Peripețiile unei zile de toamnă ploioase

Astăzi, toamna și-a intrat în drepturi serios. Adică cu multă ploaie. Și cu temperaturi scăzute. Cu nori negri și posomorâți. Dar, cu toate tonurile astea de gri si negru de afară la noi a fost veselie mare tooată ziua.

Am făcut clătite americane pentru micul dejun. Un eșec total, că am pus prea multă făină, însă ăsta micu s-a distrat copios când întorceam clătitele. Mai că aș fi făcut mai multe de dragul lui. Dar e clar, mi-au ajuns clătitele americane, nu mai fac. 

Apoi am făcut un drum până la o ceasornicărie ca să înlocuim bateria unui ceas. Am profitat de faptul că a plouat și am sărit în toate bălțile. Mai mult el decât eu. El se năpustea tropăind, eu mergeam pe vârfuri delicat, ca o egretă. Până la urmă a tras o trântă în ditamai balta. M-a pufnit puțin râsul, dar mi-a trecut când l-am văzut că era ud pe pantaloni. Am luat copilul în brațe și ne-am văzut de treabă. Când am ajuns la ceasornicar l-am așezat frumos pe un scaun și în trecere l-am atins cu mâna pe genunchi, unde am dat de o chestie mucilaginoasă. Mai exact de secrețiile (cel mai probabil nazale) ale vreunui mascul din fauna locală care flegmează peste tot în loc să folosească civilizat șervețelele nazale. Foarte scârbos incidentul. Am curățat copilul, am schimbat bateria la ceas și am mers la loto. Avem un copil pasionat să extragă numere din castronașul ală cu cifre, din care trag de obicei pensionarii cu entuziasm aștepând să pice banu. Cine știe, poate ne îmbogățim.

Am ajuns acasă. Am mâncat, ne-am odihnit și apoi ne-am trezit cu chef de joacă. Mai mult el decât eu. Eu aș fi vrut ca el să mai doarmă puțin ca să mai scriu câteva mailuri, să mai citesc câte ceva. În zadar. L-am schimbat de pampers și l-am lăsat puțin în fundul gol prin casă. Ar fi trebuit să mă gândesc mai mult înainte pentru că... am început să ne jucăm de-a v-ați ascunselea și m-am pitit după ușa de la dormitor încercând să termin de scris un mail, m-a găsit și am fugit pe hol ca să mă ascund în altă parte. Și în drumul meu spre o altă ascunzătoare am calcat într-un ditamai pipiul ușor călduț, proapăt evacuat fix în mijlocul holului. Ăsta mic rădea de se prăpădea, l-am luat pe sus fix când se amuza mai tare și l-am băgat în cadă, m-am spălat pe picioare și l-am spălat și pe el.

Am ieșit pe afară, am fugărit pisici, am mai dat o tură prin bălțile de afară, ne-am jucat cu niște copii și uite așa a trecut și ziua asta.

Parcă mi-era dor de toamnă, abia o așteptam. Plus că m-a cuprins o nostalgie cruntă. Anul trecut pe vremea asta plimbam piticul în marsupiu sub umbrelă când ploua pe afară, acum am nevoie de o umbrelă din aceea de terasa ca să pot să-l acopăr cât de cât că nu stă locului nici o secundă.