Eu sufăr de o boală, şi anume, nu pot accepta uşor ideea de a face lucrurile în ritmul meu. Eu trebuie să fac totul atunci când cred eu că trebuie făcut, chit că asta presupune să nu dorm nopţiile, să mă sacrific sub diverse forme, punând foarte multă presiune pe mine. Multă presiune, uneori multă și nejustificată (doar că mi s-a pus mie pata). În contextul curent, însărcinată şi somnoroasă şi cu greţuri şi cu un toddler explorator de aproape 2 ani, eu vroiam de la mine să pot să mai fac şi alte 1000 de lucruri pe lângă gătit, curăţenie, plimbări cu copilul, petrecut timp în 3 (pardon, în 4), petrecut timp doar cu jumătatea semnificativă, ieşiri în oraş, scris pe blog și odihnă corespunzătoare. Problema mea e că nu vreau să accept că nu pot mai mult. Şi mereu îmi forţez ritmul. Eh, sarcina asta mi-a pus capac şi m-a pus în faţa faptului împlinit. Şi să fi vrut să mă dau peste cap să fac ce mai aveam eu de gând că nu am putut. Corpul meu este deja suprasolicitat de la sarcină, aşa că mă trimite la somn.
Nici nu am cuvinte să descriu cât de neputincioasă m-am simţit şi cum a trebuit eu să învăţ să fac lucrurile încet (am mai trecut și inainte de sarcină prin asta, dar atunci am refuzat să-mi învăț lecția, acum nu am mai avut scăpare). Să vă povestesc, că e o experienţă interesantă, iar pe mine mă ajută foarte mult să o scriu.
Mi-am propus ca de 1 şi 8 Martie să fac pentru mamele din regat un mic cadou, de început de primăvară. Pe la mijlocul lui Februarie, vorbesc cu o prietenă dragă să-mi facă nişte mărţişoare superbe. Totul era în grafic. Urma să vină mărţişoarele, iar eu să livrez cadourile în perioada 1-8 martie. Să vă zic că azi e 18 Martie şi eu d-abia am dat 3 din 18 cadouri??? Să vă zic cât de frustrată sunt pe mine? Nu are rost.
Fiindcă începutul de martie a fost mai dificil, nu am avut parte de prea multă libertate de mişcare singură, am reuşit cu greu să fac o escapadă să cumpăr bomboanele şi cam atât. În restul cazurilor a trebuit să mă car cu ăsta mic după mine. În fiecare zi îmi setam un task: azi mergem după hârtie de împachetat (chit că afără bătea un vânt de te zbura pe sus eu am luat copilul şi am mers cu autobuzul o staţie, am luat hârtie şi ne-am întors cu tramvaiul şi apoi am ajuns acasă, ca după tornadă mă simţeam), mâine după panglici şi aşa mai departe. Bineînţeles că în ritmul ăsta a trecut şi 8 Martie. Am reuşit să deleg 2 cadouri către o prietenă bună şi aşa am reuşit să dau primele cadouri pe 10 martie:))) Apoi încă unul undeva pe 13. Şi apoi m-am oprit, că pe restul nu le împachetasem, din lipsă de timp. Am încercat să împachetez împreună cu piticul. Eşec total. Îmi lua foarfeca, eu o luam şi o puneam undeva sus să nu ajunga la ea, timp în care el îmi fura hârtia sau fundele sau lipiciul sau orice considera el interesant. După 15 minute împachetasem un cadou şi m-am hotărât să abandonez.
Apoi a venit din nou weekendul și am fost prinsă cu tot felul de activități, mai ales că omul pleca duminică într-o delegație a trebuit să înghesuim cât mai multe în programul de sâmbătă. D-abia luni, când printr-un miracol nu am adormit la somnul de după masă al copilului, pe 16 martie am reușit să împachetez aproape tot. Însă am rămas fără panglici după primele 4 cadouri și nu le-am putut finaliza... Ce pot să mai spun? Că nu-s organizată sau că UNIVERSUL încearcă să-mi dea o lecție??? Mno, ce să mai zic... Cert e că săptămâna asta mi-am propus să expediez cadourile pentru mamele din afara Bucureștiului. Mai am de luat 3 cadouri pentru câteva aniversări care le-am scăpat din ochi și astăzi am în plan să le rezolv.
Până una alta, încerc să-mi dau seama că orice presiune pe care aș pune-o pe mine nu m-ar ajuta cu nimic, ci mi-ar crea și mai multă frustrare. Văd că trimestrul 2 de sarcină a venit cu ceva mai multă energie și sunt încrezătoare că voi reuși până la sfârșitul lunii martie să dau toate cadourile. Eu zic că e un deadline realist și am mari șanse să-l ating. La final de martie vă zic și la ce concluzii am ajuns după toată experiența asta.
Acum fug că trebuie să gătesc o ciorbă de roșii și o quiche cu brocolli, iar la 11 mă văd cu o mămică la o cafea, să-i dau cadoul. O să ajung la 4 din 18! Muhahaha!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu