Impresii de la mare

Pfoai, după 3 săptămâni de aşteptări am ajuns la mare, în ciuda prognozei meteo cu coduri galbene şi avertizări de furtuni şi ploi torențiale. Pe cât de mult m-am bucurat de mare pe atât de mult am suferit că am fost la mare însărcinată în 28 de săptămâni. Trebuia să realizez şi eu o dată că nu mai pot alerga ca o gazelă 12 ore pe zi. Bineînțeles the hard way, că altfel nu se prinde nimic de mine.

Aşa că, iată-mă, stând în pat de 2 zile, cu dureri de spate, ligamente, muşchi şi articulații, plus nerv sciatic. Acum, nu ştiu dacă pentru 3 zile la mare se merită o săptămână de tratament cu paracetamol, calciu şi magneziu, în care trebuie să mă odihnesc şi să stau în pat. Încă nu mă pot decide dacă am fost încăpățânată, inconştientă sau pur şi simplu prea dornică să ajung la mare cu orice preț.

Exceptând starea mea fizică, să vă povestesc cum fu. 

Fu obositor şi pe fastforward. Per total satisfăcător, dar prea scump pentru 2 nopți şi aproape 3 zile la mare.

Cazare: am stat în Eforie Sud, după ce astă toamnă am fost în Eforie Nord şi am zis că nu mai vin prin zonă. Am cedat pentru că am găsit cazare ok, o cladire care tocmai fusese dată în folosință şi noi am fost printre primii oaspeți. Faină cazarea, verdeața, hamacul, şezlongurile improvizate din paleți, arăta totul ca o oază în mijlocul unei pustietăți, căci cum păşeai în afară începea dezolarea, pustiul...foarte deprimant.

Mâncarea: veşnica mea problemă la mare e mâncarea. Am luat mic dejun aici unde eram cazați. Proastă alegere. Micul dejun era preparat la unitatea de cazare cu care împărteam curtea, Briza Mării îi spune, dacă nu mă înşel. Un ceai d-ală de te serveau în tabără sau o apă cu gust de cafea, o urmă de gem pusă pe o bucată de salată verde(!?!), un pachețel de unt şi o ruladă din omletă, care omletă era oarecum mâncabilă (sincer, nu ştiu cum cineva poate rata o omletă).

În stațiune am mâncat o singură dată, la braseria Carlos, mâncarea a fost ok. Am luat un pilaf cu legume şi salată de varză pentru pitic, eu o salată, tac-su pizza. Am mai luat tot de la ei şi micul dejun duminică dimineață.

Pentru pitic am avut de acasă waffe făcute la cuptor, iaurt, mix de semințe şi fructe, special pentru mic dejun şi gustări. A mai scăpat şi câte o gustare aiurea, un bakerolls, o tortizzi, dar per total am încercat să fiu relaxată.

A băut multă limonadă şi i-au plăcut mult midiile pane şi icrele de crap, pe care le-am mâncat la Pescăria lui Matei, din Agigea. Atât sâmbătă cât şi duminică la prânz am mâncat în Vamă, la Lyana. Foarte bun şi destul de variat, chiar dacă combinațiile de carne cu cartofi prăjiți dominau meniul, s-a putut încropi ceva rezonabil şi din oferta cu legume. 

Plajă: În Eforie Sud a fost ok, alge relativ puține, apa poate o idee prea adâncă. Piticul a intrat în apă cu tac-su, eu i-am admirat de la mal şi le-am făcut poze. În Vamă ştiam deja cum e plaja şi apa, cam nepotrivite pentru un puşti de 2 ani, însă a fost ok. Nu a mai vrut să intre cu tac-su în apă, cred că i s-a părut rece şi valurile prea mari l-au speriat şi a început să plângâ imediat ce i-a trecut apa de fund. În schimb s-a jucat vreo oră şi ceva în nisip, cu maxim entuziasm.

Distracții: Pauză. Aici nu ştiu ce să pun, că nu am încercat nimic din oferta locală:))) Serile ni le-am petrecut cu cuplul de prieteni cu care am venit la un pahar de vorbă. La 11 eram toți la culcare, iar la 7 în picioare. Piticul cum se trezea vroia afară, să se dea uti uti (uța) în hamac sau să meargă în picioarele goale prin iarbă. Pusese ochii pe un furtun să stropească iarba, dar nu a avut succes. Cautatul de scoici şi mersul cu picioarele goale pe nisip, astea au fost distracțiile cele mai tari.

Concluzii:

- la anul mergem la all inclusive în Turcia. De ce? Pentru că la noi e prea scump şi nu se merită. Pentru că stațiunile arată deprimant şi în vacanță vreau să văd ceva plăcut ochiului. Pentru că cu doi copii nu vom mai putea alerga cu maşina n km ca să mâncăm ok, ca apoi să ne întoarcem la cazare pentru siestă. Avem nevoie de totul la un loc, ca să ne putem relaxa şi simți bine. Avem nevoie de locuri de joacă ok, de liniște și de oameni civilizați.

- e minunat să mergi împreună cu prieteni, cupluri sau alte familii care să mai stea 10 minute cu copilul cât să îți tragi puțin sufletul.

- pentru gravide, la 28 de săptămâni s-ar putea să fie destul de dificil să reziști unui drum cu mașina și agitației de la mare. De gândit foarte bine, înainte de a merge la mare.

- neapărat extra-sezon, un sfârșit de iunie e ideal. 

- nu plecați cu așteptări mari, ci așteptați să vedeți la fața locului cum va fi;)