Ultimele luni

Mă simt de parcă aş fi bolnavă de vreo boală gravă şi mai am doar câteva luni de trăit. Luni pe care vreau să le trăiesc la maxim, să devină memorabile pentru toți 3, pentru că, în curând, nu vom mai fi 3, ci 4.

Sunt doar gravidă. Din nou. Dar acum e altfel. El, puiul meu de om de 2 ani, a avut parte de atenția mea exclusivă necondiționat. Încerc să îmi dau seama cât îi va fi de greu când va avea parte de atenția mea exlusivă, dar condiționată. Poate de aceea şi vreau să compensez acum, bucurându-mă de fiecare clipă în 2 sau în 3. E ceva ce nu voi mai putea trăi. Puiul de om din burta mea nu va avea parte de ce a avut el, timp necondiționat cu mă-sa. Va împărți totul la 3. Dar va avea mai multă atenție, pentru că nu-l vor iubi doar două persoane, ci trei (așa sper eu).

Mi-e frică de schimbare. Niciodată nu mi-a fost atât de frică. Încerc să mă pregătesc din timp. Oare eu cum aş reacționa dacă omul mi-ar aduce acasă o altă femeie, o a doua nevastă. Mujer, îți prezint noul nostru membru al familiei, o iubesc la fel de mult ca pe tine, doar că ea e ceva mai dependentă şi lipicioasă, are nevoie de toată atenția mea, de mult sex şi contact fizic, să o culc, să o port de colo-colo. Câteva luni TU vei fi pe locul doi, căci, asta e situația. Dar te iubesc la fel de mult, poate chiar nai mult decât înainte. Când o să-mi permită sau o să doarmă o să vin să îți mai dau câte o mângâiere, o atenție, o măslină, nu prea mult totuşi căci sunt foarte obosit şi trebuie să mă odihnesc ca să fiu fresh când se trezeşte nevasta cealaltă. Ştii tu, o să treacă repede, doar primele luni va fi mai greu... dă să te pup, ce bine că eşti aşa înțelegătoare! Ți-am zis cât de mult te iubesc?!

@_@

Asemănător se vor petrece lucrurile şi în capul ăstuia mic. Şi mă-ntreb cu ce drept pot să îi cer eu lui să iubească pe cineva doar pentru că noi am simțit că avem prea multă dragoste în noi? Nu am niciun drept să-i bag pe gât un om mic, care are nevoie de toată atenția noastră şi care nu se poate descurca fără ajutor. Cum mă-mpart eu în două? Cum o să mai fiu eu mama pe care o ştia şi o iubea, când eu voi fi altă mamă? Sper măcar să fiu o mamă și mai bună.

Asta e doar o mică parte din gândurile care nu mă lasă să dorm. Omul e aşa relaxat. Îmi povesteşte cu ochii umeziți de emoție cum piticul îşi va lua sora în brațe, cum se vor iubi, dragăli si juca împreună. Sau bate, zgâria şi plânge, ca apoi să se împace. Fiecare cu regia lui:)))