Boala lu' „eu stiu mai bine”

Să arunce cu piatra ală căruia nu i s-a întâmplat ca măcar o dată să cada în plasa atotștiinței și cunoașterii și a încercat să își impună cu atâta convingere punctul de vedere asupra celorlalți, ferm convins că experiența proprie este un garant universal al tuturor problemelor din lumea asta. 

Ascultă la mine, eu am trecut prin asta și știu cum e, sfatul meu este să...

Mi se întâmplă și mie adeseori și mă mir de mine. Mă opresc și-mi dau seama cum vanitatea îmi întunecă mintea. Ciudat e că cu toate că realizez, o țin tot pe a mea, fiind prea greu de controlat această pornire meschină și total nesănătoasă. Apoi o izolez și o analizez.

Avem tendința să credem că le știm pe toate. Avem impresia că experiența noastră ne îndreptățește să  le dăm altora sfaturi. Mai rău, chiar ținem morțiș ca ceilalți să facă ca noi, că doar noi știm mai bine. Practic, negăm experiența celuilalt și sentimentele pe care le simte, dintr-un ego avid după recunoștiință. E trist, tare trist. Și e mai trist când facem asta propriilor copii, dar și oamenilor dragi din viața noastră. 

Eh, degeaba te vaiți atâta, habar nu ai tu ce grea e viața. Nimic nu știi! Hai să îți spun eu ce înseamnă probleme adevărate. 

Dacă nu vrei să mă asculți? Ce crezi că am ținut umbră pământului până acuma degeaba? Am trăit atâtea și tu nu vrei să ții cont de experiența mea. Eu îți vreau binele. 

Ar trebui să ne oprim din a da sfaturi. Experiența noastră e relevantă doar pentru noi. Sentimentele prin care doi oameni care trec împreună prin aceeași situație pot fi atât de diferite, chiar dacă situația este comună. Pare greu de crezut că omul de lângă tine simte altceva decât simți tu în același moment cu el. Dar, din fericire suntem diferiți. Ar trebui să respectăm asta și să-i lăsăm pe ceilalți să ființeze, să nu le mai negăm realitatea, să le dăm crezare când spun că suferă, că-s îngrijorați, triști, nefericiți.

Da, putem oricând împărtăși celorlalți experiențele noastre, dar fără a da sfaturi. Putem asculta, putem îmbrățișa, putem consola, putem empatiza, totul fără a-l face pe celălalt să se simtă și mai pierdut decât este.

E greu, știu. Dacă ar fi ușor, poate că lumea ar fi un loc mai bun...