Să fii gravidă şi mamă pentru un pui de 2 ani nu e uşor. E chiar greu. Mint. E al dracului de greu. Ție îți pică ochii-n chiloți, lui îi arde de țopăit. Fără să îți dai seama deja e călare pe tine, fereşti burta, dar te alegi cu un picior în gură sau în cap. Îi explici frumos, de n ori, ca mami are în burtă un bebe şi că trebuie să avem grijă de burta lu' mami. Vine mieros să o mângâie si apoi, zdrang îți cafteşte o palmă peste burtă de îți țiuie urechile.
Aleargă, țopăie, se catără ca o maimuță, e plin de energie. Tu, pe de altă parte, d-abia te cari. Iar mă doare spatele, nervul sciatic, trebuie să stau jos, am obosit, m-am balonat, am nevoie la toaletă, din nou, cam astea sunt cele mai uzuale expresii din vocabularul meu. Eu sincer, încerc să mă vait cât mai rar, că nu văd rostul, dar uneori, m-aș văita, văleeuuu. Încontinuuuu!
O fi greu, dar e și frumos, mai ales când vine și întreabă de bebe, și îl pupă pe bebe prin burtică sau îmi ridică tricoul, mângăie burta și apoi trage tricoul la loc și zice paaa și pleacă în treaba lui. Cum să ți se mai pară greu? Deci, nu mă mai vait, că nu am motiv întemeiat. Totul e așa cum trebuie să fie.
O fi greu, dar e și frumos, mai ales când vine și întreabă de bebe, și îl pupă pe bebe prin burtică sau îmi ridică tricoul, mângăie burta și apoi trage tricoul la loc și zice paaa și pleacă în treaba lui. Cum să ți se mai pară greu? Deci, nu mă mai vait, că nu am motiv întemeiat. Totul e așa cum trebuie să fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu