile ar fi pe Facebook, Macovei ar câștiga sigur. 


  •  Dacă M-ul e cuceritor, afișul e cam plictisitor. Seamănă a afiș de bancă sau cum citeam pe undeva, seamănă a afiș de campanie împotriva violenței domestice. Sloganul chiar dacă rimează nu mă convinge. Față de ceilalți independenți e cea mai vizibilă, a mers pe abordări mai puțin folosite la noi, lansându-și campania într-o teresă din Brașov (parcă). De altfel, a ales și modalitățile cele mai ieftine, online-ul fiind infinit mai ieftin decât outdoorul. A generat mult buzz în online și a reușit să se facă vizibilă pentru un target care de obicei nu se lasă așa ușor cucerit. 



Una peste alta, mă aștept ca la alegerile de acum să avem una dintre cele mai mari prezențe la vot, datorită fragmentării dreptei politice (fragmentare voită pentru că era singura modalitate de a mobiliza mai mulți oameni la vot). Estimativ cred că undeva între 5 și 10 % va fi creșterea, ceea ce după calculele dreptei e mai mult decât suficient, mai multe șanse împotriva stângii. Cumva istoria se repetă și ajungem din nou în situația de acum câțiva ani când toată lumea a votat Băsescu ca să nu iasă Geonă sau Iliescu ca să nu iasă Vadim. Aparent nu ne învățăm lecția așa că o să se repete la nesfârșit. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu