La 2 ani

Pentru că timpul trece atât de repede şi eu nu îmi mai dau seama când şi cum creşte omul cel mic sub ochii mei.

Pentru că nu am mai scris de mult despre ce face, cum face, ce vorbeşte, cât doarme, cum şi cu ce se joacă.

Pentru că nu am mai scris despre el. Pentru că nu am mai scris doar despre el. Asta este pentru tine, omule mic care ești mai mare decât cuprinde corpul tău.

La 2 ani viața e mult mai frumoasă decât mi-aş fi închipuit.

Deunăzi ne jucam de-a îmbrăcatul ursulețului (un puzzle de lemn de-a dreptul fascinant pentru copii de 2 ani) şi alege înainte de haine, chipul ursulețului - un chip fericit, cu un zâmbet până la urechi. Se uită la mine, zâmbind. Îi zic: usulețul e foarte fericit! El răspunde: Edi! Edi! Inițial am crezut că nu aud corect, dar îşi zicea numele. Adică, Edi e fericit? Zâmbet larg de la o ureche la alta. Daaaa, Edi e fericit! Nu cred că am cuvinte să descriu cum m-am simțit. În al noulea cer!

Face atât de multe lucruri că nici nu ştiu de unde să încep.

Mănâncă din ce în ce mai curat, au început să îi placă sosurile și a învățat repede să înmoaie ceva în sos și ar face doar asta în continuu, a început să descopere savoarea combinațiilor alimentare, să savureze multe mixuri care până de curând nu îl atrăgeau. A început să mănânce şi carne, până acum carnea era total neatractivă. 

Mânuieşte foarte bine cuțitul (are unul special, care nu este ascuțit), taie în continuare ciuperci cu multă dibăcie, exersează întinsul untului pe pâine, încă nu îi iese prea bine, dar perseverează.

Îi place la nebunie să mă asiste în bucătărie, să bată ouălele pentru omletă, să încorporeze ingrediente, să amestece şi evident, să guste. Să stoarcă portocale, să facem înghețată de fructe congelate, biscuiți, orice se întâmplă în bucătărie e fascinant. 

Strânge farfuriile de la masă după ce mâncăm, mi le aduce mie la bucătărie sau le trântește direct în chiuvetă. Are și multe momente în care și spală vasele, daaar doar cu multă spumă sau doar cu apă, depinde de inspirația de moment:))) După care insistă să le pun în uscător, că el nu ajunge acolo.

Azi am făcut pe grădinarii şi am plantat câteva flori pe balcon. Le-am ales împreună de la piață, le-a cărat el în remorca tricicletei şi le-am plantat împreună în ghivece colorate. Vreun sfert de oră s-a jucat cu lopețica cu nişte recipiente şi pământ de flori. La final, am împărțit frățeşte aspiratul balconului, că era pământ peste tot.

De câteva zile are tricicletă. E o adevărată senzație. Pe zi ce trece pedalează din ce în ce mai bine, singur, pe distanțe relativ mari. Prin casa merge cu trotineta cu 3 roți, din ce în ce mai bine, dar încă e prea devreme pentru mers pe afară pentru că uneori trage nişte căzături destul de urâte. În parc vânează toate bicicletele fara pedale şi le ia la test drive. Mi-ar fi plăcut să îi iau și o bicicletă fără pedale, dar din motive de burtă de 23 de săptămâni nu pot alerga după el prin tot parcul sau pe strada și poate fi periculos. 

S-ar plimba la orice oră din zi cu maşina, tramvaiul, autobuzul sau metroul, fără oprire.

Ar sta ore întregi pe motorul lu' tac-su sau în maşină (ce-i drept cu maşina a lăsat-o mai moale, timpul petrecut butonând diverse a scăzut de la 40 de minute la vreo 10 minute).

E musai să deschidă sau închidă el toate uşile. Drept urmare i-am luat o jucărie super faină, despre care o să scriu în curând, cu multe chei și ușițe de care este absolut fascinat.

Surprinzător pentru mine, a început să caute compania copiilor. Îi place la nebunie să se joace cu copii mai mărișori ca el, chiuie, aleargă, e mega fericit în preajma lor. E foarte cooperant și se joacă extrem de frumos. Eu una sunt super fericită și încântată de abilitățile lui de socializare. Singura chestie mai dificilă este manageriatul situațiilor tensionate provocate de alți copii, copii mai bâzdăcoși sau mai agresivi. Cei agresivi sunt o reală problemă, mă pun și pe mine în dificultate. 

Avem parte rareori și de tantrumuri, majoritatea în preajma orelor de masă și somn. Cu multă atenție se pot evita crizele de plâns din te miri ce, doar trebuie să fiu pe fază și foarte fresh (ceea ce sunt in aproximativ 70% din cazuri). Negociem și comunicam foarte eficient.

Sincer, mi se pare că e un om mare. Are preferințele lui, pasiunile lui, mi se pare fascinant de-a dreptul. 

În continuare spălatul pe cap e cea mai mare provocare. Mai nou, face baie într-un lighean:))) E absolut fermecat de ligheanul ăsta, îil umple cu apă și apoi se bagă în el să se bălăcească. Iese singur și intră singur în cadă cu ajutorul unui înălțător de la Ikea. Pe acest taburet îl folosim și pentru chiuvetă, atunci când se spală pe mâini.

Se încalță și se descaltă singur, se poate îmbraca parțial (are dificultăți la a-și trage pantalonii la spate peste pampers) și la tricouri uneori.

Cere să facă pipi la toaletă, nu vrea să mai poarte pampers prin casă. A făcut accidental de 2 ori și caca la toaletă, dar nu s-a mai repetat. Când vrea să facă caca cere pampers. Am luat un reductor pentru toaletă, însă e cam instabil și vreau să îi cumpăr altul mai solid sau am văzut chiar un capac de toaletă cu 2 scaune, unul pentru adulți și altul pentru copii, în genul celui de aici.

Somnul s-a consolidat, după ce 2 săptămâni am crezut că vrea să renunțe la somnul de peste zi. Au fost niște zile foarte obositoare pentru mine. Acum totul s-a stabilizat. Se culcă în jur de 9.30, maxim 10 și doarme până în jur de 7.30-8. Somnul de după-amiază ține 2-3 ore. Înainte se culca în jur de 9, se trezea la 8-8.30 și după masă dormea maxim o oră jumătate. Diferența majoră este că nu se mai trezește pentru lapte noaptea. Suptul de noapte a dispărut complet. Pe la 1 an și 10 luni avea 2-3 treziri pe noapte, apoi la 2 ani avea 1-2 și la 2 ani și o lună niciuna. Eu sunt foarte bucuroasă, extrem de bucuroasă chiar, pentru că am început să dorm mai bine și să mă odihnesc. 

LE. Am scris articolul acum trei săptămâni, nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul. De bine ce mă bucuram că nu se mai trezeşte noaptea, na că se trezeşte, cel puţin o dată. Cauza neelucidată. Are o nouă pasiune, călcatul hainelor şi nu a fost chip să plecăm dintr-un magazin cu un fier de călcat de jucărie cu care a călcat câteva tricouri vreo 20 de minute. La fel de mult îi place să spele haine, de mână, în lighean, în cadă. Juma de oră de distracţie garantată!