Mda, astăzi m-am trezit destul de... nici nu cred că pot găsi un cuvânt pentru starea cu care m-am trezit. Obosită, indispusă, fără chef, irascibilă de la atâââtaa căldurăă. Prea multă căldură pentru gusturile mele.
Nu am lift. Ca să ies afără cu piticul trebuie să cobor câteva etaje bune. Dacă am noroc, coboară singurel, ținut de mână 1-2 etaje. În proporție de 99% nu am noroc. Ba din contră, în loc să coboare, se apucă să urce.
Ies din bloc. Văd o femeie pe la vreo 50 de ani grăbită să intre între două mașini din parcarea blocului. Mă uit curioasă, căci mașinile aparțin chiar vecinilor de la etajul meu. O văd cum își depărtează picioarele, aud cum un lichid atinge asfaltul și țop femeia sare dintre mașini și vine-nspre mine veselă, adresându-se copilului: Câți ani ai tu, puștiulică? și dă să-l mângăie. Am evitat milimetric mâna pișăcioasei, căci da, asta a făcut între cele două maşini, şi-a golit vezica @_@ (m-am enervat cumplit că noi nu avem toalete publice, dar atât de rău m-am enervat încât îmi vine să mă apuc eu să le construiesc).
Mă duc într-un părculeț, între blocuri, la vreo 2 pași de casă, că e mai umbră. Găsim o pisică, ne hlizim la pisică, facem baloane de săpun, ajungem în parc. În parc, multe femei 50+. Una pe o bancă, alta pe altă bancă. Undeva rătăcit pe o altă bancă, un bărbat de aceeași vârstă cu femeile. Toți se ascundeau de căldură. Toți se uitau dubios la mine. Nu mi s-a părut, că știu foarte bine cănd cineva mă privește dubios. Simt ochii străpungându-mi ceafa. Ignor. Între timp, observ că femeile dădeau cu rândul cu mătura prin parc, căci aștia de la salubritate nu-și fac treaba. De altfel, și eu, când vin în parcurile dintre blocuri vreo 5 minute strâng tone de gunoi, iar la noi la bloc am dat chiar și cu mătura de câteva ori... Dau cu rândul tacticos cu mătura și lasă porțiunea unde mă jucam cu ăsta mic nemăturată. Copilul se duce un pic mai încolo, pe iarbă, cu diverse treburi de copil-care-merge-și-explorează. Cu urechia mea hiperacustică aud: "Toată lumea vine cu copiii să se joace în parcul ăsta, niciuna nu pune mâna să facă curat. Eu nu mai dau cu mătura și-n partea asta. Poate dă asta." Asta fiind eu. Mă uit înspre ele cu o privire curioasă. Discuția continuă: "ar trebui să nu mai permitem oricui să profite de parcul nostru, să nu-i mai primim în parc pe aștia de nu sunt de aici." Mi-a picat fața, mi s-a rupt filmul. Cucoanele astea chiar au o zi mai proastă decât a mea.
Am plecat spre casă destul de dezamăgită, cu un gust amar și ofticată.
Am urcam pe scări, am ajuns în casă gâfâind (se vede că-mi lipsește sportul), așteptând cu nerăbdare să degust budincă de dovlecel și morcov și m-am bucurat că încă nu s-a făcut saună în casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu